Duminică, 14 Ianuarie
Punctul central al revelației lui Dumnezeu din Vechiul Testament a fost manifestarea gloriei lui Dumnezeu: Exodul 33:18 – 34:7. În același mod, Creștinismul este, în esență, descoperirea gloriei lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Gloria lui Dumnezeu se poate vedea acum doar în Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, în singurul Fiu iubit al Tatălui, plin de har și de adevăr. Acesta este mesajul măreț al credinței creștine.
Moise a avut parte de o întâlnire transformatoare cu Dumnezeul gloriei: Exodul 34:8-10. În același mod, Ioan și primii ucenici ai Domnului Isus au fost transformați de întâlnirea lor cu Dumnezeul gloriei: 1 Corinteni 2:9. Când era în pustie, poporul Israel a înțeles că gloria lui Dumnezeu se vede în primul rând prin faptul că Dumnezeu le-a arătat mila Lui. Acum, Biserica cunoaște gloria lui Dumnezeu prin harul mântuitor în Fiul Său Preaiubit care S-a întrupat ca să ne mântuiască prin lucrarea Lui de la cruce. Isus Hristos este plin de har și de adevăr, pe care El le oferă oamenilor răzvrătiți și păcătoși. Dumnezeu Își arată gloria prin faptul că îi mântuiește pe păcătoși, prin Isus Hristos. Nădejdea noastră este pusă în hotărârea divină de a îi îndreptăți pe cei îndepărtați de Dumnezeu: Romani 4:5 și în harul nespus de mare care este în Domnul Isus Hristos: Romani 5:20-21.
Această întâlnire cu gloria lui Dumnezeu este singura explicație pentru răspândirea credinței creștine din zilele noastre, pentru faptul că au fost oameni transformați de gloria lui Dumnezeu și care au dorit ca și alții să aibă parte de aceeași transformare. De aceea putem privi spre viitorul bisericii cu nădejde, deoarece Dumnezeu a hotărât ca gloria Lui să fie cunoscută de către toate popoarele și ca Fiul Său preaiubit să fie proclamat tuturor. Așadar, rugăciunile noastre au cea mai tare temelie, și anume că Dumnezeu Își arată gloria iertându-i pe păcătoși. Exact acesta este motivul pentru care putem fi siguri că cererile noastre vor fi auzite de către Domnul Isus.
Motive de mulțumire:
– Pentru că ne-ai inclus în mântuirea Ta.
– Pentru că putem duce vestea mântuirii Tale altor oameni.
– Pentru inițiativa Ta. Mulțumim, deoarece, fiind Dumnezeul gloriei, Te-ai apropiat de omul păcătos.
Mărturie:
– Te rugăm să ne ierți pentru faptul că nu am fost buni vestitori ai mântuirii Tale.
Cerere:
– Fie ca după ce am experimentat transformarea prin gloria lui Dumnezeu, să avem dorința de a spune și altora vestea bună a Evangheliei și astfel să aibă și ei parte de aceeași transformare.
– Domnul să ne ajute să fim oameni ai rugăciunii și să mijlocim pentru aceia care nu Îl cunosc pe El.
– Să trăim cu nădejdea care vine din înțelegerea faptului că Dumnezeu a hotărât ca gloria Lui să fie cunoscută de toate popoarele.
11

Sâmbătă, 13 Ianuarie
Apostolul Pavel a cunoscut familia Priscila și Acuila pe când erau exilați în Corint. Luca ne spune că ei aveau aceeași meserie cu cea a apostolului Pavel și că Pavel a locuit și a lucrat împreună cu ei, iar în zilele de Sâmbătă evanghelizau în sinagogi (Fapte 18:1-4). Această familie care a trebuit să plece din Roma, atunci când împăratul Claudiu i-a alungat pe evrei din capitală, a ajuns să fie nucleul inițial al bisericii din Corint. După un an și jumătate acest trio s-a mutat în Efes, unde apostolul Pavel și-a continuat lucrarea apostolică (Fapte 18:18-19).
