Alexandru Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Ultimul tren e aproape!

    Cazurile de covid au scăzut considerabil. Așa zic ei. Dumnezeu rămâne fidel planului Său. Așa ne zice El și Îl credem. Acum mai mult ca oricând trebuie să veghem. Lumea din jur se va complace din nou în plăceri.

    Hristos va veni atunci când ne așteptăm mai puțin. Nimeni nu știe ziua. Noi trebuie să veghem și să avem credință. S-ar putea ca de bucurie că scăpăm de viruși, să ne complacem din nou în starea de dinainte de pandemie.

    Cred că diferența se va face la bine, nu la rău. Binele s-ar putea să ne întindă capcane mai mari decât covidul. Adormirea s-ar putea să fie mai adâncă decât înainte iar viețile mai lipsite de suc ca niciodată.

    Avem nevoie să fim consecvenți. Să ne apropiem de scaunul harului mai ceva ca oricând, să luptăm mai ceva ca oricând. Nu mai e timp să fim ca Toma. Nu mai e timp să gustăm. Trebuie să dăm năvală în cer prin Ușa mântuirii care este Hristos.

    Trezirea ne-o dă timpul. Nu mai e loc să ne îndoim, cerul se vede și de jos. Oamenii își dau seama că lumea nu mai are mult dar adoptă atitudinea cea mai simplă, mâncatul și băutul. Nu vor altfel. Dumnezeu e pe la drumuri și poduri și cheamă. Ultima chemare nu e departe. Ultimul tren se pregătește să oprească în stație.

    E atât de lung că încap toți oamenii în el. Dar arată atât de curat încât oamenii preferă vagoanele prăfuite care le dă libertatea să scuipe semințele pe jos. Când trâmbița locomotivei va suna, harul se va termina. Nu mai poți urca chiar dacă te răzgândești.

    Astăzi este ziua mântuirii. Tu ce faci?

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    O credinta fara emotii

    Toma a fost recunoscut ca un om sceptic. Scepticismul lui venea din dezamăgire. Și-a dorit prea mult ca Hristos să fie Mesia și când L-a văzut dat la moarte a suferit. Când a înviat și S-a arătat ucenicilor nu a vrut să creadă. I se părea prea mare minunea.
    Unii din noi tot așa suntem. Nu îndrăznim să credem în minuni pentru că sunt “minuni”. Însă viața credinciosului e marcată de minuni. Toma a trebuit să aștepte opt zile ca să creadă. Unii așteaptă ani ca să nu se îndoiască. Problema este că o zi e oricum mult. Nu garantează nimeni ziua de mâine.
    După opt zile s-au trezit toți cu Hristos în mijlocul lor. Minunea era cu atât mai mare cu cât clădirea era încuiată, camera în care erau era încuiată iar ucenicii își făceau planuri fără Isus. Puteau să se sperie serios dar Domnul le-a adus pacea.
    Toma n-a mai avut nevoie să atingă rănile închise de la cruce nici să-și pună degetele prăfuite pe urmele sfinte. A crezut. Isus nu era fantomă ci era viu. Sunt oameni care sunt însă ca niște fantome, nu sunt vii decât ca să mănânce și să bea sau să se distreze.
    Cu adevărat viu înseamnă să-L lași pe Hristos să apară în mijlocul inimii tale închise de păcat. Acolo va face liniște. El transformă, schimbă, iartă, binecuvintează, ridică, întărește, sfințește și curăță mizeria.
    Singura noastră șansă este să credem fără să punem mâinile pe ceva. Nu e nevoie să simțim pentru că credința nu se bazează pe simțuri. Domnul a zis că e ferice de cine nu a văzut și a crezut. Lăsați simțurile, emoțiile și afectivitatea în relația cu Dumnezeu.
    Pentru Dumnezeu este important să crezi în El și să faci voia Lui.

                                    Alexandru_Fintoiu
  • Alexandru Fintoiu

    Viata a inviat in noi!

    Când găsești piatra dată la o parte din fața mormântului nu te poți gândi decât la două variante, ori a fost dată deoparte de oameni, ori de Dumnezeu. Le-a fost greu să creadă că Dumnezeu a intervenit. Speranțele lor erau aproape năruite.

    Evanghelistul Matei ne spune că un înger al Domnului s-a coborât din cer cutremurând pământul. Apoi, singur, a dat deoparte piatra care nu putea fi mișcată de un singur om. Hristos era viu. Pe El nu-L ținea legat de mormânt nici moartea, darămite piatra aceea.

    Bolovanul a fost mutat de înger pentru noi. Motivul principal a fost ca noi să credem că prin învierea lui Isus istoria s-a schimbat. Oamenii în sfârșit aveau nădejdea cerului vie. Am văzut cu ochii noștrii mormântul gol și vieți schimbate.

    Al doilea motiv a fost ca noi să înțelegem ce-am văzut. Străjerii tremurau de frică pentru că nu erau interesați decât să păzească. Îngerul s-a adresat femeilor pentru că ele erau interesate să Îl caute. Atât timp cât Îl cauți pe Dumnezeu, El se va lăsa găsit, dar nu în mormântul gol ci în viața de zi cu zi.

