• Alexandru Fintoiu

    Nadajduieste in Dumnezeu ca sa fii fericit

    Mulți din noi plângem pentru necazurile pe care le avem, din pricina problemelor, durerilor și lucrurilor pe care le dorim rezolvate. E adevărat, pe genunchi. Dar câți plâng cu durere pentru ca Dumnezeu să lucreze cu putere în biserică, să tranforme vieți, să dea binecuvântare unei țări?

    În Psalmul 42, fiii lui Core plângeau și ziua și noaptea când vedeau că oamenii vin la ei să îi întrebe unde este Dumnezeu. Sunt momente în viață în care Dumnezeu parcă dispare, nu răspunde nimic rugăciunilor și totul pare ambiguu. Fiii lui Core doreau cu ardoare prezența lui Dumnezeu. Iși doreau din nou să simtă pasiunea aceea pentru Hristos care să-i facă să strige de bucurie. Părea că Dumnezeu plecase de la ei.

    Noi avem multe pasiuni. Ni se lipește sufletul de bani, de lucruri, de evenimente, de politică, de oameni dar nu de Dumnezeu. Să fii pasionat de Dumnezeu înseamnă să-L iubești și să plângi când El nu este onorat, lăudat, binecuvântat.

    Cred că dacă oamenii s-ar lupta cu dragoste și pasiune pentru Dumnezeu, cum o fac pentru partidele politice sau pentru anumite pasiuni, România ar ajunge departe. Mai mult ca oricând, nădejdea noastră trebuie să fie în promisiunile lui Dumnezeu.

    Poate ne merge așa de bine că nu mai avem nevoie de Hristos. Un om care înțelege că nu se poate descurca singur, apelează la Dumnezeu. Un om care experimentează îndurarea lui Dumnezeu, nu mai poate de fericire. Îl laudă zi și noapte.

    Noi suntem fără reacție, fără bucurie, abia mai schițăm un zâmbet uneori. Poate nu am mai experimentat nimic cu Dumnezeu de foarte mult timp. E timpul schimbării. Faceți lucruri frumoase și neobișnuite care să Îi aducă glorie lui Hristos.

    E nevoie de oameni fericiți, cu adevărat fericiți. Cum spuneau fiii lui Core, să nădăjduim în Dumnezeu…

  • Alexandru Fintoiu

    Rugaciune pentru tara

    Țara noastră are nevoie de ajutor. Nu împrumuturi cu dobânzi, nici fonduri. Dar are nevoie de ajutor divin. Dacă nu intervine Dumenzeu, ștampilele nu au niciun efect. David spunea că își ridică ochii spre munți, locul mai înalt din care spera la ajutor. Totuși, el recunoaște că ajutorul vine de la Dumnezeu.

    Sunt situații când numai intervenția lui Dumnezeu poate ajuta. Munții reprezintă siguranță  și sentimentul de înalt spiritual. Când ești căzut, nu ai voie să stai cu ochii în altă parte, ci ațintiți la muntele Hristos. La noi, munții sunt exploatați la propriu, la figurat, cât de cât mai pâlpâim.

    Hazul de necaz parcă a fost avangarda resemnaților, oamenilor care trăiesc cu teoria lui “asta e”. E greu să te mobilizezi la post și rugăciune pentru că este o luptă. Avem nevoie să ne luptăm pentru viitorul nostru, iar ce va fi este influențat doar de Dumnezeu.

    Dacă El va vrea să fim binecuvântați, vom fi. Dar noi vrem să fim? Lucrul acesta trebuie dovedit pe genunchi. Fiecare om, fiecare familie, fiecare inimă  în care bate Duhul Sfânt ar trebui să ceară de la Dumnezeu îndurarea și harul. Numai așa există șansa schimbării. O schimbare care aduce viață din belșug celor care se chinuie și nu pricep nimic.

    Creștinii nu trebuie să se lase manipulați de nimeni, nici de presă, nici de televiziune, nici de politicile care vin și pleacă. Dar trebuie să-și lipească sufletul de Hristos. El este Cel care are controlul. Ce este mai frumos decât să știi că Dumnezeu, care ne dorește binele, controlează totul?

    Vă îndemn să vă rugați pentru țară. Și un minut pus deoparte contează. O rugăciune mică poate crea un viitor mare.

    Dumnezeu să ne binecuvânteze!

