• Alexandru Fintoiu

    Fara griji

    Mai avem puțin și vine iarna. Este o bucurie pentru copii, tineri și uneori și pentru vârsta a doua dar mai rar. Totuși, oamenii ar trebui să se bucure de orice clipă, au fost creați ca să fie fericiți.

    Motivul pentru care copiii se bucură mai mult este că ei nu se îngrijorează de nimic. Pe măsură ce oamenii cresc, cresc și problemele, grijile dar și facturile vieții. Unele probleme ni le facem noi, altele sunt foc de paie. Dacă omul ar sta aproape de Dumnezeu ar fi fericit și n-ar avea nicio grijă.

    Dar cine reușește acest lucru într-o lume materialistă și inoculatoare de griji? Mulți din noi ne lovim de probleme mult mai mici și deși Dumenzeu ne zice să nu ne îngrijorăm de nimic, nu suntem ancorați pe deplin în Cuvântul Sfânt.

    Răspunsul la stres îl găsim la Dumnezeu. Practic oamenii au cunoscut ce înseamnă  îngrijorarea în momentul în care au păcătuit. Un om ancorat în Hristos, nu are motive de stres pentru că el știe că Dumnezeu îi va purta de grijă conform promisiunilor Sale.

    Așa că lăsați-L pe Dumnezeu să rezolve nerezolvatele. Poate atunci vom învăța să ne bucurăm și de ceea ce ne bucura când eram mici și fără griji.

    Când Hristos ne-a spus să fim ca niște copilași în ceea ce privește Cerul, ne-a dat indirect un sfat care să ne alimenteze viața de aici și să o propulseze spre cea care va veni. Ocupați-vă de Împărăția cerurilor și restul e pe deasupra.

    Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre. Lipsiți de griji, ne vom bucura în fiecare zi.

  • Uncategorized

    Luptati sa fiti verzi

    Cum sunt frunzele toamna așa suntem și noi. Ne îngălbenim pe măsură ce trece timpul iar viața cu Hristos nu strălucește cum ar trebui. Facem rugăciuni de tip “fast food” din cauză că am încredințat timpul nostru altor lucruri care ne extrag sucul de viață din noi.

    Dumnezeu ne spune să nu ne lăsăm purtați de vânt, încoace și încolo, dar ne place să fim legănați pe aripile lui, până când, fără pic de durere, galbeni și uscați, ne desprindem purtați de el cine știe unde.

    Călcați în picioare de bocanci murdari, sfârșim putrezind în pământul moale și ud, asta dacă nu alegem să ne tragem seva din Hristos. El ar dori să fim în copacul veșnic verde, nu împodobiți de globuri ci de cununi ale sfințeniei și neprihănirii.

    E greu să rămâi în El. Nimeni nu promite că este ușor în condițiile în care vântul și gerul se întețește, dar toată această rămânere trebuie cultivată în fiecare zi. Doar așa reușim să nu fim luați de pală.

    Uneori mă gândeam că ar trebui să fim ca o ceapă care supraviețuiește miraculous în pământ pe timp de iarnă și te trezești cu ea că înverzește primăvara, te miri pe unde.

    Dumnezeu ne vrea treziți din beția somnului de moarte. Dumnezeu ne vrea vii ca să proiectăm lumina. Dumnezeu ne vrea verzi ca să fim o gură de oxigen pentru cei care vor cu adevărat să respire aer neîntinat.

    Avem de luptat până ajungem la capăt. Dar pentru locul fără pete, lacrimi și regrete, merită.

  • Alexandru Fintoiu

    Sa ne rugam pentru Romania

    Urmează o săptămână la sfârșitul căreia România își decide iar viitorul următorilor patru ani. Cel mai rău e să votezi cu cineva fără să ai habar despre ce fel de om este și ce susține, influențat de circumstanțe sau oameni.

    Cel mai bun lucru este să ne rugăm ca Dumnezeu să aleagă pe cineva care să ne fie o binecuvântare, nu un blestem. Să ne rugăm ca cel ce va conduce țara să fie aproape de familiile normale, creștine, de biserică, de valorile morale despre care se bate atâta monedă dar pe care parcă toți le uită.

    Să ne rugăm ca Dumnezeu să se uite în inima celui care va conduce și să o orienteze cît mai aproape de El. În fața lui Hristos nu este important partidul, ci omul. N-avem nevoie de oameni care promovează păcatul, neascultarea de Dumnezeu, o viață trăită în plăceri și în neconcordanță cu Biblia.

    Dacă vrem ca România să fie binecuvântată, trebuie să ne rugăm. Nu este important să alegem oameni care doar să declare că susțin familia și valorile creștine dar este important să alegem pe cei care și împlinesc în viața lor personală ceea ce spun. Au fost mulți care au declarat că susțin copiii și habar nu au ce înseamnă să fii tată sau mamă.

