2020 aproape s-a dus și n-a fost film. Nimeni nu s-ar fi gândit la început de an ce va fi. Oamenii l-au numit, anul covidului. Noi creștinii, îl remarcăm ca începutul sfârșitului. Poți privi acest an în funcție de tabăra în care te afli.

Dacă nu-L cunoști pe Dumnezeu, îl privești fie ca pe o îngrijorare pentru ce va fi, fie ca pe un motiv de a privi în viitor cu optimism, în sensul că după nor aștepți să iasă soarele. Dacă-L cunoști pe Dumnezeu, te gândești că indiferent ce va fi, ești în brațele Lui, că trebuie să fii pregătit cu credința în tolbă, să fii gata să te înalți ca o săgeată spre norii izbăvirii.

Biserica a avut de toate în 2020. A transpirat, a respirat dar a supraviețuit pentru că a fost încă har. Am plans, am râs, am privit cu speranță, am încercat să respectăm restricțiile și să iubim fără restricții. Mulți oameni s-au trezit din letargie anul acesta. S-au pregătit temeinic pentru cer, de fapt, de data asta, și-au făcut bine temele.

Pentru cea mai mare parte din noi, 2020 a fost o binecuvîntare pentru că ne-am trezit din visul frumos. Noi visam la cer fără să îndrăznim să-l atingem. Noi visam la cer, dar visam că mergem pe flori și, cum spune poezia, pe flori nu poți fi dus. Noi visam, dar realitatea ne-a trezit.

Mântuirea am câștigat-o prin Hristos, însă avem de luptat. Dacă abandonăm lupta, am pierdut. Așa este în viață, în general. 2020 ne-a învățat că nu trebuie să renunțăm ci să insistăm la Tatăl. Să stăruim în bine, să batem la ușă până ne dor degetele.

Tot anul acesta am învățat ce trecători suntem și că toate trec repede. Crăciunul s-a dus de parcă n-a fost. Noaptea de anul nou se duce și ea. Zilele noastre pe pământul acesta bolnav, se duc și ele. Dar nu ne plângem. Ne așteaptă fericirea.

Cine vrea să o prindă, trebuie să-L apuce pe Hristos.

Magii mergeau călăuziți de stea, în dorința lor de a-L găsi pe Împăratul Împăraților. Aveau cu ei bogății fără număr. Istoria vorbește despre ei că atunci când vizitau un împărat de rang mai mic, îi aduceau în dar 120 de kilograme de aur. Cu cât împăratul era mai mare, cu atât cadoul era mai valoros.
Biblia spune că și-au deschis vistieriile înaintea lui Isus. Nu vă gândiți că acolo era doar un cufăr de aur, ci mult, mult mai mult. Magii erau de două ori bogați. Bogați pentru că i-au dat lui Isus. Oricine dă lui Isus este mai mult decât bogat, este fericit.
Magii au știut că mai important este să dai decât să primești. De magi se temeau împărați și totuși s-au plecat până la pământ înaintea lui Isus. Au știut cine este Pruncul pentru că ei nu aveau relgie, ci credință.
Noi nu ne plecăm înaintea lui Isus că ne murdărim blugii. Nu-i nimic, El și-a murdărit sângele cu vina noastră.
Vine Crăciunul care ne vorbește despre cât de important este să dăruiești. A trecut încă un an în care probabil iar am dat puțin și în care Dumnezeu iar ne-a dat mult. Mâncăm harul cu nesaț. Parcă am pus stăpânire pe el.
Isus s-a născut într-o lume în care nu era Covid 19 dar era Irod, tot un fel de virus… Irod dădea cu sabia, asta era diferența. În rest, tot cu masca pe față și el… I-a chemat în ascuns pe magi, dar Dumnezeu vede și ce e ascuns.
Masca nu protejează inima de privirile sfinte ale lui Dumnezeu.
În câțiva ani se va duce și harul. Cu el și noi, la cer. Până atunci, trebuie să avem făcliile credinței aprinse, dragostea fără prefăcătorie și bucuria în inimă.
Un Crăciun binecuvântat.

Sunt mulți oameni în Egipt astăzi. Dumnezeu vrea să-i scoată de acolo pe toți, dar din păcate oamenii aleg cu mâna lor. Dumnezeu a scos poporul Israel din Egipt cu gând să le dea ceva mai bun. A fost greu cu ei până au înțeles că școala e școală și la 40 de de ani.

Când ieși din Egipt, nu trebuie să te mai uiți înapoi. Dumnezeu va avea întodeauna ceva mai bun pentru tine. Când te scoate El, renunți la ceapă și usturoi pentru lapte și miere. Din păcate unii oameni preferă să fie usturați.

