• Alexandru Fintoiu

    Na-I cum sa nu-L iubesti!

    N-ai cum să nu-L iubești când vezi cum lucrează atunci când nu meriți. N-ai cum să nu-L iubești când vezi că atunci când parcă nu mai e nicio soluție, Îți oferă răspunsul. N-ai cum să nu-L iubești, cu toate că aștepți ani să îți ofere izbăvirea, timp în care poate nu înțelegi și, apoi, dintr-o dată, găsești cheia și ești fericit că te-a făcut să aștepți.

    N-ai cum să nu-L iubești când știi că te-a scăpat de la moarte, de la accidente, de la înnec, din foc, din boli de neînțeles, de oameni care ți-au vrut răul, de tine însuți…

    N-ai cum să nu-L iubești când știi că e acolo, numai că nu-L vezi, când te ajută la examene, când îți dă servicii, când binecuvântează lucrul tău, când te ridică atunci când ești jos, când îți oferă momente unice, timp și har și picioare să mergi prin iarbă.

    N-ai cum să nu-L iubești când vezi că îți face prieteni din cei care nu te suportă, când schimbă pe cei de neschimbat, când se uită în ochii înlăcrimați și vede valoarea pierdută pentru alții, când ridică valul mării să te lase să treci sau când îmblânzește sălbatica mânie cu un singur cuvânt…

    N-ai cum să nu-L iubești, când ești rănit și te vindecă, când a murit la cruce pentru ca viața noastră de clipe să se consolideze în sensuri veșnice, când îți binecuvântează țara în care te-ai născut chiar dacă poporul pare pierdut undeva între prostie și ignoranță. La El poate veni orice sincer…

    N-ai cum să nu-L iubești când vezi că răspunde la rău cu bine, la păcat cu indignare iar la oameni cu dragoste deplină. N-ai cum să nu-L iubești pe Cel care poate să spună da sau nu, să comande îngerilor, să facă viață din țărână sau cerul să-l strângă precum o pătură veche.

    N-ai cum să nu-L iubești și paradoxal pare mai neiubit ca oricând, mai nerespectat ca oricând, mai ignorat ca oricând, mai subestimat ca oricând și mai disprețuit ca oricând…

    Iubește-L ca niciodată și vei trăi ca niciodată!

                                                                                                                            Alexandru_Fintoiu

    Comentariile sunt închise pentru Na-I cum sa nu-L iubesti!
  • Alexandru Fintoiu

    Ce va opreste sa va inchinati!

    Închinarea adevărată presupune sinceritate. Când vameșul s-a rugat, Domnul l-a creditat cu iertare mai degrabă pe el decât pe fariseu. Nimeni nu a contestat faptele făcute de fariseu dar vameșul a fost sincer, nu avea gânduri de mândrie sau ascunse.

    Rugăciunile către Hristos au nevoie de sinceritate. Altfel cerul tace. Spunea Domnul samaritencei că închinarea noastră trebuie să fie în duh și în adevăr. Poate fi oriunde și obligatoriu sinceră. Altfel vorbim degeaba…

    Închinare înseamnă jertfă fără cusur. Faraon a vrut să lase poporul Israel să se închine, dar în Egipt. Dacă evreii sacrificau vițelul la care egiptenii se închinau, riscau să fie omorâți cu toții. Diavolul e șmecher, caută să te convingă de faptul că nu e nimic dacă accepți vreun compromis, oricum Dumnezeu e bun.

    Închinarea presupune schimbare. Nu te poți înfățișa înaintea Regelui oricum. Avem nevoie să fim evlavioși, respectuoși știind că El e Dumnezeu nu vreun amic oarecare. Lui Dumnezeu Îi pasă dacă-L respecți și-L asculți.

    Închinarea înseamnă laudă și bucurie. Motive sunt mai multe decât hainele din șifoniere. Dumnezeu vrea să vadă recunoștința pe care o ai și în vremurile când te-ai obișnuit cu binele.

    Un proverb danez spunea că o faptă bună este precum un clopot care cheamă oamenii la închinare. Închinarea înseamnă mărturisire. Fiind bun cu cei din jur le arăți că Adevărul și Viața au o singură Cale, Hristos.

    Prin faptele tale spui despre El… Și cum zicea Augustin, dacă mai e nevoie mai spui și cuvinte…

    Ce vă oprește să vă închinați?

                                                                                                                                           Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Mai e putin!

