8 martie este despre ea. Când mă gândesc la ea, nu pot să nu remarc afirmația lui Dumnezeu din Isaia “Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.”
Întrebarea este, poate? Răspunsul este simplu. Ne uităm în jur și vedem că poate. Dar Dumnezeu poate să uite de noi? Răspunsul este la fel de simplu, ne uităm în jur și vedem cât de mult ne iubește…
Dumnezeu a făcut ca ea să fie mama, nu slugă la “stăpânul” de bărbat. Cine nu a înțeles asta, nu iubește. De ea trebuie să ai grijă, cât o ai. Nopțile nedormite, lupta, să-ți ofere o pornire bună în viață, mâna mângâietoare când ți-a fost greu, genunchii plecați în rugăciune când tu dormeai liniștit, toate te fac să te simți prețios și neînsemnat. Prețios că ești în gândul ei și neînsemnat că faptele tale legate de ea sunt mici, comparativ…
Vino cu flori la ea, dar nu arunca trei garoafe pe masă. Fă un buchet unic, diferit ca pentru mama! Arată-i că a meritat lupta, dacă vrei să ai viață lungă pe pământ. Cinstește-o. O spune Dumnezeu. Cinstește-ți părinții…
Nu e perfectă chiar dacă nouă ni se pare că este. Perfecțiune e doar în cer. Ai îngăduință față de ea. Acceptă sfatul ei și vorbește-i blând. Întodeauna am spus că dovada iubirii adevărate nu se activează doar într-o singură zi din an. De 8 martie, atenți cu ea sunt și străinii. Pe 9 martie tot așa de frumos te porți?
Ea n-are nevoie de ciocolata noastră. Diabet face și când vede nefericirea noastră. Ea se bucură dacă suntem fericiți și ne merge bine. Așa e mama. Ea nu-și poate uita copiii. Unii au ajuns doar să dea un telefon din când în când sau să-i facă cadou ce e mai ieftin. Poate e bătrână și zici că oricum nu știe. Nu-i nimic, știe Dumnezeu…
De 8 martie e ca în orice altă zi. Trebuie să fii om, nu clonă. Să fii autentic și să nu faci umbră degeaba cu buchetul. Dacă îți ceri iertare, uneori e mai bine decât să dai pe flori sute de lei.
Dragostea nu o poți cumpăra, nici atenția și nici vorbele bune. Numai superficialii cumpără sentimentele cu banii. Cel mai frumos cadou ești tu. Dacă te mai și accesorizezi cu faptele dintâi, ai reușit…
Cel mai bun sfat ni-l dă tot Dumnezeu. “Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul…”
Dacă nu facem așa, restul e minciună…

                                Alexandru_Fintoiu

E primăvară. Parfumul zambilelor de la florării a atras și oamenii și albinele. Aglomerație ca niciodată. Răceala socială formată de iarnă și covid parcă se vrea îndepărtată cumva, la pachet cu distanțarea.
Vânzătorii lucrează cu spor, ca pe vremea templului de la Ierusalim doar că nu mai este Isus care să facă ordine, e doar la limita bunului simț. Lalelele, care când au fost descoperite erau mai scumpe decât aurul, se dau duse în fel de fel de mâini. Unele le apucă mai stângaci, altele mai cu bucurie iar mâini mici și mari, se vor bucura prin case să le primească. Bucuria asta poate fi trecătoare ca floarea.
Venirea primăverii e un fel de comerț la toate nivelurile. Soarele negociază cu frigul, mărțișoarele cu ideile noastre despre frumos, comercianții cu buzunarele clienților și tot așa. La final, toată lumea trebuie să fie fericită. Cei care au vândut, că s-au îmbogățit, iar cei care au cumpărat că au adus un zâmbet acasă.
Mulți oameni caută să facă un gest. La casele lor nu e bucurie dar nici cu o floare nu se face. Soțiile lor așteaptă altceva. Ce înainte era mai scump decât aurul, acum gestul nu poate îmbunătăți nimic.
Cea mai frumoasă floare este schimbarea. Nu urmăriți gesturi, ci inimi deschise. Tot ce faceți să faceți ca pentru Domnul. El n-ar vrea gestul tău ci inima ta.
Venirea primăverii să fie simbolul renașterii iubirii promise. Nimănui nu-i place să fie mințit iar cei mai mulți mințim fără vorbe, doar acționând egoist. Schimbarea nu o face o zambila și nici parfumul ei miraculos. Schimbarea vine din lupta de fiecare zi. Să încerci să fii mai bun, mai sfânt și onest cu tine însuți și cu Dumnezeu.
În general, florile se ofilesc după câteva zile, nu fii și tu la fel. Te entuziasmezi pe moment și te dezumfli repede. Cât Dumnezeu e în tine atâta viață e. Apa de care are nevoie o floare vine de la chiuvetă la cei mai mulți. Sufletul tău are nevoie de apa care vine din Biblie, apa vie. Doar așa te menți verde.
La chiuvetă apa are clor. Trebuie să ai răbdare să dispară. Cam așa e și în viață. Nu totul poate fi rezolvat repede. Ca rănile să se cicatrizeze trebuie timp.
Nu uitați însă că omenirea nu dispune de timp, doar de har.
Vă doresc o primăvară scăldată în frumos și mai ales în Hristos.

