Matei 28:16-20; Ioan 17:18; Faptele Apostolilor 8:4-5.
Înainte de a părăsi pământul și de a se întoarce la Tatăl, Domnul Isus a strâns toți ucenicii în Galileea, pentru a le da de lucru până la revenirea Sa. Motivul pentru care Domnul Isus a venit pe pământ a fost: „să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Tot acesta este motivul pentru care Dumnezeu a lăsat Biserica pe pământ: să caute și să aducă la mântuire pe cei pierduți. Misiunea a fost încredințată Bisericii și Duhul Sfânt a ehipat Biserica cu daruri necesare și cu putere pentru îndeplinirea acestei misiuni. Fiecare credincios are datoria de a câștiga suflete pentru Cristos.

Pentru a duce la îndeplinire marea însărcinare, Cristos ne oferă 5 elemente necesare:
1. Disponibilitatea – Matei 28:16. Cei 11 ucenici erau acolo unde le ceruse Domnul să fie. Ucenicia începe atunci când ești la dispoziția lui Dumnezeu, pentru a face lucrarea Sa.
2. Închinarea – Matei 28:17-18a. Al doilea element sugerat bisericii pentru împlinirea misiunii este „atitudinea închinării adevărate”. Dacă nu te închini cu adevărat lui Dumnezeu, nu ai cum să Îl slujești pe El, oricât de talentat sau bine intenționat ai fi. „Când L-au văzut ei, I s-au închinat” – punctul central era CRISTOS.
3. Supunerea – Matei 28:18b. Declarația lui Isus se concentrează pe Domnia Lui suverană. Datorită autorității Lui divine de a porunci, urmașii Lui trebuie să aibă o atitudine de supunere.
4. Ascultarea de poruncile Lui este posibilă numai atunci când suntem disponibili, ne închinăm și ne supunem Lui.
5. Puterea – Matei 28:18. Puterea care vine din prezența Domnului Isus este continuă în viața celor care Îi aparțin. Oricât de cruciale ar fi primele 4 puncte, el ar fi nefolositoare fără puterea pe care o aduce prezența Sa.

Mulțumim:
1. Domnului pentru privilegiul de a putea să lucrăm la lărgirea Împărăției Sale.
2. Mulțumim pentru prezența și puterea Sa, atunci când ducem la îndeplinire marea trimitere.

Ne pocăim:
1. Pentru că uneori am fost leneși și delăsători în îndeplinirea misiunii încredințate de El.
2. Că uneori ne-am rușinat atunci când a trebuit să îl vestim pe El.

Cerem:
1. Să ne ajute Domnul să lăsăm „ce este al nostru” și să ne îndeplinim misiunea încredințată.
2. Să ne ajute să fim uniți în misiunea pe care ne-a încredințat-o.
3. Unitate și călăuzire pentru bisericile și lucrătorii din județul Sibiu!

1 Corinteni 12: 12-27
Efeseni 4: 1-6 – Îndemnul lui Pavel este: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (v:3). Reiese de aici că Duhul Sfânt este Marele Dătător de unitate. „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh” (1 Corinteni 12:13).
Să nu uităm că noi nu putem păstra unirea Duhului, dacă nu credem adevărul lui Dumnezeu. Haideți să cercetăm Biblia și să ne conformăm opiniile și sentimentele cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Unitatea în eroare și erezie, este o unitate greșită și ruinată. Noi dorim unitatea în adevărul lui Dumnezeu și prin Duhul lui Dumnezeu. Trăirea aproape de Dumnezeu este cel mai bun mod de a promova unitatea. Dezbinările din biserici nu încep niciodată cu cei care sunt plini de dragoste pentru Dumnezeu. Înimile reci, viețile nesfinte, faptele nepotrivite, neglijarea părtășiei – acestea sunt semințe care produc fracturi în trup. Dar cel care trăiește aproape de Domnul, dorește să semene cu El și să îi urmeze exemplul, așa că este întotdeauna o verigă sfântă, o legătură care unește biserica tot mai strâns. Dumnezeu să ne ajute să ne dorim și să ne străduim să păstrăm unirea Duhului, prin legătura păcii.
Un exemplu grăitor este biserica din Corint, care asemenea multor biserici din zilele noastre, a fost dezbinată din două motive:
1. În loc să privească la Cristos, și să caute conducerea Lui perfectă, ei priveau la oameni, și căutau conducerea lor; unii îl urmau pe Pavel, alții pe Apolo, alții pe Petru (1 Corinteni 1:11-13).
2. În loc să accepte darurile diverse pe care Duhul Sfânt le-a dăruit pentru zidirea bisericii, ei căutau darurile vizibile și spectaculoase (vorbirea în limbi, proorocia, etc. – 1 Corinteni 12: 28-31).
Haideți să ne folosim fiecare darul primit de Cristos, ca întreg trupul să se bucure de unitate, să crească spiritual și să ajungă la statura plinătății în Cristos! În felul acesta, credincioșii vor semăna mai mult cu Cristos și vor fi o mărturie în lume. Aceasta este o ilustrație frumoasă a bisericii care funcționează ca trup al lui Cristos!

