Weekend-ul trecut a fost marcat de mai multe evenimente dintre care cel mai mediatizat a fost nunta regală a Marii Britanii. Mulți s-au uitat. Unii din curiozitate, alții ca să arate cu degetul.

Mesajul predicii de 15 minute realizate de episcopul Michael Curry a fost primit bine de ceilalți în general. A vorbit despre dragostea din Dumnezeu care ar trebui să fie calea către o viață deplină pentru orice om din lumea aceasta.

De fapt din toată nunta, e singurul lucru care chiar a contat dar care nu se știe cât a schimbat. Dumnezeu ne vorbește de dragostea Lui în toată Sfânta Scriptură. Vorbește prin minuni, ne vorbește prin Cuvânt, ne vorbește prin ceilalți, ne vorbește prin Hristos răstignit pe cruce.

O grămadă de oameni nu-L iau în seamă pe Dumnezeu când vorbește. Constată că vorbește frumos, că e bun, că dacă și alții s-ar comporta mai bine, lumea s-ar schimba. Totuși prea puțini se gândesc să se schimbe ei. De arbitrii e plină lumea. De oameni iubitori de Dumnezeu, prea puțini.

O parte din posturile de televiziune de la noi, cât timp ce se vorbea de dragostea lui Hristos pentru oameni și de sacrificiul Lui de la Golgota nici măcar nu au tradus. Dar la tot ce nu ține de Dumnezeu sunt specialiști.

Probabil că nu e modul obișnuit în care oamenii se așteaptă să le vorbească Dumnezeu. Nu la o nuntă regală, nu într-o astfel de biserică, nu cu astfel de oameni și nu de la un asemenea episcop. Dar să nu uităm, Dumnezeu vorbește și prin animale dacă vrea.

Poate că așa a găsit cu cale El, să se adreseze oamenilor la care noi nu putem ajunge. Nu trebuie să judeci ci să te rogi.

Să te rogi ca El să schimbe goana după pământ cu setea după cer.

Iubiți primăvara. E frumoasă, verde și plină de perspective. Rainer Rilke spunea că primăvara, pământul este ca un copil care știe poezii. În tot tumultul societății puțini mai sunt cei care se bucură cu adevărat de astfel de poezii.
Iubiți primăvara. Ne ajută să înțelegem că frumosul își are rostul lui și vremea lui. Este ca omul, azi frumoasă, mâine arsă de soare și muncită.
Iubiți primăvara. Nu mai este mult și se sfârșește. Devine o amintire la care toamna degeaba te duci cu flori, nu o poți reînvia. Florile primăverii sunt magnifice și pline de parfum, cât sunt.
Iubiți primăvara. Ruth Stout, autoarea de origine americană, voia să o întâmpine în grădină dacă ar fi fost să aleagă unde să se poată întâlni. Lui Dumnezeu Îi plăcea să se plimbe prin grădină în răcoarea dimineții. Ne-a restaurat ca într-o zi să pășim prin iarba verde fără căpușe și fără păcat.
Iubiți primăvara. Aici se repetă din când în când, Dincolo e eternă pentru cei care au îndeplinit condițiile aderării la cer. Trebuie să ne obișnuim cu ea și să nu mai putem de bucurie. Hristos ne-a făcut-o posibilă.
Iubiți primăvara și nu vă lăsați înșelați de soarele cu dinți. El nu e soarele cel adevărat, doar un “fake”. Soarele dreptății te face să te topești de dragul Lui.
Iubiți primăvara. A mai rămas puțin din ea dar abia urmează.