    Al treilea motiv a fost ca noi să îl mărturisim și să transmitem vestea despre învierea Lui și altora. Dumnezeu le-a transmis femeilor să se ducă repede. N-avem voie să pierdem timpul pentru că sunt oameni de salvat din ghearele mormântului.

    Și să nu uităm, fiecare Îl vom vedea pe Hristos, mai devreme sau mai târziu. El se va lăsa văzut de cei care împlinesc voia Lui. Piatra dată la o parte înseamnă vieți schimbate.

    Hristosul Cel Viu să se regăsească în inimile voastre în toată plinătatea. Să spună cei din jur că Viața a înviat în voi în fiecare faptă pe care o faceți.

    Slăvit să fie Domnul!

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    LUMINATI DIN TOATA INIMA!

    Fiți treji și dormiți liniștiți. Nu uitați că suntem aproape. Cerul s-a apropiat și mai mult. Covid-19 va fi istorie la un moment dat iar noi va trebui să avem credința în candelă. E cel mai ușor să cazi de oboseală, mai ales dacă ai stat treaz atâta timp. Nimeni nu spune că nu ai dreptul să obosești, probabil că e singurul lucru normal care se mai întâmplă.
    Astăzi la ora șase și ceva dimineața, am deschis ușa și cântau păsărelele. Puțina lumină care era le-a îndemnat să se bucure de multa lumină care va veni. Poate ne e greu să vedem acea lumină puțină, din pricina întunericului din jur. Totuși, lumina credinței nu se stinge, ea aprinde în noi și dorul de rai, rai care nu se vede încă, dar e acolo.
    Trăiți cu dreptate și sfințenie, fiți plini de milă și iubiți chiar și pe cei nevrednici. Nu dați claxoane lungi în trafic decât pentru a scăpa vreun câine de sub roți, aveți răbdare chiar dacă mașina celuilalt are cutie automată. Vorbiți cu blândețe și fiți inteligenți. Ajutați când se poate, faceți pace și bucurați-vă de ce aveți, cât aveți, cum aveți.
    Sunt oameni care dacă primesc doar un zâmbet de la cineva sunt fericiți. Noi avem mii de motive să zâmbim dar nu prea o facem. Cineva spunea că mergând pe strada, a observat că oamenii sunt nefericiți. Înjugați la știri și moarte, n-au cum să fie veseli. Doar Săpânța încearcă să facă haz de necaz deși cimitirul vesel parcă e mai trist ca niciodată.
    Vine vremea când lumina va lumina pentru totdeauna. Până atunci e treaba noastră să reflectăm cerul și să fim lumini.
    Luminați din toată inima.

  • Alexandru Fintoiu

    Schimbati varza cu viata!

    Conducerea țării se bate pe morții de covid. Câți sunt și câți se raportează. Din păcate uităm să ne numărăm viii. Viii, în sensul de în viață, că morți sunt și mai mulți de fapt. Morți în păcate și fărădelegi. Din acest motiv ne preocupă ca țară moartea și nu viața.
    Frica de moarte alimentează disperarea după vaccinuri și alte metode de a salva ce pare mort deja. Vaccinul este soluția să trăiești, în condițiile în care îți pasă numai de viața asta. Dar ce faci cu cealaltă? Nu suntem pisici și n-avem nouă ci două vieți. Viața de acum și cea de dincolo.
    Hristos ne-a zis că dacă suntem obsedați de pământul acesta îl vom pierde. Noi trebuie să fim interesați cel mai mult de cer, de cum ajungem acolo, de ce trebuie să facem ca să fim mai sfinți. Viața celor mai mulți e o zbatere după existența ce se desfășoară în nisipuri mișcătoare. Din tentaculele inerției acestui nisip nu poți scăpa singur.
    E trist că am ajuns ca țară să facem așa de puțin pentru viața de dincolo. Lovim biserici că nu sunt spitale fără să ne dăm seama că dacă oamenii merg la biserică și se pocăiesc, nici prin spitale nu prea mai ajung. Nu, Dumnezeu nu-i vindecă pe toți miraculos, Dar El va scoate mulți din pragul falimentului și din depresii care formează boli.
    Cele mai multe boli azi sunt cele depresive. Statisticile o spun. Avem nevoie de curaj să recunoaștem neputințele noastre de a depăși crizele singuri. Dar Dumnezeu răsplătește pe cei ce vin la El. Suntem însă țara care are cei mai mulți țapi în ogradă. Ispășesc păcatele unii la alții. Toți sunt de vină și nimeni nu-i de vină.
    Atât de bine ne concentrăm pe alții, că e imposibil să recunoaștem vreo greșeală în noi. Farisei până în sânge. Parcă fariseii și cărturarii s-au inventat la români. Cineva îmi povestea că un om a fost pus să zică ceva într-o biserică. Neștiind ce să spună, a zis așa, “fraților, suntem varză…”
    Asta da predică. A spus multe în puține cuvinte. Mă gândesc la țara noastră care are nevoie să schimbe “varza” cu viața. Să ne trezim români, cei care mai sunteți. Trebuie să ne rugăm pentru țara noastră. Altfel nici copaci nu mai rămân, darămite oameni.
    Domnul Isus să aibă milă… Cu adevărat, Domnul Isus să aibă milă…

                                        Alexandru_Fintoiu