Dumnezeu cum n-a mai fost

Se apropie cu pași repezi cea mai așteptată lună din an, decembrie. Probabil pentru că este luna în care “se dă” mai mult decât “se ia”, desi dacă te gândești mai bine, unii oameni plătesc și acum factura la luna decembrie de anul trecut.
În ultimul timp Isus Hristos a devenit prea mic în ochii românilor ca să mai fie luat în seamă. În câte un colind din ce în ce mai rar, pomenit doar când doctorii nu mai pot face nimic ori în preajma unor situații delicate din viață.
Da, din păcate Isus nu ține de foame în locul cârnaților sau fasolei la cazan de 1 decembrie. Nici nu face cadouri dulciuri de îndrăgitul Nicolae. Nici măcar nu se obosește să îți dăruiască ceva de Crăciun. Dacă era El în toate astea, probabil luna decembrie nu mai avea semnificația care o are acum.
Oamenii iubesc decembrie pentru că nu-L iubesc pe El. Dacă L-ar iubi, și-ar da seama că Hristos dăruiește în fiecare zi iar decembrie ar deveni o lună frumoasă de iarnă ca toate celelalte luni din an care sunt frumoase tot din pricina Lui.
E frig și crește factura. Nu-ți poți răscumpara viața într-o singură zi. Oricâte ai face, tot trecător ești, cu creme sau fără, toți ne trecem într-o zi. Factura păcatelor pe zi ce trece adaugă zerouri. Dar paradoxal, îți poți răscumpara viața într-o clipă.
Clipa când te întâlnești cu Isus. Să vezi atunci bucurie. Să vezi atunci fericire. Să vezi atunci exaltare, încântare, entuziasm. Să vezi aripi cum îți cresc. Înveți să zbori cum n-ai mai mers.
Atunci decembrie va fi cum n-a mai fost.