    Nu vă îngrijorați de nimic. Singura noastră grijă să fie pocăința. Acum când oamenii acceptă mai mult ca oricând păcatele ca fiind normale, când dragostea adevărată este ca un animal pe cale de dispariție, când nu este evlavie, când oamenii preferă cârciuma sau terasa în locul bisericii, când își bagă droguri prin vene și vitamine prin spitale din cauza datoriilor, când nu mai există pic de bunătate, în astfel de momente trebuie să facem diferența…

    Criza spirituală în care s-a afundat lumea, ne sufocă și pe noi. Nu dintr-o dată… Încet insă, să nu se observe nimic, azi ceva, mâine ceva. Vrea să ne ia totul. Ce  trebuie să nu pierdem este pocăința. Să tragem cu dinții de ea, să fim disperați după ea. Vine Hristos.

    Cum te găsește? Cu lumea? Lumea are tehnologie dar n-are viață, lumea are atracții dar nu are Biblia, lumea are bucurii de o clipă dar nu are veșnicia fericită. Vegheați și rugați-vă. Nu trebuie să stai cinci ore pe genunchi. Cele mai multe rugăciuni pe care le-am făcut au fost mergând, stând pe un scaun, în mașină sau pur și simplu prin casă.

    Dar nu uitați de Dumnezeu. În clipa în care am uitat de El, am căzut. Căderea e mai puternică și mai rapidă decât înălțarea. Înălțarea e mai lentă, mai profundă, mai amplă… Când pici, te duci ca un bolovan și Hristos n-are nevoie de pietre în cer, străzile Lui sunt de aur.

    Acum când pare liniște, când părem că ne revenim la o viață normală, când și biserica pare că începe să scape de pandemie, acum când ne așteptăm mai puțin, acum parcă mai mult ca oricând ar trebui să fim treji și tot acum parcă mai mult ca oricând dormim…

    Nu știu ce va mai fi dar știu că trebuie să rămânem cu Hristos în inima…

                                                                                                                                           Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    E o minune ca traim!

    Cine vrea să învețe, învață, cam așa ar trebui să sune dar nu sună. Încetul cu încetul vacanța de vară a copiilor e scurtată. Oricum au de învățat lucuri care nu au sens, dar hai să nu mai aibă nici liber. Că în trecut se învăța mai bine, este incontestabil, cum e limpede că și astăzi sunt copii care pot depăși limitele de lipsă de informație din anii trecuți. Așa ajunge școala, ca serviciul…

    Ieri citeam că România e a doua țară din Uniunea Europeană în care au murit cei mai mulți oameni în anul Covidului. Oricum nu era o noutate neapărat pentru că speranța de viață la noi e mai mică decât la alții. Dacă ne gândim bine vom observa că timpul s-a scurtat așa cum scrie Scriptura iar planul lui Dumnezeu se va împlini. Totuși, Dumnezeu Își ține făgăduințele, respectă-ți părinții și vei avea viață lungă pe pământ.

    Cum face Dumnezeu minunea aceasta? Să trăiești o viață lungă? El știe cel mai bine, în condițiile în care mâncăm prost, bem nitriți, consumăm alimente procesate și ne stresăm, omenește, n-ai șanse. Aici este minunea, El își ține promisiunile! Și câte promisiuni nu sunt în Sfânta Scriptură! Este mai actuală ca oricând…

    Ideea este că e o minune că trăim. Ar trebui să ne bucurăm enorm și nu să fim supărați că nu ne permitem să stăm la cinci stele, sau că nu ne putem cumpăra ultimul telefon de pe piață. Viața este un dar deosebit… Nu viața pe care o înneci în băutură și desfrâu, de fapt aceea nu e viață ci o tristețe continuuă, pare că trăiești dar ești mort.

    Fericirea noastră ține de legătura cu Dumnezeu. Îl ai pe Hristos în inimă ești fericit, nu Îl ai? Cauți plăceri în lucruri care te dezamăgesc. La asta se cam reduce totul iar noi românii ar trebui să ne dăm seama mai bine că am tânjit după lucruri pe vremea celuilalt regim iar când le-am obținut acum, nu suntem fericiți.

    Promisiunile lui Dumnezeu sunt aur pentru suflet. Fără ele nu putem…

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Multumirea parca nu e de ajuns!

    Îți mulțumim că ne-ai mai oferit o zi pe care noi nu o meritam. Nu meritam să vedem soarele sau norii și nici cerul în care pregătești locașuri pentru noi. Îl vedem pentru că Tu ne-ai vorbit despre el. Ne-ai făcut să ne imaginăm cum va fi, ce vom face acolo și cât de mult ne vom bucura.

