Dumnezeu te binecuvântează  și când nu înțelegi. De cele mai multe ori ne găsim în situații în care nu putem vedea mâna lui Dumnezeu din cauza faptului că noi credem că El ne binecuvintează doar când pare că ne merge bine.

Când ucenicii erau în corabie în mijlocul furtunii, nu puteau vedea ceea ce avea să urmeze. Nu se vedea urmă de lumină afară de fulgerele care săgeteau din când în când cerul, zgomotul era infernal, părea că viața lor se va sfârși chiar acolo. Luptau cu valurile iar puterea omenească nu putea face față condițiilor de stres fantastice în care se regăseau.

Totuși, ce avea să urmeze avea să le influențeze viitorul punându-și amprenta pe viața lor. Venirea lui Hristos pe apă a fost momentul în care și-au dat seama că nu valurile și vântul reprezintă finalul vieții lor ci începutul credinței în Dumnezeul izbăvitor. Și-au dat seama că fiecare problemă din viață are o rezolvare care nu stă neapărat în mâna oamenilor ci în mâna lui Dumnezeu.

Când nu înțelegi pentru ce ți se întâmplă ție anumite lucruri, gândește-te că au fost oameni care au mai trecut pe acolo și au biruit în numele lui Isus Hristos. Iov era înconjurat de oameni care îl demoralizau și care căutau să îi explice că este păcătos și că Dumnezeu l-a pedepsit. Cei care făceau afirmațiile acestea nu și-au dat seama că toți oamenii au păcătuit și niciunul nu este neprihănit.

Iov nu știa de ce suferă  în felul acesta dar, tăria lui a fost în Dumnezeu și tot Dumnezeu a fost acela care l-a răsplătit ca pe un rege. Orice lucru de neînțeles care ni se întâmplă este pentru că Dumnezeu urmărește binele nostru suprem, bine care nu îl înțelegi în momentele grele.

Hristos a poruncit mării să tacă și s-a liniștit. Același lucru îl poate face Hristos și cu sufletul tău tulburat. Te vei liniști și vei înțelege că Dumnezeu este un Uriaș de o bunătate veșnică.

Când Dumnezeu a zis, așa a fost. Nu a fost îndoială, nu s-a chinuit, nu a încercat de mai multe ori, pur și simplu a zis și a fost. Ce spune Dumnezeu se împlinește și astăzi.

Avem Sfânta Scriptură unde Dumnezeu zice multe lucruri. Trebuie să fim convinși că ce este scris acolo se împlinește așa cum s-a împlinit și acum câteva mii de ani. A zis acelui om bolnav, “păcatele îți sunt iertate”, și i-au fost iertate chiar atunci. Oamenii se întrebau, cine este, cum, de ce, dar, când Dumnezeu zice, se împlinește.

Să ne amintim, a spus unui tată stresat și afectat, nu de faptul că i s-a stricat mașina sau că i-a venit factura mai scumpă ci de faptul că fiul lui era pe moarte, i-a spus “du-te, fiul tău trăiește”. Aceste cuvinte s-au împlinit pentru că le-a zis Dumnezeu.

Celui care a fost bolnav de 38 de ani i-a zis să-și ridice patul și să umble. Omul acela avea toate motivele să se uite la starea în care era și să nu încerce să facă nimic dar când îți spune Hristos, nu te poți opune pentru că ce poruncește Dumnezeu întodeauna se împlinește.

Astăzi sunt mulți oameni care au probleme care nu pot fi rezolvate de alți oameni. Însă pentru Dumnezeu nu este nimic irealizabil. El poate spune și astăzi, să te ridici, să lupți, să fii puternic. Totul este cu putință la El. Poate repara relații, poate transforma vieți, poate schimba felul în care gândim.

Când Dumnezeu a zis așa a fost. Ce este ciudat este că mulți oameni citesc Sfânta Scriptură și li se pare greu să creadă tot ce este scris. Dar când Dumnezeu spune ceva se împlinește. Nu există îndoială decât la noi.

Credeți tot ce este scris. Dumnezeu a zis.

A venit toamna la biserică. Au început să cadă frunze și nimeni nu le poate înlocui. Unele crengi sunt rupte cu totul și încearcă să se replanteze în altă parte. E greu pentru un butuc ca să dea lăstari. E nevoie de primăvară, soare, lumină și dacă nu a înverzit acasă, greu de crezut că va reuși în altă parte.

Dar, încercarea, moarte n-are, vorba românului, important este să vrei să schimbi ceva. De cele mai multe ori tot cu vorbe rămânem. Unii L-ar schimba pe Dumnezeu pentru că nu merge. Dumnezeu nu funcționează după parametrii noștri indiferent cât de mașină-robot Îl credem că este. Alții ar mai scoate câte ceva din El pentru că e foarte greu cu standardul atât de sus.