                            Alexandru_Fintoiu

M-am plictisit de știrile legate de vaccinuri. România are mult mai multe probleme… Cea mai importantă dar de care nimănui nu-i pasă e că L-au lăsat pe Dumnezeu deoparte…
Totuși, se pare că vaccinul a devenit ca un fel de dumnezeu pentru unii români. Problema vieții nu se rezolvă cu vaccinul. Poți să te vaccinezi azi și mânie să mori de inimă. Sau poți să te vaccinezi și tot nefericit să rămâi.
Vaccinul nu îți aduce stabilitate emoțională și nici nu te ajută să fii supererou. Eventual te poate ajuta în lupta cu covidul și atât. Viața ți-o dă Dumnezeu, El decide când e vremea să pleci. Nici nu te va întreba Dumnezeu dacă ai murit vaccinat, ci dacă ai murit în Hristos.
Dacă vă vaccinați e foarte bine, dacă nu prindeți rândul la vaccin nu e nici o tragedie. O să reușiți data viitoare. Căutați însă să fiți primii în fapte bune, să ajutați, să iubiți pe ceilalți, să vă rugați pentru ei.
Dacă ne-am lua după Bill Gates, ar trebui să mâncăm carne din plastic ceea ce ar duce pe viitor la mai mulți oameni bolnavi decât au fost de covid. Mi-e greață de știrile promovate în media. Majoritatea și-au pierdut etica de mult. Oamenilor le plac știrile care explodează, exagerările și promovarea nonsensului.
Ratingul se realizează în funcție de câți oameni le citesc sau le aud nu în funcție de calitatea lor.
Alegeți ce pare bun din ele, verificați-le și citiți Biblia. E mai actuală ca oricând și sufletul are cel mai mult de câștigat. Când vorbește Dumnezeu, glasul oamenilor trebuie să tacă.
Dumnezeu nu este o știre dar Dumnezeu dă ora exactă în lumea aceasta. Nimic nu se întâmplă fără voia Lui.
Vine primăvara. Pe pământ e trecătoare dar în cer vom fi surprinși de eternitatea ei. O să uităm de toate prostiile de aici și de acum. Iar dacă stai să te gândești, uitarea va deveni o binecuvântare.
Nu uitați să faceți bine, niciodată să nu uitați asta!
Alexandru_Fintoiu

Nu e ușor cu Dumnezeu, El cere sfințenie ca să poată locui în mijlocul nostru. În cartea Deuteronom, Dumnezeu spune despre El că locuiește în mijlocul poporului, dacă poporul va păzi poruncile Lui. Beneficiile prezenței lui Dumnezeu în mijlocul tău, în casa ta, în familia ta, în viața ta sunt de neprețuit.

Când știi că El este cu tine, nici n-ar trebui să existe fericire mai mare. Este ciudat cum de multe ori ne bucurăm de firimituri ca mașini, case, telefoane, haine și alte lucruri materiale, mai abitir decât de existența Lui în viața noastră.

Și totuși pare că am adormit. Ca biserică, ca entitate, ca individ, pare un somn din care doar venirea Lui ne mai trezește. Întrebarea se pune cum am adormit, în El? Avem credință în candelă? Cei mai mulți vor afla asta doar la trezirea pe care El Însuși o va da.

