Hristos a înviat, dar pentru cei mai mulți oameni, Dumnezeu tot mort e. Mereu m-am întrebat de ce mai sărbătoresc ei paștele. Motivul, probabil, tradiția și atât.

Magazinele sunt pline, prețurile mari, dar inimile goale. Coșul de cumpărături nu-L poate suplini pe Hristos, nici grătarul din ziua de Paști nu poate umple sufletul, doar stomacul.

Mersul la biserică doar de sărbători e doar ca să îți liniștești conștiința că ai făcut ce trebuia. Seamănă cu mâinile spălate în apă ale lui Pilat. Nu rezolvi problema ignoranței și a păcatului cu săpun.

Toată lumea a muncit zilele acestea să facă ordine prin case, să spele, să fie curat. Mai puțini se gândesc să curețe și biserica. Dar cine se mai gândește să își spele inima?

Hristos n-a înviat pentru cozonacii noștri, pentru ritualurile noastre, pentru ca să avem ce sărbători. El s-a gândit la sufletul nostru. Numai că noi nu ne gândim la sufletul nostru pentru că respirăm cu trupul.

Într-o piață de la noi, unii s-au batăut pentru câteva ouă. Isus a fost bătut pentru toți oamenii. A fost o bătaie pentru sufletele noastre.

Avem un Dumnezeu viu, iar în jur o mulțime de oameni legați cu plumbi în suflete. Se scufundă în ignoranță și obiceiuri fără înțeles.

Dar Hristos a înviat, iar cei care au tratat Paștele ca pe o sărbătoare a mâncării și a băuturii au șansa să se gândească la sufletul lor. Fericirea adevărată nu se află în mielul de pe masă ci în Cel jertfit la Golgota.

Fără El, azi nu aveai ce sărbători. Dar a biruit moartea. Moartea sufletelor noastre.

Mulți oameni care l-au urmat pe Isus au sfârșit departe de El. În timp ce sunt diferite motive pentru care oamenii cad spiritual, la bază e faptul că nu au știut niciodată cine e Isus cu adevărat.
Așa numita intrare triumfală a Domnului la Ierusalim, mai degrabă poate fi numită tragică, din pricina evenimentelor ce au urmat ce au dus la moartea lui Hristos pe cruce.
Când s-a apropiat de Ierusalim, Isus plângea. El știa. Numai oamenii nu știau. Când a ajuns pe străzile orașului, a fost întâmpinat cu Osana. Peste câteva zile au strigat “Răstigniți-L”. Aceeași oameni. Ei credeau într-un Mesia care aducea izbăvirea imediată, voiau scăparea de sub jugul Romei. N-aveau nevoie de un Mesia care să-i ierte de păcate.
Dacă până acum Isus poruncea tuturor să nu spună la nimeni ce făcea, cum vindeca, cum învia din morți, dintr-o dată discursul se schimbă. Dacă oamenii tăceau, pietrele trebuiau să vorbească. Totul era planificat de Dumnezeu ca să se împlinească Scriptura. Isus i-a provocat pe liderii vremii ca să Îl poată condamna și omorî de Paști.
Vechiul Testament prezintă unul din aspectele lui Mesia, ca Cel care va suferi, care va purta poverile păcatelor lor, nu era doar Rege ci și profet și preot. Această idee a unui Isus care va suferi și care va purta păcatele oamenilor, nu era dominantă în vremea aceea la evrei. “Osana” în traducerea înseamnă, “izbăvește acum”, pentru că ei doreau izbăvirea imediată. Se săturaseră de robie cu toate că erau robi în suflete.
Ar fi preferat un Isus pe cal, nu pe măgar. Unul care să dea cu sabia și care să le ofere pace și prosperitate. Cei mai mulți L-au urmat pentru beneficii temporare și au sfârșit dezamăgiți. Nu ne putem pune încrederea în Dumnezeu doar pentru viața asta. E un nonsens.
Astăzi te poți consulta cu tine însuți și îți vei da seama care este motivul pentru care Îl urmezi pe Isus, dacă Îl urmezi. Banii? Vrei să te căsătorești bine? Te simți singur și ai nevoie de acceptare?
Sau Îl urmezi pentru că este Domn și te iartă de păcate? Te poți opune Lui și poți reuși pentru moment, dar pe termen lung pierzi.
Fariseii păreau că au reușit în planul lor de a scăpa lumea de Dumnezeu. Dar în trei zile a înviat și este viu și acum. E Dumnezeu. Nu-L poți omorî pe Dumnezeu.
Dar Îl poți ignora și e fatal.

