Traian Dorz

  • Poezii,  Traian Dorz

    Am tot strigat

    Am tot strigat, — de când tot strig
    îmi e şi greu să tot mai spun
    dar strig, căci ştiu că vine ziua
    să ştiţi că n-am fost eu nebun.

    Am tot chemat, — de când tot chem
    şi ură poate că-mi purtaţi
    dar chem, căci ştiu că vine ziua,
    când veţi striga înspăimântaţi.

    Am tot mustrat, — de când tot mustru 
    e tot mai gol în jurul meu
    dar tot nu tac, căci vine ziua 
    cu blestemul lui Dumnezeu.

    Am tot venit — şi tot mai vin
    să spun că încă mai e har 
    să spun, căci ştiu că vine ziua 
    cu plâns şi ţipăt în zadar.

    Am tot înştiinţat — şi mai 
    răbdaţi-mi să vă-nştiinţez
    căci ştiu ce-aproape este ziua 
    cu-nfricoşatul morţii crez.

    Veţi face şi-acum tot ce vreţi,
    cum aţi făcut şi pân-acum 
    dar scumpul mântuirii preţ 
    amar se va plăti cu scrum.

  • Poezii,  Traian Dorz

    O, om

    O, om!… Ce mari răspunderi ai
    De tot ce faci pe lume
    – De tot ce spui în scris sau grai,
    De pilda ce la alţii-o dai
    Căci ea mereu spre Iad sau Rai
    Pe mulţi o să-i îndrume.

    Ce grijă trebuie să pui
    În viaţa ta, în toată
    Căci gândul care-l scrii sau spui
    S-a dus… şi-n veci nu-l mai aduci
    Dar vei culege roada lui
    Ori viu, ori mort, odată.

    Ai spus o vorbă – vorba ta,
    Mergând din gură-n gură,
    va veseli sau va-ntrista,
    Va curăţi sau va-ntina,
    Rodind sămânţa pusă-n ea
    De dragoste sau ură.

    Scrii un cuvânt – cuvântul scris
    E-un leac sau e-o otravă!
    Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
    Rămâne-n urmă-un drum deschis
    Înspre Infern sau Paradis
    Spre-ocară sau spre slavă.

    Spui o cântare – versul tău
    Rămâne după tine
    Îndemn spre bine sau spre rău,
    Spre curăţie sau desfrâu
    Lăsând în inimi rodul său
    De har sau de ruşine.

    Arăţi o cale – calea ta
    În urma ta nu piere
    E calea bună sau e rea
    Va prăbuşi sau va-nălţa
    Vor merge suflete pe ea
    Spre Rai sau spre durere.

    Trăieşti o viaţă – viaţa ta
    E una, numai una
    Oricum ar fi, tu nu uita
    Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
    Ori fericirea-n veci prin ea
    Ori chin pe totdeauna.

    O, om!… Ce mari răspunderi ai!
    Tu vei pleca din lume
    Dar ce scrii azi, ce spui în grai
    Ce laşi prin pilda care-o dai,
    Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai
    Sau Iad o să-i îndrume.

    O, nu uita!… Fii credincios
    Cu grijă şi cu teamă!
    – Să laşi în urmă luminos
    Un grai, un gând, un drum frumos!
    Căci pentru toate ne-ndoios
    Odată vei da seamă!