E întodeauna mai ușor să încerci să-L schimbi pe El și să renunți să încerci la tine. Dar e o sarcină imposibilă. Dumnezeu nu se poate schimba. Când îți dai seama că El rămâne la fel de sfânt ca și acum 500 de ani nu ai decât varianta cu tine.

Ți-e groază să te iei de tine pentru că niciodată în lupta cu tine însuți nu poți zice, gata! Pare ca un ocean la orizont, pare că nu se sfârșește niciodată. Din această cauză mulți oameni abandonează. Renunță la biserică, familie, slujbe, chiar la ei înșiși pentru că e mai simplu cu valul decât împotriva lui.

Și uite așa toamna vine și bate vântul schimbării. Și când vântul acesta bate, multe frunze purtate pe aripile lui, cad și se duc pe aripile lui încotro apucă.

Să rămânem în El. În afara Lui trăim degeaba iar de uitat n-avem voie să uităm că Dumnezeu face să înverzească chiar și toamna.

Un om vindea într-un târg, două capre. Lângă el, era altul care vindea porumbei. Nu apucaseră să vorbească prea mult între ei. Cel cu porumbeii avea mai mulți clienți decât celălalt. La un moment dat a apărut cineva care părea să zăbovească mai mult analizând un porumbel foarte atent. Dintr-o dată, se hotărăște să-l cumpere și se târguiește la o mie de lei. Cel cu caprele se uita cu gura căscată și și-a zis în barbă, “nu pot să cred, eu nu pot vinde o capră cu 250 de lei iar ăsta a vândut un porumbel cu 1.000 de lei…”

Omul cu caprele nu înțelegea de ce o ființă atât de mică avea pentru cineva o valoare atât de mare. El era un om simplu iar pentru el capra însemna mâncare pentru multe zile. Uneori, în viață ceea ce este mic și neînsemnat poate avea o semnificație uriașă pentru cei care înțeleg.

Dumnezeu ni L-a dat pe Hristos ca soluție pentru problemele păcatului din viața noastră. Dar pentru unii oameni El este mic și neînsemnat în comparație cu bucuriile vieții sau cu lipsa lor. Totuși, “neînsemnatul” Hristos face o diferență uriașă printre oameni. El este diferența dintre viață și moarte.

S-ar putea să găsim oameni care de-a lungul timpului să ne pară neînsemnați chiar și la biserică. Și totuși în spatele acelui om să fie ore de timp închinat lui Dumnezeu, el să fie omul care se roagă din umbră pentru bunul mers al bisericii, el să fie omul din spărtură.

Superficialitatea nu ne lasă să credem astfel de lucruri. Superficialitatea nu ne lasă să vedem valoarea care se ascunde în spatele bătăii inimii unor oameni. Probabil nu ne lasă pentru că nu suntem în dragostea Lui pe deplin.

Să nu uităm că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a fost simbolizat printr-un porumbel. Dumnezeu putea alege altceva dar hotărârea Lui a fost ca El să fie reprezentat printr-o ființă mică și neînsemnată dar curată.

Ce pare mic și inofensiv sau nebăgat în seamă, poate face diferența. Chiar și noi în lumea aceasta.

Singurul care ne mai ține pe linia de plutire este Dumnezeu. El este motivul pentru care mai putem, mai vrem, mai reușim și mai încercăm. Altfel am profita de prima ocazie pe care o avem să nu rămânem în El.

Suntem în secetă de ani, când ne merge bine uităm de El când ne merge rău apelăm la El. Mersul rău al lucrurilor probabil este singura variantă pe care Dumnezeu o are cu încăpățânați ca noi. Dumnezeu ne vrea cu o dragoste care depășește puterea noastră de înțelegere, dar El este credincios relației.

Cumva El ne dovedește că nu e nimic prea greu pentru El. Noi oamenii suntem neiertători și ni se pare că dacă greșim de câteva ori s-a terminat. Dar Dumnezeu nu are socotitoarea aceasta la El deși ar putea. El ne iartă depășind puterea noastră de pricepere.

Ba mai mult, Dumenzeu ne dovedește ce mare este și prin faptul că atunci când ne iartă ne și binecuvântează. Atunci ne simțim copleșiți de bunătatea și dragostea Lui. Ne aduce în starea în care nu ai cum să nu Îl lauzi.

Obosiți de lume, de lucruri, de nou, ar trebui să aterizăm în brațele sfinte ale cerului. Să ne unim cu îngerii cântându-I Lui în fiecare zi și să ne bucurăm de viață. Doar așa ne mai putem odihni un pic.

Avem o nouă săptămână  în față. Un nou început, o nouă zi. Iar dacă vechiul vrea să fure bucuria, întoarceți spatele. Lumina este în față.