Unul din lucrurile care ar trebui să ne caracterizeze în viața noastră de creștini ar trebui să fie ajutorul pe care îl dăm celor care au nevoie. Nu o să avem de multe ori ocazia aceasta. Poate pentru unii oameni putem face ceva ce pare pentru noi neînsemnat dar pentru ei atât de important.
Dar există momente în viața când banii nu te pot ajuta, când prietenii oricâte lucruri frumoase ar spune n-ar folosi la nimic, când nici chiar cei din casa ta nu pot să facă ceva pentru tine. În astfel de momente singurul capabil să îți ofere o soluție viabilă, reală este Dumnezeu.
Dumnezeu îi ajută pe ai săi ascultându-i de fiecare dată când se roagă. Oamenii s-ar putea să nu te bage în seamă, nimeni nu te ascultă, nici acasă nici, între prieteni și te simți neînsemnat. În Psalmul 116, motivul pentru care psalmistul declară că Îl iubește pe Dumnezeu este că “El aude glasul meu, cererile mele”. Apelează la El.
Un alt lucru pe care Dumnezeu îl face este că ne oferă tărie. Pot fi grele încercările, munți pe care nu i-am putea trece singuri. Dar Dumnezeu este acolo ca să ne izbăvească. În Isaia 41:10 scrie așa “Nu te teme căci Eu sunt cu tine…” Chiar dacă sunt situații grele în care nu știm ce să facem, ajutorul ne vine de la Domnul. Ne-a promis și El întodeauna face ceea ce promite.
Dumnezeu ne dăruiește binecuvântare. Nu ezită să ne ducă pe Stânca aceea care este prea înaltă pentru eforturile noastre. Mântuirea sufletului se realizează prin har nu prin puterile noastre. Binecuvântare nu înseamnă neapărat lucrurile materiale. Am văzut oameni care erau fericiți cu foarte puțin. Te-ai gândit vreodată că starea ta de mulțumire sufletească este o binecuvântare de la Dumnezeu?
Dumnezeu ne ajută vindecându-ne. Există acele excepții pe care Dumnezeu le face în mersul obișnuit al lucrurilor și intervine supranatural. A realizat aceste lucruri cât a fost aici pe pământ și încă le mai poate realiza de acolo din cer. Nu toți au avut parte de vindecare, dar cei care au avut parte L-au crezut pe Dumnezeu. N-ai vrea să fii și tu omul acela special căruia îi este răsplătită credința, vindecându-te?
Să nu uităm, Dumnezeu ne ajută în multe feluri. Aici sunt scrise doar câteva. Încrede-te în El și El va lucra.

Fizicianul Stephen Hawking a murit. Toată lumea l-a plâns deși nu am înțeles de ce. A fost un ateu care a spus că viața de apoi e un basm. Toată viața a încercat să se lupte împotriva lui Dumnezeu. Acum, la întâlnirea inevitabilă cu El, nu va putea să spună niciun cuvânt.
A făcut parte din tabăra celor care nu cred și se luptă să nu creadă, deși de-a lungul timpului mulți oameni de știință s-au convins de existența lui Dumnezeu. Totuși ceea ce este remarcabil la Dumnezeu este că i-a mai dăruit câteva zeci de ani, poate harul îl va convinge că are nevoie de iertare.
Dumnezeu este de o corectitudine profundă, de neînțeles pentru noi. Iar dragostea Lui pentru omenire atinge cele mai înalte culmi. Totuși ignoranța omenească este cea care contrastează cel mai mult iubirii Lui.
Auzeam că nu știu ce teolog a zis de Hawking că s-a dus în cer. Ajungem să nu ne mai mire nimic. Sfânta Scriptură explică clar care este Calea către cer și că este exclusivistă, Hristos. În al doilea rând omul acesta nici nu avea cum să ajungă acolo atât timp cât el nu credea în existența cerului și nici a teoriei creativității.
Mersul în cer este un act de voință. Dacă vrei, ai posibilitatea să ajungi acolo. Doar dacă vrei. Dumnezeu nu bagă pe nimeni în cer cu forța. Hawking nu voia cerul.
Cel mai neînsemnat om de pe pământul acesta care crede în Isus este mai valoros decât cel mai inteligent, mai studiat și mai mare om de pe pământ care nu crede. “Neînsemnatul” aduce valoare jertfei lui Isus de la Golgota, celălalt aduce valoare sau nu doar lucrurilor efemere.
Petre Țuțea spunea că scara valorilor umane conține: sfântul, eroul, geniul și omul obișnuit. Sfântul se află cel mai sus.
Dar știți de ce? Pentru că Hristos l-a sfințit, pentru că a crezut în El.
Bucurați-vă sfinților, oriunde sunteți.

8 martie. Ziua aceasta nu are nici o valoare dacă dincolo de ea nu există gest, iubire sau înțelegere. Cu flori poți merge și la un mort. Cei mai mulți avem o mamă. Degeaba o ai însă, dacă tu nu știi că ai.
Pentru cei care nu au cunoscut-o e poate și mai greu. Răspunsuri la de ce unii și unii nu, este greu să dai. Trist este că cei ce au o mamă nu știu să aprecieze că au. Pe o scară morală aceștia stau mai jos.
Singurii ciobani pe care i-am apreciat vreodată au fost cei de la oi. Pe cei din viața de zi cu zi a mamelor sau soțiilor e greu să-i iubești, deși Dumnezeu zice că trebuie. E ușor să fii un astfel de oier și un bădăran, rețeta cea mai bună e să nu-ți pese.
Nu am înțeles niciodată oamenii care se zbat să fie cavaleri doar în momentele în care se luptă toți cu asta. O viață întreagă nu faci nimic, dar încerci să te minți pe tine însuți că de 8 martie, cu o floare faci primăvară. Ba încerci să o fentezi și pe ea. Garantat nu poți.
E greu să mai poți schimba ceva după ce inima i se împietrește. Culegem ce semănăm. Când nu știi să îți tratezi soția e trist și pentru ea și pentru tine. Nimic nu e mai apăsător decât să mergi acasă și să știi că nu funcționează cum ți-ai dori.
Iubirea nu se traduce în momente frumoase, ci în viața zilnică. Poți începe să accepți că nu ești perfect. Când socotești cât greșește unul în raport cu celălalt nu dovedești decât că ești un contabil bun, dar un eșec în privința vieții de familie.
Cel mai frumos lucru pe care îl poți face e să încerci să te schimbi de azi, înainte să vină 8 martie. Vei culege toată viața roadele. Nu zice să se schimbe ea întâi. Aceasta este calea către faliment.
Să nu uităm, ele au fost create de Dumnezeu ca răspuns la cum am fost noi creați. Ele răspund la ceea ce noi suntem. Dacă nu se întâmplă încă ceea ce te aștepți, poate n-ai făcut îndeajuns.
Adevăratul învingător și fericit e cel care știe să arate că iubește și când nu are motiv pentru asta. Pur și simplu, îi arăți că sentimentele tale pentru ea nu sunt ca valurile mării, n-ai o zi anume ca motiv.
Iubirea care se poate explica e întodeauna foarte săracă.