Suntem români și asta spune multe. Încă mai avem credința că Dumnezeu ne va ierta și după, chiar dacă noi am umblat cum am vrut. Dar să nu ne înșelăm singuri, după, nu mai sunt șanse. Împreună cu Hristos au fost răstigniți și doi tâlhari. Unul din ei a crezut că după nu se mai poate și a fost iertat.

Toți suntem tâlhari. E adevărat că nu la drumul mare, dar în lucruri mici. Am mințit, am furat câte un pix de la serviciu, am vorbit de rău pe ceilalți, am înșelat încrederi, am rănit oameni dragi, am creat situații neplăcute, am fost ipocriți, am râs la glume proaste, am făcut de toate… Dumnezeu însă pe unii ne-a iertat pentru că am avut credință că El poate pe pământ să ierte păcatele.

N-avem merite, să nu ne batem cu pumnii în piept. Eventual în cap, câteodată, să ne mai vină mintea la loc. Suntem produsul harului și al dragostei lui Hristos. Nici măcar n-am fost în stare să-L căutăm pe Dumnezeu, așa de jos am fost. Tot El ne-a căutat, ne-a rugat și ne-a salvat…

Nu știu cum sunt alții, dar e imposibil ca talharul firii din tine să nu vrea să facă vreo prostie. Apostolul Pavel spunea că vrea să facă binele dar răul era prezent și el acolo, nelipsit. În momentele când faci ce nu vrei să faci, te simți ultimul om pe scara ierarhică a omenirii. De acolo te ridică Hristos. Din fundul adâncului te ia și te pune pe Stâncă.

Tâlhari mai suntem câteodată, oameni ne face Hristos. El ne restaurează identitatea pierdută și ne face copii cerești. Important este să ne vedem în fiecare zi cine suntem, să recunoaștem cine este El și să ne supunem…

Atunci în noi vor crește flori de cireși…

                                                                                                                                                Alexandru_Fintoiu

E război și nu e cu arme convenționale. Suntem bombardați în fiecare zi. Unii ajung ruine din care nu mai pot ieși cu ajutor omenesc. Totuși nu ne rămâne decât să luptăm, cum putem, să nu dăm înapoi. Rareori există pauză ca să ne tragem sufletul.

Hristos ne spune să fim treji și să veghem. În oboseala luptei, nu este ușor… Dar dacă veghem, putem vedea pericolul care se apropie. Cei mai mulți oameni cad pentru că adorm. Sunt luați prizonieri de propriile lor ambiții sau prejudecăti, sau, pur și simplu nu pot.

Când ești prizonier, ești legat. Nu mai poți face ce dorești tu, cu toate că ai vrea. Aștepți să fii eliberat. Singur nu merge. Credința noastră este în eliberările venite de sus, de la Isus. El te poate face liber.

Hristos nu te eliberează condiționat. Singura cerință este credința că El poate să rupă orice legătura. Funiile păcatului sunt strânse pe orice om fără Dumnezeu și sunt fără milă. Omul zice că este moral, dar uită că s-a născut în păcat, nu împăcat.

Moralitatea nu ne scapă de iad, nici faptele bune oricât de multe și mari ar fi ele. Doar Hristos poate. Oricine crede în El are viață veșnică. Oricine crede că Dumnezeu L-a dat pe El. Ideea este că noi eram atât de nepotriviți pentru rai încât nu ne puteam salva noi. Tot Dumnezeu a trebuit să dea ceva ca să nu fie cerul gol.

Dumnezeu a dat. Acum omul nu mai are scuze. Aici are șansa mântuirii, pe pământ. Șansa să zică da lui Hristos, șansa să recunoască faptul că numai prin sângele Lui curs pe lemn poate fi iertat, șansa adevăratei eliberări și a unei pace eterne.

Tu, ca om, profiți de șansa asta? Să spui nu lui Dumnezeu, e cea mai mare tragedie posibilă, să știi că ai refuzat singura ta șansă de salvare.

Trebuie să ne trezim, nu mergem la Isus ca să fugim de covid, ci din pricina dragostei minunate a lui Dumnezeu care caută să ne învingă în fiecare zi.

Lasă-te învins de ea și vei câștiga cerul.

                                                                                                                                                                Alexandru_Fintoiu