Vaucher pentru cer
Citeam zilele trecute că s-a relansat programul Rabla pentru cei care doresc să-și cumpere mașini noi. Nu e rău. Programul ține cât timp există vauchere. Nu știu însă câți dintre noi s-au gândit că Dumnezeu are tot un fel de program de refacere a sufletelor noastre care nu este condiționat de un vaucher. Sau, putem considera jertfa lui Isus de la Golgota vaucherul nostru de intrare in cer.
Cert este că Dumnezeu vrea oameni noi și-i poate face noi. El nu reînnoiește parcuri auto ci oameni care se simt pierduți sau păcătoși. Este ca un program rabla pentru cer. Rablele de noi, pervertite, nefuncționale, poluate de amprenta păcatului gata să fie transformate de harul jertfei de la cruce. Dumnezeu nu ne schimbă cum schimbăm noi mașinile. Dacă ar fi așa, ar fi cerul gol iar noi n-am mai trăi.
Hristos face ceva special, cum nicio ideologie, cultura sau guvern nu o poate face, transformă viața fără sens, găunoasă și păcătoasă a oricărui om care dorește asta într-o viață nouă, curată, plină de nădejde.
Toate acestea fără reduceri, Dumnezeu ne dă totul, gratuit. Condiția este să fim în stare să acceptăm. Pare simplu și normal să accepți un astfel de dar, totuși câți oameni ignoră astăzi mâna sfântă de ajutor de la Dumnezeu.
Pur și simplu unora le place să polueze sau n-au dorința necesară să schimbe ceva. Însă, toți cei care vor, trebuie să știe că nu mai pot păstra din viața veche nimic. Unii mai încearcă cu câte un acumulator, ceva anvelope, dorințe vechi, dar la Hristos nu merge așa.
Nici nu ar avea rost să pui la o haină nouă un petic vechi. Așa că, alergați spre ce este înainte. Cât e har, încă se mai poate. Vaucherul nostru mai poate fi răbdarea lui Dumnezeu.
Încă mai are, dar cine știe pentru cât timp?
Valoarea vesniciei Sale
Dacă ne uităm în jurul nostru vedem oameni care au plăcerea de a intra într-o biserică și care sunt de acord că Dumnezeu există. Dar numai cu atât nu ajungi în cer. Citeam undeva că e diferență între ați plăcea o floare și a iubi o floare. Când îți place o floare o culegi dar când iubești o floare, o uzi în fiecare zi.
Câți dintre noi udă floarea credinței în fiecare zi? Câți dintre noi caută să se apropie de Dumnezeu în fiecare zi? Câți dintre noi lăsăm superficialitatea deoparte și suntem gata să rămânem conectați cu cerul mai mult decât la wireless?
Când faci un lucru des, devine o obișnuință și ți se pare normal, nu mai conștientizezi cu adevărat valoarea lucrului respectiv. Din acest motiv, nouă ni se pare normal să accesăm toată această tehnologie și să profităm de ea și arătăm cu degetul la cei care caută să ne scoată din uzual. Nu avem nevoie în fiecare zi de computer dar ne-am obișnuit așa și e greu să ieșim.
E valabil și invers. Unii din noi s-au obișnuit atât de mult cu biserica încât nu mai realizează valoarea închinării lor. În Sfânta Scriptură avem exemple de oameni care se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu chiar dacă aveau motive să fie distrași de la astfel de practici.
Dar toți oamenii aceștia erau conștienți de faptul că relația cu Dumnezeu este o valoare fără de care nu pot trăi, simțeau nevoia, nu de închinarea însăși, ci de Dumnezeul închinării lor, Îl iubeau pe Dumnezeu. El nu putea fi uitat undeva. Mai degrabă uitau toate celelalte lucruri.
Din păcate astăzi, lucrurile sunt inversate. Facem toate celelalte lucruri și dacă rămâne timp și pentru Dumnezeu e bine, dacă nu, încercăm a doua zi. Nouă ne place Dumnezeu, dar nu-L iubim. Noi Îl culegem pe Dumnezeu și ne mulțumim să-L punem într-o vază și să-L admirăm până când moare și uităm de El. Dar, când Îl iubești pe Dumnezeu, îți uzi sufletul cu apa vie în fiecare zi. Nu-L uiți, nu-L lași, nu-L pierzi din vedere și nu-L culegi. Realizezi valoarea veșniciei Sale!
Pentru tine ce este valoros?
Ce mult ne stăpâneşte Astăzi
Ce mult ne stăpâneşte Astăzi
de parcă nici n-a fost vreun ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun mâine
— ci-i numai Astăzi-de-durerisau numai Astăzi-de-plăcere
de încântare şi belşug –
— uităm de Ieri cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug…Uităm de Ieri, uităm de Mâine
cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
şi stăm robiţi de Astăzi numai
de parcă-i Timpul tot, o zi.Uităm, uităm… Dar şi-Astăzi trece
ca alte zile mii şi mii
ce pierdem azi, sau credem veşnic
sunt — mâini — păreri de rău târzii.…O, nu fi prea robit de Astăzi
nici prea zdrobit, nici prea-ncântat
Prezentu-i scurt, iar Viitorul
necunoscut şi neaşteptat.
Ci pleacă-ţi inima, mai bine,
smerindu-ţi-o spre Dumnezeu
că-n El e liniştea deplină
dincolo de uşor sau greu.Cât păcatul m-a purtat…
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!Dar de când mă port să-Ţi plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!…— O, mereu de-aş fi-un pribeag
toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!…Când nu mai ai nevoie
Când nu mai ai nevoie
de-ai tăi părinţi sărmani
să nu uiţi c-ai avut-o
de ei atâţia ani.Când nu mai ai nevoie
de fraţii din trecut,
adu-ţi aminte câtă
odată ai avut.Când nu mai ai nevoie
de soţul tău slăbit,
adu-ţi aminte câtă
în viaţă te-a-nsoţit.Când nu mai ai nevoie
de prietenul căzut,
să nu uiţi câtă vreme
nevoie ai avut.Când nu mai ai nevoie
de-un binefăcător
să nu uiţi niciodată
de câte-i eşti dator.Când crezi că n-ai vreodată
nevoie de Hristos
atunci ai cel mai grabnic
şi cel mai dureros.