Alexandru_Fintoiu

Unul din lucrurile care ar trebui să ne caracterizeze în viața noastră de creștini ar trebui să fie ajutorul pe care îl dăm celor care au nevoie. Nu o să avem de multe ori ocazia aceasta. Poate pentru unii oameni putem face ceva ce pare pentru noi neînsemnat dar pentru ei atât de important.
Dar există momente în viața când banii nu te pot ajuta, când prietenii oricâte lucruri frumoase ar spune n-ar folosi la nimic, când nici chiar cei din casa ta nu pot să facă ceva pentru tine. În astfel de momente singurul capabil să îți ofere o soluție viabilă, reală este Dumnezeu.
Dumnezeu îi ajută pe ai săi ascultându-i de fiecare dată când se roagă. Oamenii s-ar putea să nu te bage în seamă, nimeni nu te ascultă, nici acasă nici, între prieteni și te simți neînsemnat. În Psalmul 116, motivul pentru care psalmistul declară că Îl iubește pe Dumnezeu este că “El aude glasul meu, cererile mele”. Apelează la El.
Un alt lucru pe care Dumnezeu îl face este că ne oferă tărie. Pot fi grele încercările, munți pe care nu i-am putea trece singuri. Dar Dumnezeu este acolo ca să ne izbăvească. În Isaia 41:10 scrie așa “Nu te teme căci Eu sunt cu tine…” Chiar dacă sunt situații grele în care nu știm ce să facem, ajutorul ne vine de la Domnul. Ne-a promis și El întodeauna face ceea ce promite.
Dumnezeu ne dăruiește binecuvântare. Nu ezită să ne ducă pe Stânca aceea care este prea înaltă pentru eforturile noastre. Mântuirea sufletului se realizează prin har nu prin puterile noastre. Binecuvântare nu înseamnă neapărat lucrurile materiale. Am văzut oameni care erau fericiți cu foarte puțin. Te-ai gândit vreodată că starea ta de mulțumire sufletească este o binecuvântare de la Dumnezeu?
Dumnezeu ne ajută vindecându-ne. Există acele excepții pe care Dumnezeu le face în mersul obișnuit al lucrurilor și intervine supranatural. A realizat aceste lucruri cât a fost aici pe pământ și încă le mai poate realiza de acolo din cer. Nu toți au avut parte de vindecare, dar cei care au avut parte L-au crezut pe Dumnezeu. N-ai vrea să fii și tu omul acela special căruia îi este răsplătită credința, vindecându-te?
Să nu uităm, Dumnezeu ne ajută în multe feluri. Aici sunt scrise doar câteva. Încrede-te în El și El va lucra.

