Marți, 9 Ianuarie
Trebuie să îl înălțăm pe Dumnezeul oricărui har. Ne uităm la planul de răscumpărare, pe termen lung. Cartea se sfârșește cu Rut, parte din neamul lui David (Rut 4:18-22), pe care mai târziu o vedem ca fiind inclusă și în spița de neam a Domnului Isus (Matei 1:5). De aceea, Dumnezeu împletește împreună toate evenimentele planului Său de mântuire. Binecuvântarea divină este descoperită în timpuri de apostazie, știind că istoria lui Rut are loc în vremea judecătorilor (Rut 1:1). Pe cât de improbabil ar părea, totuși, Domnul lucrează și în aceste vremuri și putem observa două lucruri:
A) În providența Lui, Dumnezeu schimbă situațiile (Rut 6:22). El este Acela care a îngăduit foametea care a făcut-o pe Naomi să plece și tot El este Acela care a îngăduit neplăcerea produsă de moartea fiilor lui Naomi, creând astfel condițiile pentru întoarcerea lui Naomi cu Ruth în țara promisă.
B) El îi conduce pe oameni spre credință (Rut 1:16, 17). Pentru a face acest lucru, El folosește mărturia personală. Naomi a fost criticată pentru că a plecat din țara promisă și, cumva, și-a părăsit credința poporului ei prin aceasta. Cu toate acestea,
a) cuvintele lui Rut „Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (vs. 16) arată clar că Naomi nu a îmbrățișat pe deplin cultura din Moab;
b) știa cum să mijlocească pentru nurorile sale (vs. 8) și în mod clar aștepta un răspuns divin;
c) ea a văzut mâna lui Dumnezeu în tot ce s-a întâmplat, amintind Numele Domnului de patru ori (vs. 20, 21);
d) nu joacă rolul victimei pretinzând atenția nurorilor sale, pe care le îndeamnă să rămână în Moab (9-13).
Cu privire la Rut, ce iese în evidență este hotărârea ei fermă: „Nu sta de mine să te las…” (vs. 16). Aici este vorba de o credință adevărată, validată și de următoarele:
(1) Ea crede în Dumnezeu în ciuda împrejurărilor nefericite care ar fi putut să îi producă mai degrabă mânie față de El;
(2) Devotament deplin, părăsindu-și țara și familia pentru a-L urma pe Dumnezeu;
(3) Atașament extraordinar față de soacra sa (Rut 2: 11,12);
(4) O identificare completă cu poporul lui Dumnezeu, chiar dacă, fiind moabită, ar fi putut să fie respinsă de societate. Ea este cu adevărat o fiică a lui Avraam (Geneza 12:3b).
Motive de rugăciune:
– Mulțumim pentru toți frații și toate surorile care, prin mărturia lor, au avut un impact în viața altora.
– Îți mulțumim că iei asupra Ta toate poverile mele.
– Îți mulțumim că ne restaurezi și ne readuci la o stare după voia Ta.
Cerere:
– Să ne rugăm să conducem pe alții la credința în Hristos prin mărturia noastră.
– Să fim dispuși să renunțăm la tot pentru a-L urma pe Dumnezeu.
– Să ne rugăm ca influențele din jurul nostru să nu ne îndepărteze ochii de la Hristos.

Luni, 8 Ianuarie
Un străin, sau pelerin, este cineva care locuiește temporar în afara locului său de naștere. Iosif se încadrează foarte bine în această definiție, ca unul care a trecut prin greutăți fiind nevoit să plece dintr-un loc în altul.
După ce a fost vândut ca sclav de către frații lui invidioși, Iosif ajunge în Egipt. Fiind un străin vulnerabil, nu a fost în stare să se apere împotriva acuzațiilor soției lui Potifar. A ajuns în închisoare și a fost lăsat acolo să moară. Cu toate acestea, Iosif se afla în grija lui Dumnezeu – după un timp El l-a eliberat și l-a înălțat, folosindu-l pentru binecuvântarea altora. În final, Iosif a fost mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a-i salva de la foamete atât pe egipteni cât și pe propria lui familie. Iosif a recunoscut că Dumnezeu a fost Acela care i-a direcționat drumul, conform Planului Său suveran. Le-a spus fraților care l-a vândut: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Geneza 50:20).
Și noi suntem călători și pelerini într-o lume ostilă nouă (1 Petru 2:11). Suntem vulnerabili, supuși nedreptății și persecuției. În același timp, suntem în grija lui Dumnezeu, la fel ca Iosif. Dumnezeu lucrează toate lucrurile pentru binele nostru (Romani 8:28), ne eliberează (Galateni 1:4), și ne folosește pentru a-i binecuvânta pe cei din jurul nostru (1 Petru 2:9). În mijlocul încercărilor, cum putem fi siguri că Dumnezeu îngrijește de noi? Pe de o parte, datorită credincioșiei Sale vizibilă în viața lui Iosif. Dar mai mult datorită faptului că Unul mai mare decât Iosif a fost trimis ca străin în această lume ostilă (Ioan 3:17); și El a fost supus slăbiciunii și nedreptății, trădat și dat la moarte de frații Lui. Dumnezeu L-a eliberat, L-a înviat și L-a înălțat și în El sunt binecuvântate toate popoarele.