În primul secol, Dumnezeu a folosit persecuția și exilul pentru plantarea bisericilor din toată lumea. Când apostolul Pavel a scris epistola către Romani, Priscila și Acuila erau în Roma înapoi și exista o Adunare în casa lor. În lista celor pe care îi salută apostolul Pavel, el îi amintește și pe acești misionari fondatori și se referă la ei ca fiind „tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri.” (Romani 16:4)
Astăzi, în Europa, migrația (voluntară sau forțată) continuă să fie o cale pe care Dumnezeu o folosește pentru extinderea Bisericii. Împreună cu misionarii, dedicați proclamării Evangheliei și facerii de ucenici, sunt și alte câteva milioane de voluntari care, la fel ca și Priscila și Acuila, și-au pus la dispoziție casa lor, timpul lor, slujirea lor, arătându-le dragostea frățească pentru răspândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să continue să îi cheme pe misionari și să îi mobilizeze pe ceilalți credincioși, ca Priscila și Acuila. Dumnezeu a îngăduit ca povestea vieții lor să apară în cartea Faptele Apostolilor și Romani, pentru ca noi, astăzi, să le putem urma exemplul.
Motive de mulțumire:
– Doamne, îți suntem recunoscători pentru „funiile” tale de dragoste: oameni, situații, obstacole etc. În toate acestea, dragostea Ta a fost motorul care ne-a condus.
– Mulțumim pentru împrejurările prin care trecem, ușoare sau dificile, pentru că totul lucrează spre bine (Romani 8:28).
– Mulțumim pentru frații și surorile care și-au pus viața la picioarele Tale.
Mărturisire:
– Regretăm că nu avem o perspectivă eternă asupra vieții pentru a percepe tot ceea ce se întâmplă ca ceva ce Tu folosești pentru binele nostru.
– Îți cerem iertare că nu profităm cum ar trebui de împrejurările actuale ale migrației în Europa, pentru ca Împărăția Ta să se extindă.
– Iartă-ne, Doamne, că nu am pus tot ce avem și tot ce suntem la dispoziția Ta.
Cerere:
– Pentru fiecare misionar care și-a pus viața la dispoziția lui Dumnezeu.
– Să ne punem la dispoziție casa noastră, timpul și slujirea pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu, oriunde am fi.
– Dumnezeu să scoată lucrători și misionari și, totodată, să mobilizeze pe credincioșii simpli, ca Priscila și Acuila, pentru a pleca pe câmpul de misiune.

Vineri, 12 Ianuarie
În acest pasaj către Filipeni, apostolul Pavel ne invită să îi fim martori la procesul lui de gândire prin care va decide dacă să rămână în viață sau să moară. Această alegere nu este în mâinile lui, deoarece el se găsea atunci în închisoare așteptându-și sentința.
Pe de o parte, apostolul Pavel vorbește despre moarte ca fiind un câștig. Acest lucru este accentuat prin folosirea termenului „să mă mut”. Pentru apostolul Pavel, a fi în lume este o stare temporară, iar consecința logică este să părăsești viața prin moarte, ca să fim cu Hristos, unde este mult mai bine. Așa că el presupune că relația lui cu Hristos va continua să fie dinamică și după moarte.
De cealaltă parte, pentru apostolul Pavel, chiar în timpul vieții sale, tot lui Hristos îi era pe deplin devotat. El a trăit și trăiește în continuare având o relație apropiată cu Domnul Isus. De aceea, nu este de mirare că apostolul dorește să continue să trăiască, să Îl urmeze, să Îl laude și să Îl slujească pe Hristos.
Aflându-se în această dilemă, apostolul Pavel optează pentru a rămâne în viață, ținându-și viziunea în Cer și trupul pe Pământ. Datorită relației pe care o are cu Hristos, el vrea să rămână aici pentru a-i ajuta pe cei din Filipi să experimenteze aceeași binecuvântare ca și el. Faptul că el rămâne în viață este exact lucrul care le permite filipenilor să crească în credința lor în Hristos.
