Cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului? Luca 22:48

Published / by

Sărutul duşmanului este înşelător. Permiteţi-mi să fiu prevăzător când lumea îmi zâmbeşte, fiindcă este posibil să mă trădeze, ca şi pe Mântuitorul, cu un sărut. Când un om atacă religia, are de obicei respect pentru ea. Lăsaţi-mă să mă feresc de ipocrizia mieroasă care este masca ereziei şi necredinţei. Cunoscând aparenţa înşelătoare a nedreptăţii, permiteţi-mi […]

Copaci infloriti si roade

Published / by

Înfloresc copacii. Așa de frumos întâmpină ei un nou început! Nicio floare nu este la fel, dar toate sunt superbe. Așa se transformă și viața omului care Îl cunoaște pe Isus. E plin de flori, de bucurie, oriunde merge, duce primăvara cu el. Omul care a primit mântuirea arată promițător. Florile bucuriei lui sunt garanția […]

– O, om!…

Published / by

O, om!… ce mari raspunderi ai de tot ce faci pe lume!De tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la alţii-o dai,  căci ea mereu spre iad sau rai pe mulţi o să-i îndrume! Ce grijă trebuie să pui în viata ta, în toată,  căci gândul care-l scrii sau spui s-a dus… […]

Un vierme mic

Published / by

E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.Acum copilu-și pune creionul între dinți.“Şopârlele-s frumoase… şi-s repezi… şi-s cuminţi.”Uşor el dă o filă. Şi alta… Şi-ncă una.Apare papagalul… păunul şi păuna…şi un cocoş cum scurmă, hrănind […]

Decaloguri comparative

Published / by

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor…Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.Nici un […]

Asculta

Published / by

Ascultă. Se-aude un glas.Se-aude o şoaptă ciudată.Şi poate în piept, un talaz,         începe să bată. Ascultă. Ori nu-l mai cunoşti?Şi totuşi e-atât de aproape!În el e un freamăt de oşti,         un murmur de ape. Ascultă. Ce largi simfonii!Şi parcă… demult… înainteţi-era cunoscut. Nu-l mai ştii!         Ia adu-ţi aminte! …Odată când primul păcatte-a frânt sub întâia povară…Atunci ţi-a vorbit răspicat         prima oară. Apoi… ţi-aminteşti?… undeva…se vorbea de Isus, de salvare.Tu nu ţi-ai dat seama. Era         a doua chemare. De-atunci, din zori când te scoli,şi noaptea când liniştea creşte,prin oameni, prin visuri, prin boli,         mereu îţi vorbeşte. Şi simţi un fior. Dar degrabăpăcatul te cheamă, te cere.– Ce-a fost? conştiinţa te-ntreabă.         – Nimic. O părere. Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?Nimic? E un duh ce se joacă?E-un foşnet de frunze? O glumă?         O vorbă de cloacă? Ascultă. Acel ce-ţi vorbeşte, prin visuri, prin bolta senină,e glasul ce-n veci porunceşte:         Să fie lumină! E  glasul ce-a scos din cămarăşi firul de iarbă, şi pomul,şi leul, şi gâza ce zboară,         şi omul! E glasul ce-n Raiul pierdut,pe urmele şoaptei  infame,striga către omul căzut:         Adame! E  glasul rostind cu amarosânda ce-a fost să rămână:“Ţărână, întoarce-te dar         din nou în ţărână!” E tunetul larg pe Sinai,ce-aduce din cer, printre stele,poruncile sfinte, dar, vai!         cât de grele! E glasul de sute de ani,ce tot mai puternic străbate:“Ferice de voi cei sărmani         cu inimi curate!” Căci Tatăl atât v-a iubitc-a dat Fiul Său sub ocară,ca oricine crede în El         să nu piară!” Şi toate acestea ce sunt?Un foşnet zadarnic de toamnă?Chemarea Părintelui Sfânt         nimic nu înseamnă? Ascultă. Cu-acelaşi ecou,Acel ce-ţi dă viaţă şi pâine,din nou îţi vorbeşte, din nou.         Acuma. Dar mâine? Ascultă. El vine curândsă cheme pe nume pe-ai Săi.O, cum vei privi tremurând         albastrele căi? Ascultă. Căci vremea s-a dusşi nu-ţi mai rămâne prea multă.Dar vino acum la Isus!         Şi-ascultă!…

O, om

Published / by

O, om!… Ce mari răspunderi aiDe tot ce faci pe lume– De tot ce spui în scris sau grai,De pilda ce la alţii-o daiCăci ea mereu spre Iad sau RaiPe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să puiÎn viaţa ta, în toatăCăci gândul care-l scrii sau spuiS-a dus… şi-n veci nu-l mai aduciDar vei culege roada luiOri viu, ori mort, odată. Ai spus o vorbă – vorba ta,Mergând din gură-n gură,va veseli sau va-ntrista,Va curăţi sau va-ntina,Rodind sămânţa pusă-n eaDe dragoste sau ură. Scrii un cuvânt – cuvântul scrisE-un leac sau e-o otravă!Tu vei muri, dar tot ce-ai zisRămâne-n urmă-un drum deschisÎnspre Infern sau ParadisSpre-ocară sau spre slavă. Spui o cântare – versul tăuRămâne după tineÎndemn spre bine sau spre rău,Spre curăţie sau desfrâuLăsând în inimi rodul săuDe har sau de ruşine. Arăţi o cale – calea taÎn urma ta nu piereE calea bună sau e reaVa prăbuşi sau va-nălţaVor merge suflete pe eaSpre Rai sau spre durere. Trăieşti o viaţă – viaţa taE una, numai unaOricum ar fi, tu nu uitaCum ţi-o trăieşti vei câştigaOri fericirea-n veci prin eaOri chin pe totdeauna. O, om!… Ce mari răspunderi ai!Tu vei pleca din lumeDar ce scrii azi, ce spui în graiCe laşi prin pilda care-o dai,Pe mulţi, pe mulţi mereu spre RaiSau Iad o să-i îndrume. O, nu uita!… Fii credinciosCu grijă şi cu teamă!– Să laşi în urmă luminosUn grai, un gând, un drum frumos!Căci pentru toate ne-ndoiosOdată vei da seamă!

Gand de primavara

Published / by

Se apropie prima zi de primăvară. Ea totdeauna e specială. Cu ultima clipă de dragoste, Hristos ne-a arătat că a iubit până la capăt. S-a jertfit pe Sine ca să ne înflorească pe noi, ca să fim plini de suc și verzi, ca să iubim și să ne tranformăm. Primăvara asta vă doresc să înfloriți, […]

Povestea unei flori

Published / by

Nu știa că are să fie adusă chiar într-o casă unde oamenii iubesc. Se aștepta la mai puțin, să fie doar un gest, jertfită ca simbol al primăverii și tot așa să și rămână. De unde a venit ea, era plin de oameni care n-aveau nicio tragere de inimă. Luau din consoartele ei că așa se […]