    Îți mulțumim că încă stelele n-au căzut și că încă cerul nu a fost făcut sul. Ne-ai mai dat șansă să fim noi schimbarea în lumea aceasta, să răzbim cu dragostea, pentru că atunci când vei veni Tu, schimbarea se va face cu durere.

    Ești bun cu noi iar noi nu suntem buni cu Tine. Suntem slabi, nevrednici și nu întodeauna Te răsplătim ascultând. Avem atâtea lucruri iertate și încă rămân atâtea lucruri de iertat la noi. Îți punem întrebări pe care ar fi trebuit să le transformăm în mulțumiri, căci Tu cunoști ce noi nu vedem și știi cel mai bine, binele.

    Îți mulțumim că respirăm. Puteai să oprești robinetul apei harului ultima dată când am păcătuit împotriva Ta. Și, dacă ne gândim bine, s-ar putea să fi fost chiar ieri. Nu ne dăm seama cât de mare e dragostea Ta pentru noi. Doar gustăm din ea, fără să înțelegem pe deplin profunzimea gustului.

    Îți mulțumim că Ție Îți pasă și când nouă ne piere răbdarea. Noi avem puțin, încercăm îndelungul, dar numai Tu poți face să crească puținul în mai mult. Totuși nu ne trebuie mulți talanți, unul e de ajuns dacă știm să îl înmulțim. Ne trebuie curaj ca să ne pese și numai Tu ni-l poți da.

    Îți mulțumim că ne-ai pus gândul veșniciei. Fără el, ne preocupam de pereți, nu de suflet. Fără el, nu vedeam că ce este cu adevărat frumos este ceea ce nu izbește privirea, pentru că sufletul poate fi așa cum vrem noi să fie. În Hristos, tranformat, curat, îndrăgostit de sfințire iar în afara Lui, murdar…

    Îți mulțumim, cum putem, unii cu vocea sugrumată de ce este în jur, alții prin tăcere, alții lăudându-Te. Nu ne lua mulțumirea din inimă, fără ea n-am mai fi nimic, doar umbra trecutului.

    Astăzi Îți mulțumim iar. Mulțumirea de ieri parcă nu e îndeajuns.

                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Rusaliile sarbatoarea Duhului Sfant!

    Au venit Rusaliile. Odată cu ele au venit și petrecăreții. Cânta Salam de vibrau termopanele și nici n-aveai cum să nu știi că e el pentru că avea grijă să-și strige tare numele. Lângă boxe, doi inși se zgâiau penibil, de ți-era rușine să privești. Ca să fie circul circ, mai și fluierau cât puteau, deși, în jur nu era nici țipenie de om.

    Cam asta e lumea fără Dumnezeu, plină de subcultură, de nonsensuri dar și de bani utilizați pentru clipe. Niciun pic de fericire. Nu poți fi fericit beat. Eventual doar o imagine tristă pentru cei care apucă să privească.

    Coborârea Duhului Sfânt pe pământ este sărbătoarea bucuriei adevărate. O bucurie completă pe care nu o ai când asculți bucățile lui Salam care ție ca și creștin ți se prind printre dinții inimii. E plin de pierduți care nu-L vor pe Dumnezeu pentru că este prea ieftin. Lumea merge pe principiul că ce e ieftin nu e bun.

    Dumnezeu e gratis pentru cine vrea. Duhul lui Dumnezeu convinge pe cine-L caută cu adevărat nu pe cine-L respinge. Sunt oameni care preferă sticla rece în dauna vocii calde a lui Hristos. Coborârea Duhului Sfânt este sărbătoarea acceptării. Accepți ca chipul tău să-L arate pe-al Lui. Noi aratăm rău de cele mai multe ori în ochii prezenței divine. Dar Duhul Sfânt ne transformă în oameni cerești.

    Venirea Duhului Sfânt este sărbătoarea umplerii cu Dumnezeu. Nu puțini au viața goală, simt că parcă totul e în zadar și că n-au niciun sens. Noi am fost creați cu sens unic, nu avem decât două direcții în care mergem. Chiar dacă pare că suntem bine, dacă nu e Dumnezeu, nu suntem. Hristos a venit ca să ne îndrepte direcția spre rai.

    Esența sărbătorilor creștine este El. Dacă ne sărbătorim noi, am pierdut-o.

    Fiți plini de duh.

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu