Am tot strigat, — de când tot strig
îmi e şi greu să tot mai spun
dar strig, căci ştiu că vine ziua
să ştiţi că n-am fost eu nebun.

Am tot chemat, — de când tot chem
şi ură poate că-mi purtaţi
dar chem, căci ştiu că vine ziua,
când veţi striga înspăimântaţi.

Am tot mustrat, — de când tot mustru 
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua 
cu blestemul lui Dumnezeu.

Am tot venit — şi tot mai vin
să spun că încă mai e har 
să spun, căci ştiu că vine ziua 
cu plâns şi ţipăt în zadar.

Am tot înştiinţat — şi mai 
răbdaţi-mi să vă-nştiinţez
căci ştiu ce-aproape este ziua 
cu-nfricoşatul morţii crez.

Veţi face şi-acum tot ce vreţi,
cum aţi făcut şi pân-acum 
dar scumpul mântuirii preţ 
amar se va plăti cu scrum.