Ce mult ne stăpâneşte Astăzi de parcă nici n-a fost vreun ieri şi parcă nici n-ar fi vreun mâine — ci-i numai Astăzi-de-dureri
sau numai Astăzi-de-plăcere de încântare şi belşug – — uităm de Ieri cel ca un leagăn şi Mâine, cel ca un coşciug…
Uităm de Ieri, uităm de Mâine cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi şi stăm robiţi de Astăzi numai de parcă-i Timpul tot, o zi.
Uităm, uităm… Dar şi-Astăzi trece ca alte zile mii şi mii ce pierdem azi, sau credem veşnic sunt — mâini — păreri de rău târzii.
…O, nu fi prea robit de Astăzi nici prea zdrobit, nici prea-ncântat Prezentu-i scurt, iar Viitorul necunoscut şi neaşteptat. Ci pleacă-ţi inima, mai bine, smerindu-ţi-o spre Dumnezeu că-n El e liniştea deplină dincolo de uşor sau greu.