Aceste cuvinte ale lui Pavel sunt, fără îndoială, un apel de trezire pentru noi astăzi. A muri înseamnă să ne pierdem viața; totuși, dacă în moarte putem afirma „pentru mine a trăi este Hristos”, nu pierdem nimic, ci mai degrabă câștigăm! Cum și pentru cine trăim? Provocarea este în mâinile noastre. Să ne ajute Domnul să exclamăm ca apostolul Pavel: „pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri e un câștig”!
Motive mulțumire:
– Îi mulțumim Domnului pentru nădejdea că a fi cu Hristos este cu mult mai bine.
– Îi mulțumim Domnului pentru încrederea că viața cu Hristos este mai bună decât orice altceva.
Mărturisire:
– Doamne, Te rugăm să ne ierți, pentru că nu trăim mereu pentru Tine.
Cerere:
– Să ne rugăm ca dedicarea noastră să fie pentru Hristos, iar această dedicare să se arate în relația noastră personală cu Hristos și în faptul că dorim să Îl urmăm pe El, să Îl slujim și să Îl glorificăm pe El.
– Fie ca șederea noastră în această lume să folosească altora pentru a crește în credința lor în Hristos.
– Să ne rugăm să ne trăim viața conform gândului că pentru noi a trăi este Hristos și a muri este un câștig.
9

Joi, 11 Ianuarie
Cartea lui Iona este una plină de surprize: contracarează naționalismul păcătos al poporului ales și proclamă harul lui Dumnezeu pentru alte națiuni. Lumina poporului ales al lui Dumnezeu a devenit destul de palidă. Caracteristicile negative ale naționalismului sunt foarte puternice la Iona: „Să fac bine vrăjmașilor poporului ales din care fac parte? Niciodată!” – spune Iona (Iona 4). Haideți să nu aruncăm cu pietre în Iona. Cât timp dintr-un an petrecem rugându-ne pentru alte popoare și cât pentru al nostru? Într-adevăr, Iona nu are milă deloc: să moară vrăjmașii, iar Israelul să se întărească.
Să nu ne grăbim să îl criticăm pe Iona; să luăm ca exemplu faptul că sosirea masivă de imigranți la granițele Europei implică anumite riscuri. Dar aceasta poate fi o oportunitate pentru noi să ne rugăm ca Dumnezeu să ajute pe mulți dintre acești oameni nevoiași. Le arătăm dragostea și harul lui Dumnezeu? Slavă Domnului pentru câțiva dintre copiii lui Dumnezeu care au făcut acest lucru.
Iona s-a rugat și a fugit departe. Este interesant că marinarii și locuitorii din Ninive se roagă mult (iată ce lecție ne oferă!), iar Dumnezeu îi ascultă. Iona se roagă și el în capitolul 2, dar ca să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru harul Lui pentru el (nu pentru alte popoare inamice) și în capitolul 4 ca să se plângă de faptul că harul lui Dumnezeu s-a extins la vrăjmașii Israelului.
Marea trimitere îndeamnă pe toți urmașii Domnului Isus să se roage, să evanghelizeze și să facă ucenici din toate popoarele. Nu putem merge toți în misiune, dar toți putem și ar trebui să ne rugăm.
„Să mă rog? Să evanghelizez? De ce? Oricum, nimeni nu o să mă ia în seamă!”. Dar Dumnezeu îi cheamă pe aceia cu situații dificile (cu dizabilități, prizonieri ai islamului). Chiar le mișcă conștiința cu un mesaj în care se accentuează mai mult partea negativă. S-a rugat atunci Iona? Nicidecum, ci se așază la umbra unui tufiș ca să vadă „ce are să se întâmple cu cetatea”. Ca mai apoi să spună ceva de genul: „Ți-am spus eu Doamne, știam eu, nu te ascultă, vezi?”