    Rugați-vă pentru România. Este cel mai bun lucru pe care îl avem de făcut. Restul Îl face Dumnezeu. Toate stăpânirile vin de la El. Noi românii încă mai pâlpâim. Dumnezeu să ne ajute să nu se stingă ce mai e bun.

  • Alexandru Fintoiu

    N-avem nevoie de monstrii

    N-avem nevoie de monștrii, deși magazinele apelează la ei ca să vândă de Halloween. Sunt oricum destui monștrii printre noi ca să mai apelăm la cei veniți din Irlanda. Fiecare țară se mândrește cu ai ei. Unii se vând bine, alții stau ascunși în inimile oamenilor.

    Până și desenele animate sunt pline de creaturi înfiorătoare. Copiii se tem și în același timp încearcă să prindă curaj, tot creatorii de “bau bau” îi sperie după care le spune să nu le fie frică. Umberto Eco spunea că prostia e mult mai fascinantă decât inteligența, motiv pentru care este într-adevăr uluitor când vezi unii părinți care își amenință copilul cu “bau bau”.

    N-avem nevoie de monștrii care să fie sărbătoriți ascunzându-se sub haine oculte. Și cum orice lucru rău are o parte frumoasă la început, majoritatea aderă la ea. De Halloween se primesc bomboane, dulciuri iar copiilor le plac. Apoi măștile dizgrațioase, sperieturile și toate celelalte intră  în subconștientul copilului. Par inofensive oricum și amuzante pentru oameni “mari”. Nu-i așa? Mai sunt și prinți și prințese, nu doar monștrii sacrii. Pe termen lung însă, consecințele vor apărea.

    Diavolul nu o să stea nepăsător. Formează oamenii de mici și profită de orice ocazie, mai ales de una imensă ca Halloween-ul. E limpede că nu o să vină la oameni îmbrăcat în monstru pentru că nu l-ar alege nimeni. Va apărea drăguț, inofensiv sub forma unor afirmații umaniste ca “lăsați copilul să se simtă bine, că e mic” sau acuzativ la adresa celor care nu îl lasă “ce părinți înguști și fără minte”…

    N-avem nevoie de monștrii. Sunt destul de mulți printre noi și avem deja probleme în a ne feri de ei. Avem nevoie de Hristos și de viața îmbelșugată.

    Fiți sfinți în toată purtearea voastră.

  • Alexandru Fintoiu

    Dumnezeu este urias

    Dumnezeu te binecuvântează  și când nu înțelegi. De cele mai multe ori ne găsim în situații în care nu putem vedea mâna lui Dumnezeu din cauza faptului că noi credem că El ne binecuvintează doar când pare că ne merge bine.

    Când ucenicii erau în corabie în mijlocul furtunii, nu puteau vedea ceea ce avea să urmeze. Nu se vedea urmă de lumină afară de fulgerele care săgeteau din când în când cerul, zgomotul era infernal, părea că viața lor se va sfârși chiar acolo. Luptau cu valurile iar puterea omenească nu putea face față condițiilor de stres fantastice în care se regăseau.

    Totuși, ce avea să urmeze avea să le influențeze viitorul punându-și amprenta pe viața lor. Venirea lui Hristos pe apă a fost momentul în care și-au dat seama că nu valurile și vântul reprezintă finalul vieții lor ci începutul credinței în Dumnezeul izbăvitor. Și-au dat seama că fiecare problemă din viață are o rezolvare care nu stă neapărat în mâna oamenilor ci în mâna lui Dumnezeu.

    Când nu înțelegi pentru ce ți se întâmplă ție anumite lucruri, gândește-te că au fost oameni care au mai trecut pe acolo și au biruit în numele lui Isus Hristos. Iov era înconjurat de oameni care îl demoralizau și care căutau să îi explice că este păcătos și că Dumnezeu l-a pedepsit. Cei care făceau afirmațiile acestea nu și-au dat seama că toți oamenii au păcătuit și niciunul nu este neprihănit.

    Iov nu știa de ce suferă  în felul acesta dar, tăria lui a fost în Dumnezeu și tot Dumnezeu a fost acela care l-a răsplătit ca pe un rege. Orice lucru de neînțeles care ni se întâmplă este pentru că Dumnezeu urmărește binele nostru suprem, bine care nu îl înțelegi în momentele grele.

    Hristos a poruncit mării să tacă și s-a liniștit. Același lucru îl poate face Hristos și cu sufletul tău tulburat. Te vei liniști și vei înțelege că Dumnezeu este un Uriaș de o bunătate veșnică.