Sarbatorind bucuria, nadejdea si iertarea

Pentru unii, Crăciunul înseamnă porc tăiat, cârnați, băutură, cozonaci, cadouri, moși, brazi împodobiți, muzică specifică, distracții sau zile libere. Este incredibil cum se pot bucura de tot ce e trecător și se duce repede.
Apoi, Crăciunul lasă în urmă facturi umflate, intoxicații alimentare, certuri, supărări, sentimente de vinovăție, bani pierduți, melancolie, tristețe, dezamăgire, unii chiar ajung să moară.
Asta se întâmplă oriunde nu e nici urmă de Dumnezeu. Isus Hristos s-a născut pe pământul acesta ca să ne ofere o soluție la neîmplinirl, la deznădejdi, la plăceri deșarte sau la clipă.
Pentru alții sărbătoarea Nașterii înseamnă timp petrecut cu familia, revederi, discuții, liniște dar tot în zadar este fără Dumnezeu.
De zilele acestea ar trebui să sărbătorim nădejdea. Unica noastră șansă de a ajunge împreună cu Dumnezeu este Hristos care s-a născut într-o iesle. Altfel n-aveam cum să ne bucurăm de El. E greu de acceptat harul pentru că instinctul îți spune că trebuie să faci și tu ceva.
Nașterea Domnului este acolo unde te oprești și îți dai seama că tu nu poți face nimic pentru salvarea ta și că dacă nu te salvează Dumnezeu, nimeni nu te poate salva.
De zilele acestea ar trebui să sărbătorim bucuria. În întunericul acestei lumi, s-a aprins lumina. Hristos este Calea pentru cei care nu mai văd, pentru cei care nu știu încotro să o apuce, pentru cei la care lumea nu le dă nici o șansă.
Să mai sărbătorim iertarea. Isus a venit pentru ca toți cei condamnați la moarte veșnică să fie iertați. Nimeni nu putea plăti datoria noastră. Dar a putut El, motiv pentru care fiecare om are șansa să se apropie de Dumnezeu.
De azi să fim altfel! Isus Hristos să fie cu noi toți!