Era dificil să mergem în Siria să predicăm, așa că Dumnezeu i-a adus pe sirieni acasă la noi! La fel ca Domnul nostru Isus, să arătăm dragostea lui Dumnezeu prin acțiunile și rugăciunile noastre, nu să avem atitudinea lui Iona.
Motive de mulțumire:
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru Suveranitatea Lui.
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui și pentru că ne folosește și pe noi, în ciuda a ceea ce suntem.
Mărturie:
– Îți cerem iertare, Doamne, pentru că de atâtea ori am mers în direcția opusă Voii Tale.
– Vrem să ne pocăim pentru ideile și preconcepțiile greșite pe care le avem față de străini. Ajută-ne să îi iubim pe străini și să împărtășim cu ei atât lucrurile cele mai valoroase pe care le avem (Domnul Isus) cât și pe cele fără valoare eternă (casa, timp s.a.m.d.).
Cerere:
– Pentru poporul nostru și mântuirea oamenilor din popor.
– Să fim dispuși să ajutăm și să mijlocim pentru alte popoare care au nevoie de ajutor și fie ca aceste semne de dragoste și har să Îl reflecte pe Hristos.
– Să împlinim marea trimitere prin rugăciune, evanghelizare și facerea de ucenici din toate popoarele.

Miercuri, 10 Ianuarie
Trei tineri într-o țară străină. Cine veghează asupra lor?… Întotdeauna este Cineva care veghează asupra noastră credincioșii! „Ai dat o poruncă, după care toţi … vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului din aur; şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Dar sunt nişte Iudei…” (Daniel 3:10-12). Poate ne gândim că nu avem importanță, că nu contează ce spunem sau ce facem, că nimeni nu ia seama… dar întotdeauna veghează Cineva.
La un moment dat, ceilalți au observat că cei trei tineri sunt diferiți și i-a ținut mereu sub observație. Cei trei au știut asta. Erau aceiași tineri care au luat hotărârea să nu se spurce cu mâncarea împăratului, iar acum au hotărât să nu se spurce cu dumnezeii lui. Cine este credincios în lucrurile mici învață să fie credincios și în lucrurile mari. Lumini mici într-un pământ străin.
S-ar fi putut pierde în mulțime. Ar fi putut să îndure cumva un minut-două și apoi să își continue viețile. Dar nu s-au ascuns. La fel ca și Daniel care se ruga de trei ori pe zi. Iar atunci când împăratul, plin de aroganță, le strigă batjocoritor: „Care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (3:15), vocea lor rămâne neclintită: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”
De altă parte, Babilonul în care trăim este convins de puterea sa absolută. Societatea crede că noi și familiile noastre aparținem culturii, dar ce nu știe este că noi suntem cetățenii unei alte țări, că suntem aici doar temporar și că legea Împăratului nostru este în inima noastră. De aceea, atunci când toată lumea aplaudă nedreptatea, ignoranța și imoralitatea, noi nu ne plecăm. Atunci când răul este numit bine, iar binele este numit rău, noi nu ne plecăm. Atunci când suntem amenințați și insultați, noi nu ne închinăm dumnezeilor lor. Pentru că Regele nostru îi onorează pe aceia care Îl onorează pe El. El îi însoțește atunci când trec prin foc (Is. 43:2). Și în curând ne va primi acasă.
Motive de mulțumire:
– Îi mulțumim lui Dumnezeu că prezența Lui este cu noi, oriunde am fi.
Mărturisire:
– Dorim să ne pocăim pentru momentele când nu am avut curajul de a rămâne curați și statornici, neclintiți, având o mărturie bună.
Cerere:
– Să fim credincioși în lucrurile mici, ca să putem învăța să fim credincioși și în lucrurile mari.
– Doamne, ajută-ne să nu ne conformăm cu veacul acesta, ci să trăim știind că cetățenia noastră este în Ceruri.
7