  • Michael Bentley

    May1, 2019. Owasso, OK updated May 13, 2019

    Dear Mission Partners,

      I have been in USA since Sept. 18, 2018. I went from Jacksonville, FL to Bethesda, MD for my 59th high school reunion. I am thankful to have met old & new friends there. I met believers in Jesus.  I visited with Toni Birch with whom I roomed in 1959 at the University of Maryland.  I met some Jews.  I returned to Jax, to trade my van in for a mini-van.  Then headed to Chattanooga, TN. Richard Cohen turned 70 in Nov. and started receiving his social Security check and got a permanent part time job. All along the way I met financial supporters and prayer partners. Then to Tulsa , OK where Pastor David Langley helped me with my computer needs.   I then went to OH, NY, NJ, VA and back to Jax to be with my brother and sister for Christmas. In Jan. I covered FL then headed to AL and AR.  In Morrilton, AR area I spoke in 2 Baptist churches I have never visited before. I returned to Owasso, OKwhere again David helped me with my computer needs and correspondence to supporters. David sent out this first letter of recognition of financial support in May.  I am thankful for the body of Christ. I went to TX, to be with CMC headquarters (March 2-3) then to Odessa (Mar 9-14), Plains (16-23) & Lubbock TX (Mar -24) where I have supporting churches.  Then to Davenport, Iowa Mar 29-31) and then Chicago, then to northern Manitoba, Canada to Thompson to a supporting church. I witnessed to an Israeli father & son in Winnipeg, MB with Elvin Ensign.  Then returned to USA to Chicago to visit Dan Flasman & Norman & Kathy Oswald.  I visited Calvary Bible Church in Ellerslie, MD (May 3-5),  Dick Tredinnick in Gainesville, VA (May 6), NC Bill Barnard (May 7)  and to Jax, FL to return to France May 15 to continue my summer ministry to East Europe beginning June 1.  I must first go to Switzerland-CH.
    I am thankful to all who have received me on this trip and for those who have prayed. I am thankful for each financial gift given so far in Jan to April, 2019.  As Abraham’s servant said after finding Rebekah for Isaac: „I being in the way, the LORD led me..”. Genesis 24:27

    Michael David Bentley 

    Rom 1:8-13   verse 12 “That is, that I may be comforted together with you by the mutual faith both of you and me.”

  • Alexandru Fintoiu

    Cand Dumnezeu spune NU

    De câte ori nu ne-am rugat la Dumnezeu și El ne-a răspuns la rugăciuni. A făcut miuni pentru noi, a iertat, a binecuvântat, a mângâiat. Totuși, au fost situații când El nu ne-a răspuns niciun cuvânt. Au fost momente când toate rugăciunile noastre au fost în zadar.

    Apostolul Pavel s-a rugat lui Dumnezeu să îi îndepărteze țepușul din carne. De trei ori a făcut asta. Răspunsul pe care l-a primit a fost, nu! Domnul Isus s-a rugat de trei ori să I se îndepărteze povara. Răspunsul pe care l-a primit a fost, nu!

    Ce faci când Dumnezeu spune nu? Mulți oameni se supără, ca și cum ar fi avut dreptul să li se răspundă. Alții sunt dezamăgiți de Dumnezeu. Totuși, atunci când Dumnezeu spune nu, te doare. Nu putem nega durerea negației mai ales când cineva suferă de o boală sau de poveri sufletești.

    Ne punem întrebări, avem dileme, însă nu trebuie să uităm că răspunsul lui Dumnezeu nu este todeauna acela pe care l-am dori. Gândurile lui Dumnezeu sunt diferite de gândurile noastre. Atunci când El nu răspunde unor rugăciuni, are în plan binele nostru ulterior și glorificarea Lui.

    Nu răspunde când vrem noi pentru că dorește ca din luptele noastre să scoată un și mai mult bine pentru noi, să ne tranforme într-un om mai bun, mai credincios și să scoată laude pentru Gloria Lui într-un final.

    Trebuie să avem încredere în El. Lui Pavel, Dumnezeu i-a zis că harul Lui îi este îndeajuns, ca apoi apostolul Pavel să afirme cu toată încrederea că atunci când este slab, de fapt este tare. Toate acestea pentru că în momentele de slăbiciune ale vieții te bazezi pe puterea lui Dumnezeu iar atunci ești întărit.

    Domnului Hristos, nu I-a fost îndepărtat paharul. Motivul suntem noi. Suntem rezultatul suferinței Lui. Avem toate motivele să-I aducem laude lui Dumnezeu.

    Chiar și când Dumnezeu spune, nu!

  • Alexandru Fintoiu

    Ce asteapta Dumnezeu

    Oamenii au așteptări multe de la noi. Se așteaptă ca reacțiile noastre la atitudinile lor să fie înscrise în șablonul imaginat de ei. Când nu este așa, sunt dezamăgiți. Dumnezeu ce așteptări are de la noi? În niciun caz nerealiste dar, acordate Sfintei Scripturi.

    Un pastor care făcea vindecări miraculoase în Africa, a avut un accident și în timp ce zăcea, a ajuns la poarta cerului. Acolo nu L-a văzut pe Dumnezeu care era în interior, ci a auzit glasul Lui care îi spunea că nu e îndeajuns timpul investit în binele altora, ci ar trebui să se cerceteze pe el.

    E posibil ca realizând lucruri deosebite pentru Dumnezeu, să crească inima în tine, să fi mândru de realizările tale iar apoi să nu-ți dai seama că ai ajuns pe o pantă periculoasă în ceea ce privește sufletul tău.

    Biblia ne spune că la poarta raiului erau oameni care ziceau că au făcut minuni în numele lui Dumnezeu și au fericit pe alții, dar Hristos îi respinge.

    Intrebarea normală este cine va ajunge în cer în aceste condiții? Ideea este că ar trebui să ne vedem mici în ochii noștrii și să fim ca vameșul care se bătea cu pumnii în piept zicând lui Dumnezeu, “ai milă de mine, păcătosul!”

    Doar așa realizezi că în cer nu intri arătând cine ești ci părându-ți rău de ceea ce ești. O stare de crecetare continuuă nu este o stare de asuprire spirituală, ci o stare de libertate în care te lași călăuzit de Dumnezeu.

    Smerenia merge înaintea slavei. Până la urmă, asta dorește Dumnezeu de la noi, să umblăm smeriți cu El. Să-L onorăm pe El și să nu uităm că și noi avem nevoie de iertare.

    Dumnezeu să aibă milă de noi.