Craciun de bucurie

În casa de poposire nu era loc pentru El dar nici în inimile oamenilor. Au fost nepregătiți și n-au avut parte de sărbători cu bucurie.

Irod, era rege și avea de toate. Era considerat “mare” de cei din vremea lui, dar când un astfel de om ucide copii nevinovați din cauza perfidiei și a fricii pierderii tronului, nu mai poți să spui despre el decât că a fost un mare ucigaș. A provocat lacrimi și durere și nu s-a bucurat la Primul Crăciun.

Și noi avem de toate, la cei mai mulți nelipsind nimic. Dar păcatul tot păcat este, fie mare fie mic și el nu te lasă să te bucuri. Avem nevoie să venim la El.

Alți oameni care nu s-au bucurat au fost cărturarii și fariseii în condițiile în care știau de venirea Lui. S-au tulburat și ei, cu toate că știau Biblia pe de rost. L-au ignorat pe Prunc și nu le-a păsat. Religia împlinită ceremonial nu ajută pe nimeni, doar te chinuie și te aduce la biserică deja obosit, gata să nu mai primești nimic.

Norodul a pățit la fel. S-au tulburat împreună. Venirea lui Isus a fost un motiv de stres nu de bucurie, cu toate că ei erau cei mai îndreptățiți să Îl primească. Cel mai frumos eveniment care a existat, i-a prins nepregătiți pe toți.

Noi cum suntem? Ne bucurăm de Hristos? Magii au venit tocmai din Persia și nu s-au oprit la bogăția lui Irod din palat ci n-au mai putut de bucurie doar atunci când s-au întâlnit cu Isus.

Motivul fericirii noastre este El. Poate din această cauză încercăm să fim fericiți și nu suntem. Fericirea noastră se împarte în toate direcțiile, lucruri, bani, lumini, mâncăruri alese, cadouri și multă oboseală.

Cine își face timp pentru El? Va fi cu adevărat bucuros.