Sa ne trezim din somn

Din 1990 încoace, parcă avem de-a face cu o luptă continuuă de deșteptare a românilor, conform imnului național. Doar că din păcate prea puțini se trezesc și cei mai mulți din ei, ca să adoarmă iarăși.

Ideea este că noi românii dormim, nu în perne pufoase, nici în case pline de de toate, ci ducem un somn lung din care nu ne mai poate trezi un om, ci doar Dumnezeu. Somnul cel de moarte nu e bun și liniștit. Este un coșmar pe care doar Hristos îl poate schimba cu liniștea și pacea.

Aș dori să transmit la mulți ani românilor, dar nu așa, cu somn și moarte, ci cu odihnă  și viață. Viața este doar în Hristos și abia atunci poți spune că trăiești.

Auzeam la radio că a început o nouă lună, luna lui Moș Crăciun, a cadourilor, a miracolelor și a luminilor. Se pare că încă dormim și ne cam place ce visăm. Cred că nici Dumnezeu nu înțelege cum de preferăm filmele de groază în dauna unei realități cu final fericit și veșnic.

Ce n-au înțeles oamenii este că bucuria adevărată există abia în momentul în care știi că ești salvat și ai asigurată veșnicia. Atunci te poți considera cu adevărat deștept pentru că ce trăiești nu mai este un coșmar. Ce trăiești este Viață!

Visul din care Hristos îi poate deștepta pe români dacă vor, se poate transforma. El a scris cu sânge curat la Golgota despre veșnicia noastră.

În rest, avem o țară frumoasă ce merită prețuită și iubită.