Mulțumim:
1. Domnului că facem parte din Trupul Său, care cuprinde credincioși de orice rasă, din orice națiune și de orice limbă.
2. Domnului pentru fiecare dar oferit Bisericii Sale, neavându-se în vedere fața omului.

Ne pocăim:
1. Că nu întotdeauna am lucrat la păstrarea unității în Trupul Său.
2. Pentru momentele în care am acceptat unitatea cu cei care nu sunt parte din Trupul Său.

Cerem:
1. Ca Domnul să ne dea putere să folosim darurile primate pentru folosul celorlalte mădulare, și spre slava Sa.
2. Ca Domnul să întărească unitatea Trupului Său, pentru a fi o pildă în lume.
3. Unitate și călăuzire pentru bisericile și lucrătorii din județul Hunedoara!

Efeseni 4:1-6; Romani 6:1-5
În Noul Testament, cuvântul BOTEZ este scris de 60-70 de ori. Biblia vorbește despre: botezul cu Duhul Sfânt, botezul cu foc (moartea a doua), și botezul în apă.
De-a lungul istoriei, botezul în apă a creat mai multe dispute legate de formă, dar și de persoanele care au parte de el.

1. Ca formă. Cuvântul BOTEZ („baptizo” în limba greacă), înseamnă scufundare, și nu stropire, sau turnare.
2. Cine are parte de botez? Botezul în apă este un simbol exterior a ceea ce a avut loc în interior. Prin scufundare, arătăm că păcatele noastre au fost iertate, iar prin ridicarea din apă, arătăm ca am fost înviați la o viață nouă cu Cristos. Botezul reprezintă identificarea personală cu Cristos. Pavel a declarat în Romani 6:3-4: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”
Biblia ne învață că pocăința trebuie să aibă loc înaintea botezului. De fapt, botezul este mărturia unei vieți supuse domniei lui Cristos.

Romani 6:3 ne vorbește despre un botez spiritual: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Acest botez spiritual „în Isus Cristos” este făcut de Duhul Sfânt, în clipa în care păcătosul pocăit acceptă darul mântuirii și este născut din nou (Ioan 3:5; Efeseni 2:18; 1 Corinteni 12:13; Fapte 8:12). Noi răspundem chemării Duhului Sfânt și ne naștem în familia lui Dumnezeu (Ioan 6:44; 1 Corinteni 6:19). Prin acest „botez,” noi ne identificăm cu moartea și învierea lui Cristos; începând cu acel moment, noi ne considerăm „răstigniți împreună cu Cristos” (Galateni 2:20).

Mulțumim:
1. Domnului pentru lucrarea măreață pe care a înfăptuit-o în mântuire.
2. Că Duhul Său cel Sfânt ne-a pus în Trupul Său.
3. Pentru unitatea pe care o putem avea cu toți cei botezați – născuți din nou.

Ne pocăim:
1. Pentru situațiile în care botezul a fost tratat superficial, neacordându-i importanța care i se cuvine.
2. Pentru situațiile în care nu ne-am purtat ca niște oameni născuți din nou.

Cerem:
1. Ca Domnul să ne ajute să ne comportăm ca niște oameni născuți din nou, în toate împrejurările.
2. Ca Domnul să ne ajute să înțelegem importanța botezului și să-l practicăm corect.
3. Discernământ spiritual de a avea părtășie cu toți cei născuți din nou, care au înviat împreună cu Cristos.
4. Unitate și călăuzire pentru bisericile și lucrătorii din județul Gorj!

