Cum stai?

În a doua carte a cronicilor, Dumnezeu îi promite lui Solomon că El va binecuvânta țara și o va vindeca în urma unor condiții pe care poporul ar trebui să le împlinească. Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în jurul nostru, vom putea vedea exact contrariul condițiilor puse de Dumnezeu.

Smerenia. Nu e nicăieri. Dimpotrivă, am văzut oameni săraci, apăsați de necazuri, dovedind prin atitudinea pe care o au că sunt mândrii. Nu am înțeles niciodată raportarea majorității românești legată de coronavirus. Că nu există, că nu e așa grav, că trecem și prin asta cu bine. Românul pur și simplu, parcă s-a născut să nu respecte. Parcă e în natura noastră să nu ne supunem, probabil din cauză că aproape tot timpul am trăit subjugați, cu o atitudine de răscolire oridecâteori ni se spune să facem ceva.

Smerenie nu prea există decât rar. Apoi, Dumnezeu vorbește de rugăciune. Nici ea nu e prezentă nici măcar în părțile ei esențiale, vorba lui Caragiale. Românul nu se roagă decât când este în necaz el personal. Până atunci suntem adepții filozofiei lui merge așa atât timp cât merge. E greu să unești un astfel de popor într-un lucru sfânt fără să aibă ceva de câștigat pe moment. Dar dacă ne uităm peste granițe vedem la fel sau poate mai rău, deci parcă mai pâlpâim și bâjbâim cât de cât.

Smerenie nu, rugăciune nu prea, urmează căutarea de Dumnezeu. Aici iar e grav. Statistic dacă vorbim, oamenii în vârstă din generația trecută, ce mai încearcă așa cum pot sau cum au primit, restul, doar excepții. Interesant este că majoritatea sunt conștienți că trăim vremurile din urmă, dar nu au nicio voință să schimbe ceva. Dumnezeu a fost uitat, poate și de mulți creștini, lăsat ca o roată de rezervă. Poate o parte din ei nu recunosc asta dar atitudinea lor spune cu viu grai.

Ce să mai vorbim despre abaterea de la căi rele? A patra condiție pusă de Dumnezeu poporului, lumea întreagă nu o respectă. Aici suntem toți la fel, pe întreg pământul. Totuși, când îi întrebi pe oameni de credința lor, toți spun că sunt creștini. Asta este suprema ipocrizie. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să rugăm creștinii autentici să se roage, cât încă mai e har.

Vine Domnul și aproape a intrat pe ușă. Cum stai? Te smerești, te rogi, Îl cauți pe Hristos, te abați de la rău? Ferice de tine dacă faci asta.