– O, om!…

O, om!… ce mari raspunderi ai 
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,  
de pilda ce la alţii-o dai,  
căci ea mereu spre iad sau rai 
pe mulţi o să-i îndrume! 

Ce grijă trebuie să pui 
în viata ta, în toată,  
căci gândul care-l scrii sau spui 
s-a dus... şi-n veci nu-l mai aduni,  
dar vei culege roada lui 
ori viu, ori mort odată. 

Ai spus o vorbă – vorba ta,  
mergând din gură-n gură,  
va veseli sau va-ntrista,  
va curăţi sau va-ntina,  
rodind sămânţa pusă-n ea 
de dragoste sau ură. 

Scrii un cuvânt – cuvântul scris 
e-un leac sau e-o otravă! 
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis 
înspre Infern sau Paradis,  
spre-ocară sau spre slavă. 

Spui o cântare – viersul tau 
rămâne dupa tine 
îndemn spre bine sau spre rău,  
spre curăţie sau desfrâu, 
 lăsând în inimi rodul său 
de har sau de ruşine! 

Arăţi o cale – calea ta 
în urma ta nu piere. 
E calea bună sau e rea,  
va prabuşi sau va-nălţa,  
vor merge suflete pe ea 
spre rai sau spre durere. 

Trăieşti o viaţă – viaţa ta 
e una, numai una; 
ar fi, tu nu uita,  
cum ţi-o trăieşti, vei câştiga 
ori fericirea-n veci prin ea,  
ori chin pe totdeauna!… 

O, om!... ce mari răspunderi ai,  
tu vei pleca din lume! 
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,  
ce laşi prin pilda care-o dai,  
pe mulţi, pe mulţi, mereu spre rai
 sau iad o să-i îndrume.

 O, nu uita!... fii credincios,  
cu grijă şi cu teamă!
 Să laşi în urmă luminos 
un grai, un gând, un drum frumos! –
 Căci pentru toate, ne-ndoios,  
Odata vei da seama!...