În Egipt nu te întorci decât dacă îți poruncește Dumnezeu asta și nu va fi pentru mult timp, decât pentru o perioadă pentru care Dumnezeu are totdeauna un plan. După ce au plecat magii, un înger a venit la Iosif și i-a spus să plece în Egipt până când Dumnezeu va hotărî că e timpul de întoarcere. Când ești în Egipt ești ca în carantină. Aștepți să treacă perioada de greu, ca să iasă soarele.

Când te pune să stai în Egipt Dumnezeu vrea să te facă mare. Iosif a fost dus în Egipt departe de familia lui, dar a devenit cineva acolo, pentru că Dumnezeu nu s-a oprit doar la pix și hârtie ci a construit viitorul poporului Său.

Sunt lucruri pe care chiar nu le poți înțelege oricât te-ai strădui. Dar în toate, Dumnezeu are un plan. Iosif a făcut pușcărie, Daniel a fost în groapa cu lei, copiii din Betleem uciși de un împărat nebun, covidul care a făcut victime și a stresat milioane de oameni, exemple puține printre multe altele.

Să fi pierdut Dumnezeu controlul? Nicidecum. El ce gândește, face. Nu ne ies planurile pentru că ne vrea binele. Nu vrea să ne peirdem mai mult decât până acum. Ești fericit atunci când tu chiar știi că El chiar știe ce face!

Atunci chiar nu mai ai nicio grijă.

Nu știu câți dintre noi am avut de-a face cu îngeri. Nici cum am reacționa dacă o astfel de ființă slujitoare a lui Dumnezeu ar veni la noi. La Maria nu a venit orice înger, ci îngerul Gavril. Acesta vedea pururea prezența lui Dumnezeu și este cel care i-a luat locul lui Lucifer după căderea sa.

Gavril are o poziție clară în cer, fiind undeva foarte sus din punct de vedere ierarhic. A vorbit cu Daniel, cu Zaharia, l-a mângâiat pe Domnul Isus când suferea, a dat piatra la o parte de la mormântul Lui, s-a prezentat lui Ioan pe insula Patmos plus multe altele. Înclin să cred că tot Gavril s-a arătat și păstorilor cărora le-a transmis vestea nașterii Domnului.

Maria, când a văzut îngerul, s-a tulburat. Când Dumnezeu apare brusc în viața noastră ne simțim tulburați. Nu știm ce să facem, ne punem întrebări, când de cele mai multe ori, cel mai simplu este să ascultăm.

Trăim vremuri fără timp și grele. Nu ne facem timp să-L ascultăm. Ni se pare că știm mai bine sau o luăm înainte fără sens. Maria a ascultat până la capăt ce a avut de spus Dumnezeu prin Gavril. Uneori soția ta, copiii tăi, cei din jur, au nevoie să-i asculți până la capăt. Fii cu inima deschisă iar când vorbește Dumnezeu ascultă-L pentru că vrea să fii binecuvântat la final.

Se apropie sărbătoarea nașterii Lui. Fă-ți timp să asculți Cuvântul Lui, să-L împlinești, să te bucuri de colinde, de vestea bună, că vești rele oricum primim în fiecare zi.

Când ai credință în Dumnezeu, spui ca Maria, “Facă-mi-se după cuvintele tale”. Nu este ușor să accepți voia Lui dar este calea sigură spre binecuvântarea ta.

Mai e puțin și calendaristic, vine iarna. Unii o așteaptă cel mai mult. Se gândesc că mai fug virușii, alții au mintea îndreptată spre cadouri sau la sărbători. Unii la alegeri. Sunt oameni care se gândesc la facturi, la cât va ninge, la cum o să iasă din iarnă. Unii vor zăpada, iar alții vor vara.

Anul acesta va fi atipic. Probabil colindători nu vor mai fi dar și așa nu erau ei mulți. Nu o să-i mai lase din motive de siguranță. Vor crede că vor merge cu covidul, nu cu vestea bună. Pe de altă parte, oamenii par imuni acum la orice fel de vești. Ciudat este că imunitatea ține până când aud vești de pandemie.

Vestea bună a devenit un fel de basm pentru creduli. Dar asta nu îi absolvă de vină pe cei ce nu cred. Hristos s-a coborât pe pământul muritor ca să transforme ce era pierdut în nemurire.

Dumnezeu a văzut că omul murea în fiecare zi mai mult, zâmbind prostește, crezând că a atins fericirea. Această imagine nu a mai putut fi suportată de Dumnezeu și a ales El Însuși să vină, ca să dea sens vieții fără inimă.

Inima era El. Pacea și fericirea din pieptul omului venea doar de la El. Nu vă descurajați, nu covidul și recesiunea ne tulbură, ci lipsa lui Dumnezeu din noi. Și cu covid și fără, creștinul rămâne creștin iar omul fără Hristos e pierdut.

Nu vă mai stresați oameni buni, respectați regulile și iubiți-L pe Dumnezeu.

                                                                                                                                                Alexandru_Fintoiu