O femeie a mers cu soțul în oraș la un restaurant. Nu prea și-au adresat cuvinte pe drum. Ea era supărată când îl vedea așa tăcut. Ea i-a spus că îl iubește, el nu i-a zis nimic. Putea spune că și el. Seara când au ajuns acasă el s-a așezat, la televizor, ea s-a pus pe plâns. Relația lor de familie era aproape distrusă.
Prin aceste probleme trec mulți. Sunt situații în care oamenii își dau seama că nu sunt decât oameni, chiar dacă sunt creștini unii din ei și au impresia că datorită acestei “calități” Dumnezeu trebuie să îi binecuvânteze.
În Sfânta Scriptură, Dumnezeu compară relația dintre soț și soție cu legătura strânsă dintre Hristos și biserică. Apostolul Pavel scrie că trebuie să ne iubim soțiile cum a iubit Hristos biserica. Dincolo de aceste aspecte pe care mulți din noi le știu teoretic, practic avem de muncit. Se pune întrebarea, ce dorește o soție de la soțul ei?
În primul rând ea vrea ca tu să conduci. Să fii un lider. Hristos este capul bisericii. Nu înseamnă că o parte din soțiile noastre nu pot fi lideri buni. Sunt societăți conduse magistral de femei. Însă în viața de familie, Dumnezeu a lăsat ca tu, ca soț, să conduci. Să fii lider nu înseamnă să fii fanatic. Nu înseamnă că tu ești mai informat, mai capabil sau mai valoros. Înseamnă inteligență emoțională. Să știi să te porți, să fii de cuvânt, să iubești.
În adâncul inimii ei, o soție dorește să aibă siguranță, să fie protejată și încurajată. Ca să oferi siguranță emoțională trebuie să fii un om responsabil. Când spui ceva, să faci.
În al doilea rând ea dorește sacrificiul tău. Hristos s-a sacrificat pentru biserică, până la moarte. Bărbații sunt din fire mai egoiști decât femeile. Trebuie să ne oprim în a mai cere să se facă lucrurile cum dorim noi. Nu ne cere nimeni să murim, dar când ea dorește să îți spună ceva, lași telefonul sau telecomanda și o asculți, chiar dacă e neinteresant pentru tine. Ea vrea să vadă implicarea ta. Poți spăla și vasele pentru că nu scrie nicăieri că trebuie să le spele ea.
În general, când o soție vine cu o problemă la soțul ei, ea vrea să fie ascultată. Tendința bărbaților este de a rezolva problema. Ea nu dorește să-i fie rezolvată problema atunci, ci să o asculți.
În al treilea rând ea dorește tandrețea ta. Hristos ne tratează cu o dragoste imensă. Ne iubește și când nu merităm să fim iubiți. De obicei un bărbat are vocea mai puternică decât o femeie. Dacă tu cauți să te impui ridicând vocea, ea nu se mai simte în siguranță cu tine. Urlând nu dovedești iubire ci proastă creștere. Ia exemplul lui Hristos. Iubește, fii gentil, bun.
Soții care se poartă așa vor avea o familie fericită. Să nu uităm, ea a fost creată de Dumnezeu ca răspuns potrivit la cum am fost creați noi. Până la urmă e ca în viața. Ce semeni aceea culegi. Oricum, nicio femeie în prag de divorț nu a mers la consiliere să spună că soțul ei o iubește și se sacrifică prea mult.
Putem mai mult, toți.
Alexandru_Fintoiu

Au trecut două săptămâni de la Paști. Cei mai mulți au uitat deja că Hristos a înviat. Până și la biserică observi lipsa de entuziasm. Suntem mai bucuroși că am dormit bine decât că avem un Dumnezeu viu.
Asta se întâmplă când Hristos învie în mod superficial odată pe an. Așa trec toate. Așa trecem și noi, cei mai mulți tot neschimbați.
Dacă spui cuiva că Isus a înviat, în principiu, e de acord dar nu îl influențează cu nimic. El are problemele lui, banii lui, viața lui, iar Hristos e undeva acolo prin cer ocupându-se de treburi îngerești. Suntem un popor care nu e interesat de treburi religioase profunde, poate cel mai mult coezistă cu ele că așa au fost. Religia, tradiția, știți voi.
Și dacă n-ar fi înviat Isus, tot așa ar fi fost. S-ar fi găsit teori desule în popor ca să trăiască o viață fără sens. Tot s-ar fi omorât unii pe alții, tot s-ar fi bătut prin piețe și pe stadioane, tot și-ar fi învățat copiii că religia e învechită.
Nu, Isus nu a înviat în inimile românilor dar are nevoie să o facă. Altfel ne vom minți mereu că suntem duși la verdeață ca vitele. Poate așa cred și ele în drumul spre abator.
Suntem un popor cu istorie dar cu un Dumnezeu de fațadă. Din aceste motive suntem invadați mereu de păgânism. Punctul suprem al căderii este când mizeria va apărea în constituția țării. Poate mai avem puțin timp să ne schimbăm.
Pentru cei pentru care Hristos a înviat doar câteva ore la biserică, schimbarea se vede dincolo de pereți, în lumea largă. Altfel e doar religie.

Cum s-a arătat în trecut, Hristos se arată și astăzi. Doar să credem. Îl putem vedea în situații mai delicate din viață dar și în viața de zi cu zi.
Îl putem vedea în primăvara de afară. Oamenii sunt atât de preocupați de faptul că li se spune că nu mai e primăvară încât nu o mai văd. Până și ceea ce ar trebui să vedem ni se spune. Dacă o să se ajungă să ți se spună să nu Îl mai vezi pe Dumnezeu, ce o să faci?
Îl putem vedea în oamenii de lângă noi. Nu puțini sunt cei cărora li s-a făcut un bine și L-au văzut pe Isus. Cine nu crede în Dumnezeu vede circumstanțe, forțe, doctori, întâmplări sau noroc. Tu ce vezi?
Îl putem vedea în Sfânta Scriptură. Este singura carte nouă întodeauna. De câte ori citești, de-atâtea ori apare ceva ce ți se pare că nu ai citit niciodată. Asta pentru că Dumnezeu se arată în mod diferit, nu are un standard. Când citești Biblia, te mai surprinde?
Îl putem vedea în biserică. Acolo El împlinește ceea ce a promis, că va fi prezent. Îl vezi, îți vorbește sau observi ce e mai neplăcut? Vezi limitele oamenilor sau Dumnezeul infinit? Ești marcat de mesajul Lui sau de aptitudinile celor care se închină?
Îl mai putem vedea în noi deși uneori pare greu. Un om sincer cu el însuși Îl vede greu pe Dumnezeu în el pentru că are de luptat, dar Îl vede. Nu ne mințim ci credem pentru că vedem schimbarea.
Nimeni nu poate schimba un om ca Dumnezeu. Când se arată Dumnezeu unui om, viața lui se schimbă pentru totdeauna.