Fizicianul Stephen Hawking a murit. Toată lumea l-a plâns deși nu am înțeles de ce. A fost un ateu care a spus că viața de apoi e un basm. Toată viața a încercat să se lupte împotriva lui Dumnezeu. Acum, la întâlnirea inevitabilă cu El, nu va putea să spună niciun cuvânt.
A făcut parte din tabăra celor care nu cred și se luptă să nu creadă, deși de-a lungul timpului mulți oameni de știință s-au convins de existența lui Dumnezeu. Totuși ceea ce este remarcabil la Dumnezeu este că i-a mai dăruit câteva zeci de ani, poate harul îl va convinge că are nevoie de iertare.
Dumnezeu este de o corectitudine profundă, de neînțeles pentru noi. Iar dragostea Lui pentru omenire atinge cele mai înalte culmi. Totuși ignoranța omenească este cea care contrastează cel mai mult iubirii Lui.
Auzeam că nu știu ce teolog a zis de Hawking că s-a dus în cer. Ajungem să nu ne mai mire nimic. Sfânta Scriptură explică clar care este Calea către cer și că este exclusivistă, Hristos. În al doilea rând omul acesta nici nu avea cum să ajungă acolo atât timp cât el nu credea în existența cerului și nici a teoriei creativității.
Mersul în cer este un act de voință. Dacă vrei, ai posibilitatea să ajungi acolo. Doar dacă vrei. Dumnezeu nu bagă pe nimeni în cer cu forța. Hawking nu voia cerul.
Cel mai neînsemnat om de pe pământul acesta care crede în Isus este mai valoros decât cel mai inteligent, mai studiat și mai mare om de pe pământ care nu crede. “Neînsemnatul” aduce valoare jertfei lui Isus de la Golgota, celălalt aduce valoare sau nu doar lucrurilor efemere.
Petre Țuțea spunea că scara valorilor umane conține: sfântul, eroul, geniul și omul obișnuit. Sfântul se află cel mai sus.
Dar știți de ce? Pentru că Hristos l-a sfințit, pentru că a crezut în El.
Bucurați-vă sfinților, oriunde sunteți.

8 martie. Ziua aceasta nu are nici o valoare dacă dincolo de ea nu există gest, iubire sau înțelegere. Cu flori poți merge și la un mort. Cei mai mulți avem o mamă. Degeaba o ai însă, dacă tu nu știi că ai.
Pentru cei care nu au cunoscut-o e poate și mai greu. Răspunsuri la de ce unii și unii nu, este greu să dai. Trist este că cei ce au o mamă nu știu să aprecieze că au. Pe o scară morală aceștia stau mai jos.
Singurii ciobani pe care i-am apreciat vreodată au fost cei de la oi. Pe cei din viața de zi cu zi a mamelor sau soțiilor e greu să-i iubești, deși Dumnezeu zice că trebuie. E ușor să fii un astfel de oier și un bădăran, rețeta cea mai bună e să nu-ți pese.
Nu am înțeles niciodată oamenii care se zbat să fie cavaleri doar în momentele în care se luptă toți cu asta. O viață întreagă nu faci nimic, dar încerci să te minți pe tine însuți că de 8 martie, cu o floare faci primăvară. Ba încerci să o fentezi și pe ea. Garantat nu poți.
E greu să mai poți schimba ceva după ce inima i se împietrește. Culegem ce semănăm. Când nu știi să îți tratezi soția e trist și pentru ea și pentru tine. Nimic nu e mai apăsător decât să mergi acasă și să știi că nu funcționează cum ți-ai dori.
Iubirea nu se traduce în momente frumoase, ci în viața zilnică. Poți începe să accepți că nu ești perfect. Când socotești cât greșește unul în raport cu celălalt nu dovedești decât că ești un contabil bun, dar un eșec în privința vieții de familie.
Cel mai frumos lucru pe care îl poți face e să încerci să te schimbi de azi, înainte să vină 8 martie. Vei culege toată viața roadele. Nu zice să se schimbe ea întâi. Aceasta este calea către faliment.
Să nu uităm, ele au fost create de Dumnezeu ca răspuns la cum am fost noi creați. Ele răspund la ceea ce noi suntem. Dacă nu se întâmplă încă ceea ce te aștepți, poate n-ai făcut îndeajuns.
Adevăratul învingător și fericit e cel care știe să arate că iubește și când nu are motiv pentru asta. Pur și simplu, îi arăți că sentimentele tale pentru ea nu sunt ca valurile mării, n-ai o zi anume ca motiv.
Iubirea care se poate explica e întodeauna foarte săracă.