Datorită Domnului Isus, putem ști sigur că Dumnezeu este de partea noastră mereu: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Fie ca Dumnezeu să ne ajute, la fel ca pe Iosif, să ne încredem în El, să rămânem credincioși și să fim binecuvântare pentru alții în pelerinajul nostru.
Motive de rugăciune:
– Îți mulțumim, Doamne, pentru că prin împrejurările grele prin care trecem înțelegem mai bine înțelepciunea care vine de Sus. Îți mulțumim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine.
– Îți mulțumim că ne păzești inimile în mijlocul încercărilor.
– Îți mulțumim pentru puterea pe care ne-o dăruiești în fiecare situație.
Mărturisire:
– Te rugăm să ne ierți că de multe ori nu am avut încredere în suveranitatea Ta și în planurile Tale desăvârșite.
Cerere:
– Fie ca Dumnezeu să ne conducă în călătoria noastră conform planului Său, la fel cum a făcut și cu Iosif.
– Să recunoaștem și să înțelegem că Dumnezeu lucrează spre binele nostru, că El ne eliberează și că El ne folosește pentru a îi binecuvânta pe cei din jurul nostru.
– Domnul să ne ajute să ne încredem în El, să Îi fim credincioși și să fim binecuvântare pentru alții, în călătoria noastră. 5

Duminică, 7 Ianuarie
Avraam este unul dintre cele mai cunoscute personaje din Biblie, mai ales ca un exemplu de credință. Călătoria lui începe cu chemarea divină de a pleca din Ur către un loc necunoscut. Credința lui îl transformă într-un pelerin. Credința lui în promisiunea lui Dumnezeu însemna că este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. A crezut promisiunea lui Dumnezeu că va avea un fiu, care venea împotriva oricărei posibilități, având în vedere vârsta lui și a soției sale și faptul că ea nu putea să aibă copii.
L-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a considerat ca neprihănire (Gal. 3:6). Credința care l-a făcut să plece din Ur nu a apărut la întâmplare, ci, după cum spune Ștefan: „Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam” (Fapte 7:2). Nu a fost slava lui Dumnezeu, ci Dumnezeul slavei. Această descoperire i-a întărit credința. Ceea ce aștepta el nu mai era un loc pământesc, ci unul ceresc. Nu era vorba despre un teritoriu mai bun decât Ur, unde locuise până atunci; credința lui l-a condus prin pământul făgăduinței, deoarece „el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10).
Aceeași situație se aplică pentru fiecare credincios. La fel ca Avraam, și noi am crezut și am fost îndreptățiți. Mântuirea este prin har, prin credință (Efeseni 2:8-9). Dovada acestei credințe se vede în faptul că omul renunță la tot pentru ceea ce numai Dumnezeu îi poate oferi. Lumea aceasta devine un loc de tranzit către cetatea cu temeliile tari, conform promisiunii Domnului Isus (Ioan 14:1-4). La fel cum Avraam a lăsat totul pentru a-L urma pe Dumnezeu și noi lăsăm lumea în spate ca să pășim pe cărarea marcată de urmele pașilor Domnului Isus (1 Petru 2:21). Nimic nu este permanent pentru un creștin. Viziunea lui este îndreptată către Cer, acolo unde sunt lucrurile eterne, așteptând cetatea veșnică. Biserica biruitoare este aceea care Îl urmează pe Hristos în drumul către casa cerească.
Într-o lume relativă, ca pelerini, noi suntem în posesia unor valori nepieritoare.
Motive de mulțumire:
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem copiii lui Avraam, în privința credinței (Galateni 3:7, 29).
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne însoțește în călătoria noastră.
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că în Cer ni s-a pregătit ceva cu mult mai bun decât avem acum.
Mărturisire:
– Doamne, Te rugăm să ne ierți pentru lipsa de credință în atâtea ocazii. Recunoaștem că nu trăim mereu ca pelerini, cu privirea ațintită spre cetatea cerească.
Cerere:
– Domnul să ne ajute să fim oameni ai credinței și să trăim cu încrederea în scopul pe care îl are Dumnezeu pentru viața noastră.
– Să devenim conștienți că lumea este un loc de tranzit pentru creștini, iar noi ne îndreptăm către Cer, cetatea permanentă unde ne așteaptă Hristos.

„Oricine este străin – aproape oriunde.” Acest slogan, care acum vreo doi ani a devenit foarte popular, reflectă, de fapt, un adevăr biblic: creștini fiind, suntem străini în această lume, suntem doar în trecere, lumea aceasta nu este casa noastră. Noi suntem în călătoria spre destinația noastră finală: casa cerească pe care o pregătește Hristos pentru noi.
