Alexandru Fintoiu

Ce va opreste sa va inchinati!

Închinarea adevărată presupune sinceritate. Când vameșul s-a rugat, Domnul l-a creditat cu iertare mai degrabă pe el decât pe fariseu. Nimeni nu a contestat faptele făcute de fariseu dar vameșul a fost sincer, nu avea gânduri de mândrie sau ascunse.

Rugăciunile către Hristos au nevoie de sinceritate. Altfel cerul tace. Spunea Domnul samaritencei că închinarea noastră trebuie să fie în duh și în adevăr. Poate fi oriunde și obligatoriu sinceră. Altfel vorbim degeaba…

Închinare înseamnă jertfă fără cusur. Faraon a vrut să lase poporul Israel să se închine, dar în Egipt. Dacă evreii sacrificau vițelul la care egiptenii se închinau, riscau să fie omorâți cu toții. Diavolul e șmecher, caută să te convingă de faptul că nu e nimic dacă accepți vreun compromis, oricum Dumnezeu e bun.

Închinarea presupune schimbare. Nu te poți înfățișa înaintea Regelui oricum. Avem nevoie să fim evlavioși, respectuoși știind că El e Dumnezeu nu vreun amic oarecare. Lui Dumnezeu Îi pasă dacă-L respecți și-L asculți.

Închinarea înseamnă laudă și bucurie. Motive sunt mai multe decât hainele din șifoniere. Dumnezeu vrea să vadă recunoștința pe care o ai și în vremurile când te-ai obișnuit cu binele.

Un proverb danez spunea că o faptă bună este precum un clopot care cheamă oamenii la închinare. Închinarea înseamnă mărturisire. Fiind bun cu cei din jur le arăți că Adevărul și Viața au o singură Cale, Hristos.

Prin faptele tale spui despre El… Și cum zicea Augustin, dacă mai e nevoie mai spui și cuvinte…

Ce vă oprește să vă închinați?

                                                                                                                                       Alexandru_Fintoiu