Daniel – Statornicie în fața persecuției (Daniel 3)

Miercuri, 10 Ianuarie
Trei tineri într-o țară străină. Cine veghează asupra lor?… Întotdeauna este Cineva care veghează asupra noastră credincioșii! „Ai dat o poruncă, după care toţi … vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului din aur; şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Dar sunt nişte Iudei…” (Daniel 3:10-12). Poate ne gândim că nu avem importanță, că nu contează ce spunem sau ce facem, că nimeni nu ia seama… dar întotdeauna veghează Cineva.
La un moment dat, ceilalți au observat că cei trei tineri sunt diferiți și i-a ținut mereu sub observație. Cei trei au știut asta. Erau aceiași tineri care au luat hotărârea să nu se spurce cu mâncarea împăratului, iar acum au hotărât să nu se spurce cu dumnezeii lui. Cine este credincios în lucrurile mici învață să fie credincios și în lucrurile mari. Lumini mici într-un pământ străin.
S-ar fi putut pierde în mulțime. Ar fi putut să îndure cumva un minut-două și apoi să își continue viețile. Dar nu s-au ascuns. La fel ca și Daniel care se ruga de trei ori pe zi. Iar atunci când împăratul, plin de aroganță, le strigă batjocoritor: „Care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (3:15), vocea lor rămâne neclintită: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”
De altă parte, Babilonul în care trăim este convins de puterea sa absolută. Societatea crede că noi și familiile noastre aparținem culturii, dar ce nu știe este că noi suntem cetățenii unei alte țări, că suntem aici doar temporar și că legea Împăratului nostru este în inima noastră. De aceea, atunci când toată lumea aplaudă nedreptatea, ignoranța și imoralitatea, noi nu ne plecăm. Atunci când răul este numit bine, iar binele este numit rău, noi nu ne plecăm. Atunci când suntem amenințați și insultați, noi nu ne închinăm dumnezeilor lor. Pentru că Regele nostru îi onorează pe aceia care Îl onorează pe El. El îi însoțește atunci când trec prin foc (Is. 43:2). Și în curând ne va primi acasă.
Motive de mulțumire:
– Îi mulțumim lui Dumnezeu că prezența Lui este cu noi, oriunde am fi.
Mărturisire:
– Dorim să ne pocăim pentru momentele când nu am avut curajul de a rămâne curați și statornici, neclintiți, având o mărturie bună.
Cerere:
– Să fim credincioși în lucrurile mici, ca să putem învăța să fim credincioși și în lucrurile mari.
– Doamne, ajută-ne să nu ne conformăm cu veacul acesta, ci să trăim știind că cetățenia noastră este în Ceruri.
7