Aspecte ale egoismului

Una din trăsăturile interioare ale ființei omenești cu care ne luptăm este egoismul, intitulat de unii inamicul fericirii. Când pui interesul propriu mai presus de orice, când nu contează altcineva, părerea altuia, dorința celuilalt, când vrei cu tot dinadinsul să obți ce ți-ai propus călcând peste fericirea celui de lângă tine.

Egoismul a cuprins toate păturile sociale. Unii spun că declinul societății umane se datorează unui sistem de gândire egocentrist. Umanismul are în sine parte din el.

Felul de a gândi al lui Dumnezeu exclude în totalitate egoismul. Modul lui Hristos de a se raporta la cei din jur a avut la bază un altruism desăvârșit. Însuși sacrificiul suprem de la Golgota a fost un exemplu perfect în această privință.

Egoismul te închide în tine. Te face un om apăsat de fel de fel de dorințe. Te face o persoană indezirabilă. Nimănui nu-i place să stea în preajma egoiștilor. De obicei egoiștii nu prea au prieteni și îi vezi mai tot timpul singuri.

Nu e ușor să ieși de aici și să scapi de lațul acesta. Dar Hristos te poate ajuta. Totul se poate schimba prin acceptare. Să accepți că tu nu te poți ajuta pe tine însuți. Să accepți că și părerea altora poate fi întemeiată. Să accepți ajutorul lui Dumnezeu. Să-L accepți pe Hristos în viața ta.

Oamenii te pot ajuta dar numai Isus Hristos te poate transforma. Diavolul vrea să ții totul pentru tine și să te facă să crezi că așa ești cel mai fericit. Dumnezeu dorește să dai din lucrurile la care ții ca să cunoști o fericire incomparabilă. Asta înseamnă trecerea de la egoism la altrusim.

Până la urmă, mai ferice e să dai decât să primești.