Mi-am dat seama că pentru mulți români e mai important cașcavalul de acum decât ziua de mâine. Manipulați de massmedia, românii au stat acasă și L-au lăsat pe Dumnezeu în Biblie să se pună praful pe El. Din păcate, din anii 90 până azi, încă mai avem nevoie de imnul nostru care pare un blestem continuu: “Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte…”
Din păcate, rezultatul de azi este un eșec pentru biserică. Ar trebui să dea de gândit tuturor celor implicați în conducerea locașelor de cult. Românii nu mai pun preț pe Hristos. Dacă evenimentul acesta avea loc acum 10 ani, o mulțime de oameni mergeau să își exprime loialitatea față de Dumnezeul în care spun că cred desi mulți nu-L cunosc.
Acum, din dezamăgire, are loc un dezastru și mai mare, dezastru pe care ni l-am făcut noi cu atitudinea noastră nepăsătoare. Mai târziu când o să ieșiți în stradă din cauză că cei mici vor fi serviți cu păcat pe pâine și ostentativ, va fi prea târziu.
Totuși, cum noi n-am mers nicioadată pe principiul celor mulți, în sensul că victoria ne-o dă Dumnezeu și nu depinde de mulțimea de care și călăreți, cred și acum în ceea ce poate face Dumnezeu.
Ar trebui să dovedim lui Dumnezeu că ne dorim ca El să intervină. Post, rugăciune, o nouă atitudine, credință.
Nu trebuie să disperăm, Hristos are ultimul cuvânt. Atât timp cât mai sunt oameni care Îl caută pe El, Dumnezeu nu va lăsa pe nimeni de izbeliște. Luptăm împotriva păcatului și nu ne lăsăm.
Cum Dumnezeu nu își ia concediu, nici noi nu ne permitem să fim lăsați de Hristos la vatră.
Fiți tari, Dumnezeu ne va binecuvânta dacă vă rugați.

Nu îți alegi familia. Cineva spunea că este un dar al lui Dumnezeu pentru tine așa cum ești tu unul pentru ea. Sunt oameni singuri care și-o doresc. Ar dori să aibă pe cineva aproape, dar nu au. Acasă ești liniștit, te simți confortabil, relaxat, e pace și dragoste.
Dumnezeu a lăsat-o ca pe o oază de liniște în tumultul societății. Familia este mai mult decât o legătură de sânge, este respectul și bucuria pentru viață a fiecăruia. Dumnezeu a vrut să fie așa.
Mi se pare revoltător însă atunci când societatea încearcă să schimbe ceea ce a lăsat Dumnezeu pe vecie. Europa este într-o cădere spirituală fără precedent iar acest lucru se poate observa limpede în legile pe care încearcă să și le impună.
Suntem creștini, deci implicit ar trebui să fim călăuziți de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. El există indiferent câți oameni cred sau nu cred asta. E realitatea incontestabilă în care trăim. Dacă El a lăsat ca familia să fie formată dintre un bărbat și o femeie, așa trebuie să fie.
Nu vorbim despre normal și anormal, despre firesc și nefiresc ci despre ceea ce dorește Dumnezeu. Consecințele pentru cei care nu respectă pe Dumnezeu sunt tragice. Poate că acum nu observă nimeni nimic din pricina îndelungii răbdări a lui Dumenzeu față de om. Încă El ne mai dă timp ca să ne întoarcem cu fața la El. Dar vremea e pe sfârșite.
Zicem că suntem români atunci când avem motive de mândrie. Zicem că suntem creștini atunci când avem în spate o istorie care povestește despre asta. Însă suntem români și creștini și când nu sunt motive de laudă și când nu vorbește arhiva istoriei și când greșim și când facem bine.
A venit timpul să ne arătăm respectul pentru Dumnezeu alegând familia creștină așa cum a lăsat-o El. Numai așa suntem în voia Lui. Poate fi dur, putem părea rigizi sau mistici dar când vine vorba de imaginea lui Dumnezeu nu există compromisuri. Suntem creștini și nu trebuie să mai explicăm lucruri fără rost. Un creștin respectă pe Hristos.
Vrem să fim binecuvântați. Vrem să fie o țară roditoare. Vrem să ne meargă bine. A venit timpul să dovedim cumva lui Dumnezeu că nouă ne pasă, ne rugăm și Îl iubim.
Mila Lui să fie peste noi.

La Dumnezeu trebuie să îndrăznim, nu să avem tupeu. Îndrăzneala implică smerenie, tupeul mândrie. La Dumnezeu îndrăznești pentru lucruri deosebite, care par greu accesibile. Nu de puține ori am văzut cum oamenii se roagă pentru bolnavi cu o credință care nu trece de tavan. Îndrăznesc să se roage dar nu îndrăznesc să creadă.
Apostolul Ioan scrie că “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I Le-am cerut.” Câți cred asta? Orice înseamnă că și atunci când par problemele insurmontabile, Dumnezeu te poate binecuvânta. Orice înseamnă că și atunci când totul pare că este împotriva ta, Hristos poate schimba lucrurile. Crezi?
E adevărat că e o luptă în care știi că trebuie să crezi dar efectiv îți pare greu să se întâmple. Totuși dacă Dumnezeu a spus că se poate, se poate! E limpede că cine Îi cere lui Dumnezeu ceva în voia Lui primește, fie că e vorba de lucruri materiale sau spirituale. Dar crezi că atunci când ceri, deja l-ai și primit? Ai siguranța asta?
Toți știm că din punct de vedere calendaristic în decembrie vine iarna. Nu doar știm, ci credem asta 100%. Tot așa ar trebui să fim și în ce privește înțelegerea versetelor acestea. Te consideri stâpân pe ce ai cerut? Crezi că Dumnezeu poate să facă și pentru tine ce a reușit pentru alții?
Nu e ușor să ai o astfel de credință, e o luptă cu logica omenească, o luptă cu statisticile, o luptă cu ceea ce vezi în fiecare zi, o luptă chiar cu îndoiala. Poate că te-ai rugat deja și ai crezut așa, însă nu ai văzut încă rezultatul. Să nu uităm că Dumnezeu vrea binele nostru suprem. Răspunde la timpul hotărât de El.
Dar dacă ai crezut așa, ai și primit, e doar o chestiune de timp până o să vezi că Dumnezeu e mai frumos decât ai crezut.