Acest adevăr simplu are mai multe implicații:
1. Creștinul știe că nu va rămâne pe pământ pentru totdeauna
Acest gând este cel mai bun antidot împotriva materialismului agresiv din vremea noastră. În calitate de creștini, noi nu ne punem încrederea în economii, burse sau cariere strălucitoare. Noi suntem doar în trecere prin această lume. Noi știm că numai ce investim în Împărăția lui Dumnezeu va conta. Nimeni nu își mobilează camera de hotel, ca și cum ar locui acolo pentru totdeauna.
2. Creștinul privește spre viitor
Viața unui creștin este ca și cum ai aștepta o vacanță, cu totul inclus și totul plătit deja, în cel mai bun hotel din Univers – doar că este mult mai bine și întrece orice imaginație. Într-adevăr, pentru puțină vreme, trebuie să trecem prin încercări, însă merită. Din nefericire, mulți creștini au pierdut din vedere destinația credinței lor. Acest lucru ne ajută să îndurăm mai ușor greutățile și suferința. Noi privim înainte, către acea destinație eternă și binecuvântată.
3. Creștinul este capabil să evalueze lucrurile în mod corect
Aceasta înseamnă că evaluăm lucrurile în lumina valorii lor viitoare. Lucrurile eterne sunt cele care contează. Trebuie să ne întrebăm mereu: care este impactul etern pentru gloria lui Dumnezeu pe care îl pot aduce astăzi, în cadrul familiei mele, prietenilor mei și vecinilor mei?
4. Creștinul poate să sufere persecuție din cauză că are valori diferite
Nu vor fi toți de acord cu acest punct de vedere. Adevărul este că pentru mulți oameni și pentru multe state, credința în Domnul Isus este văzută ca o amenințare. Aceste persoane știu că Isus este Domn și că El nu Își va împărți slava cu nimeni altcineva. Câteodată, a-ți apăra credința înseamnă persecuție, chiar moarte.
5. Creștinul are milă de aceia care sunt străini
Fiind străini în această lume, putem să simpatizăm cu străinii pe care i-a adus Dumnezeu în țările noastre. Ca și creștini, suntem chemați să avem compasiune față de străini, arătându-le aceeași milă pe care ne-a arătat-o Dumnezeu față de noi. Este un privilegiu pentru noi să îi invităm în comunitatea noastră de credință, să îi întâmpinăm cu bine ca să ne însoțească în călătoria noastră spre Cetatea Eternă.
José Hutter

Cu câțiva ani în urmă am avut o perioadă sabatică (liberă, n. tr.). Mentorul meu mi-a sugerat următoarele: „În timpul acesta nu investi în educația ta formală. Lasă-L pe Dumnezeu să investească în tine.” Cum să reușesc acest lucru având doar patru luni la dispoziție?
Auzisem despre „El Camino”, faimosul traseu de pelerini din Santiago de Compostela (Spania), iar gândul acesta a stârnit un vis în inima mea. Pe când mă gândeam ce să fac în această perioadă sabatică, m-am gândit din nou la acest traseu și am decis să petrec două săptămâni în acest pelerinaj, devenind astfel un adevărat pelerin. Biblia ne vede ca străini, pelerini și călători, după cum veți observa și din acest material pentru Săptămâna de Rugăciune. Totuși, fiecare dintre noi este înclinat să nu rămână așa. De aceea, pentru proprietăți (case, de exemplu) avem termenul imobile, ci nu mobile. Toate acestea au fost un motiv bun pentru o persoană stabilă ca mine să devin mobil, ca un pelerin.
Diferența dintre un turist și un pelerin este că primul dorește să vadă lucruri noi, pe când pelerinul vrea să devină nou. De aceea, m-am hotărât să nu mă comport ca un turist. Nu voiam să vizitez multe lucruri și nu voiam să intru în contact cu multe persoane. În fiecare zi meditam la Cuvântul lui Dumnezeu și mă rugam. Am învățat că este mult mai bine să am bagaje puține, pentru că altfel va trebui să le car pe toate după mine. Un alt lucru important pe care l-am învățat a fost să mă concentrez pe un scop anume și să nu mă las distras de altceva. De asemenea, am învățat să vorbesc mereu cu Dumnezeu.
În timp ce mergeam prin căldura dogoritoare a Soarelui, sau uneori prin ploaie, am înțeles mai multe despre Domnul Isus, care a fost și El pelerin pe pământul acesta. Și, în mod ciudat, pe măsură ce călătoream mai mult, mă simțeam mai acasă decât dacă aș fi fost în starea mea „stabilă”.
Pe măsură ce veți parcurge această Săptămână de Rugăciune, vă veți întâlni cu diferite provocări pentru starea și situația dumneavoastră. Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să folosească acest program de rugăciune ca să Își facă lucrarea Lui în dumneavoastră. Lăsați-L pe Dumnezeu prin Duhul Său Sfânt să lucreze și să facă necesarele corectări în călătoria dumneavoastră.
Fie ca să Îl cunoașteți pe Domnul Isus într-un mod nou în călătoria dumneavoastră către destinația cerească!
Thomas Bucher
Secretar General – Alianța Evanghelică din Europa
P