1 Ioan 5:9-13. Evrei 11:1-3,6.
Există o singură credință adevărată și mântuitoare (Efeseni 4:5) și ea a fost data sfinților odată pentru totdeauna (Iuda 3).
Vechiul Testament vorbește despre credința în Răscumpărătorul promis, ce urma să vină. Noul Testament vorbește despre Aceeași Persoană, dar care a venit și a adus răscumpărarea prin jertfa Sa, împlinind astfel Scripturile. Așadar, avem o credință unitară în Fiul lui Dumnezeu, pentru toate veacurile.
Există o singură sursă a credinței noastre – Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:17), care este veșnic (Matei 24:35) și este singura bază a credinței mântuitoare. Credința salvatoare este centrată pe Persoana Mântuitorului (cine este EL?), dar și pe lucrarea Sa (ce a făcut EL?); aceste răspunsuri ne sunt oferite de Însuși Dumnezeu, în Cuvântul Său (1 Ioan 5:9-13).
Trebuie specificat faptul că, o credință doar la nivel intelectual (chiar dacă este corectă din punct de vedere doctrinar) nu va mântui pe nimeni; este necesar ca ea să ne afecteze întreaga noastră ființă (2 Corinteni 5:17), adică să ajungem la „ascultarea credinței” (Romani 1:5b).
De asemenea, credința adevarată se manifestă prin fapte, adică faptele omului sunt în concordanță cu credinta lui, conform cu Iacov 2:14-20. Deci, toți aceia care au credința adevărată vor trăi credința lor și asta îi va uni cu cei ce cred la fel.
Deoarece Satana pervertește tot ce este bun și adevărat, Dumnezeu ne cheamă „să luptăm pentru credința ce ne-a fost data” (Iuda 3):
– Apărând principiile Scripturii;
– Respingând ereziile care fie scot din Cuvânt, fie adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu;
– Trăind noi înșine în veghere, fără a face compromisuri cu tot ce este lumesc și păcătos;
– Vestindu-l așa cum ne-a fost dat.
Domnul să ne ajute să avem credința și trăirea adevărată, pentru a fi mântuiți, a-L onora pe Domnul, și a fi o mărturie pentru cei necredincioși.

Mulțumim:
1. Pentru darul credinței, primit chiar de la Dumnezeu (Efeseni 2:8).
2. Pentru Cuvântul lui Dumnezeu, prin care am primit credința (Romani 10:17) și prin care creștem în ea (2 Corinteni 3:18).

Ne pocăim:
1. Pentru că, de multe ori, am umblat prin vedere, în loc să umblăm prin credință.
2. Pentru toate situațiile în care ne-am încrezut în noi înșine, în oameni sau în alte lucruri, în loc să ne încredem în Dumnezeu.

Cerem:
1. Ca Dumnezeu să ne ajute zilnic să trăim prin credință, și nu prin vedere.
2. Ca, în aceste vremuri tulburi, Dumnezeu să ne dea puterea de a lupta pentru credința ce ne-a fost dată.
3. Puterea să proclamăm Evanghelia Domnului Isus ca singura cale de mântuire de la pierzarea veșnică.
4. Unitate și călăuzire pentru bisericile și lucrătorii din județul Argeș!

Efeseni 4: 1-6
1. Scopul primordial al pogorârii Duhului Sfânt pe pământ, în credincioși, este să-L proslăvească pe Domnul Isus (Ioan 16:14), și El face lucrul acesta descoperindu-L pe Cristos Bisericii Sale! Chemarea noastră ca mădulare ale Trupului Său este ca prin Duhul Sfânt, să-L arătăm lumii pe Cristos, Capul nostru!

2. În al doilea rând, Duhul Sfânt a venit ca să ne călăuzească în tot adevărul (Ioan 16:13; Romani 8:14). Atunci când umblăm în adevărul Cuvântului Său, umblăm în unitatea Duhului.

3. După cum, în trupul fizic, sângele menține viața trupului, hrănind fiecare mădular în parte, și luând toxinele din ele, pentru a fi eliminate, tot la fel este și în Trupul lui Cristos – Duhul Sfânt a fost Cel care i-a dat naștere la Cincizecime și menține viața Trupului, ținând unite toate mădularele.
a. Duhul Sfânt ne-a născut din nou (Ioan 3:5)
b. Duhul Sfânt ne-a pecetluit (Efeseni 1:13-14)
c. Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciune (Romani 8:26)
d. Duhul Sfânt vrea să ne umple din nou și din nou (Efeseni 5:18).

Numai în felul acesta vom putea „să fim în chip desăvârșit una”, după dorința Domnului și Mântuitorului nostru slăvit (Ioan 17:21)!

Mulțumim:
1. Pentru Duhul Sfânt, prin care am fost născuți din nou, și care locuiește în ființele noastre.
2. Pentru că ne-a făcut mădulare ale Trupului lui Cristos – Biserica, și tot El ne înzestrează să-L putem sluji pe Domnul Isus după voia Lui!

Ne pocăim:
1. Pentru toate momentele în care am umblat călăuziți de firea noastră și L-am întristat prin viața noastră!
2. Pentru că adesea nu ne lăsăm umpluți de Duhul Său!

Cerem:
1. Ca Domnul să ne umple zilnic cu Duhul Său și să trăim conduși de El.
2. Ajutorul de a fi una cu Domnul, cu frații și surorile, după dorința Domnului Isus, ca oamenii pierduți să fie atrași la El.
3. Unitate și călăuzire pentru bisericile și lucrătorii din județul Alba!