Este uluitor când te gândești câte lucruri poate face un om într-o săptămână. Poate iubi sau urî, poate alege bine sau poate greși, poate pierde examene sau le poate absolvi, poate păcătui sau poate alege să fie sfânt, își poate distruge relațiile cu ceilalți sau se poate împăca, poate face bine sau rău. Poate face enorm de multe sau poate alege să nu facă nimic. Pare că într-o săptămână poți face lucruri cât într-o viață de 70 de ani.

Este uluitor când te gândești câte lucruri poate să facă o țară într-o săptămână. Poate deveni apreciată sau hulită, poate face război sau mijloci pacea, poate aduce confort oamenilor sau îi poate stresa, poate oferi bucurie sau dezamăgire, îți poate da siguranță sau te poate acuza pe nedrept. Pare că într-o săptămână poate așa de multe încât e dezamăgitor atunci când vezi că nu face nimic.

Este uluitor când te gândești câte lucruri poate face un creștin într-o săptămână. Se poate ruga sau poate alege să trăiască în secetă spirituală, poate mijloci pacea atunci când intervin probleme sau poate alege să fie lăsat în pace, poate face bine celor din jur sau poate să stea contemplativ neimplicând-se în nimic, poate să fie lumină la locul de muncă sau la școală ori poate să rămână prins în luptele zilnice, poate conduce mașina ca un om nebun sau poate merge civilizat, poate cânta imnuri crești sau poate alege să iși găsească plăcerea în muzica laică. Poate alege să fie lumină, sare, viață, plin de speranță sau poate alege să fie negativist, trist, dezamăgit sau singur.

Este uluitor când te gândești câte lucruri poate face Dumnezeu într-o săptămână. Poate da viață sau poate chema la El, poate mântui sau poate alege să nu facă asta, poate vindeca sau poate nu dori să vindece, poate îngenunchea un popor sau îl poate înălța, poate să te umple de har sau te poate lăsa în neștiință, poate vedea ceea ce nu se vede la noi sau poate alege să treacă cu vederea, poate trimite uragane, ploi, secetă, furtuni, poate orice, oricum, oriunde. El nu este limitat. Le poate face toate într-o clipă.

Este uluitor când te gândești câte lucruri frumoase poți face și tu și nu le faci. Este uluitor când te gândești cât de păcătoși suntem, ce răi, ce surzi, ce orbi și în ce stare deplorabilă putem să ajungem.

Este uluitor când te gândești însă, cât de mult se îndură Dumnezeu de noi.

Rămâi învins de atâta iubire. Este o onoare să fii învins de Dumnezeu.

Încă mai pâlpâim. Ne mai luptăm dar cum a fost nu pare să mai fie. E greu în fiecare zi, cel puțin pentru cei care vor să fie sfinți. E o luptă din care ieși șifonat bine. Îți dai seama că numai Dumnezeu poate lupta pentru tine, tu te simți slab, neputincios și obosit.
În toiul problemelor și al disperării Dumnezeu ne spune că luptă pentru noi. Te simți cumva mai ușor dar îți dai seama că tot tu te străduiești și te trezești tot cu forțele tale încercând să ieși la loc larg. Hristos ne trimite cu puterea pe care o avem. Dar oare avem ceva?
În fiecare om care se străduiește să fie plăcut lui Dumnezeu există acel ceva care să ne ajute să reușim. Doar că trebuie înmulțit și întărit. Puterea pe care o avem e posibil să ni se pară așa de mică încât să credem că de fapt nu avem nimic. Totuși Dumnezeu ne vrea în acțiune, pentru că doar acolo îți dai seama că ai făcut ce n-ai fi crezut că poți. Doar acolo, în acțiune, Dumnezeu îți înmulțește puterea, te sprijinește și te ajută să biruiești.
Mâinile în sân nu au fost binecuvântate niciodată. Biruința nu o poți căpăta la televizor sau accesând site-urile interzise. Stând cu gândul tot acolo la neputința ta nu vei reuși să biruiești. Dacă ceva te face să păcătuiești, fugi, renunți să mai fi pus în situația de a face lucruri greșite. Te ferești, te rogi și nu te lași înfrânt.
Astăzi e o lume plină cu creștini înfrânți înainte să înceapă lupta, pentru că se simt atât de slabi că nu se mai opun. Înfrângerea însă nu este o opțiune. Te ridici și lupți. Așa slab cum te simți, încerci. Dumnezeu binecuvântează mâinile care lucrează.
Nu vrei să vezi puterea lui Dumnezeu în viața ta?