Category: Alexandru Fintoiu

Inaltarea un prilej de acceptare

Published / by

Hristos s-a înălțat la cer ca noi să ne înălțăm gândul și să ne îmbărbătăm inima. Dezamăgirile de aici au nevoie de un răspuns de dincolo. Și El este acolo ca să ne dea o mână sfântă și puternică de ajutor.

Nu putem trăi fără nădejdea revederii cu El. Fie că va lua biserica împreună cu toți ai Lui, fie că la timpul potrivit pentru fiecare, vom închide ochii aici ca să-i deschidem imediat dincolo, de văzut tot Îl vom vedea.

Ucenicii stăteau cu ochii pironiți spre cer așteptând ca Hristos să reapară din suflarea văzduhului. N-avea de gând să vină atunci. Avea de pregătit un loc pentru noi. Când Dumnezeu ne pregătește ceva este magnific și neexprimabil în cuvinte.

Isus Hristos a suferit condamnarea în locul nostru iar acum ar trebui să primească laude nesfârșite pentru bunătatea lui Dumnezeu. Ne-a dorit cu El, cu toate că în fiecare zi Îi arătăm că nu suntem în stare și nici vrednici.

Într-o zi, tălpile picioarele noastre vor fi expuse străzilor pline de lumină și aur din cer, fără să avem nici cel mai mic merit, fără să ni se atribuie nouă nici cea mai mică vrednicie posibilă. A contat că într-o zi, am răspuns chemării lui Dumnezeu și n-am neglijat singura soluție de salvare.

Avem cel mai mare exemplu de iubire de oameni. Dumnezeu a dat când tot ce primea era ură  și dispreț. Ar trebui ca inima oricărui om să se topească  în fața acestei mărinimii incomensurabile care se cheamă har.

Păcatul de neiertat pe care un om îl poate face este ignorarea unicii șanse de salvare pe care o are. Iar acest lucru Dumnezeu nu mai poate ierta.

Hristos s-a înălțat și așteaptă. Te așteaptă și pe tine.

Sacrificiu valoros doar pentru cine crede

Published / by

Hristos a fost omorât pe cruce pentru că nu se încadra în prejudecățile oamenilor. Spune Isaia despre El că era disprețuit și părăsit de toți cei din jur. Oamenilor le era rușine să fie asociați cu El. Se gândeau ca și astăzi, ce va zice lumea. Dar asta este ea, lumea…Cu o mână  îți dă și cu două îți ia și ce mai ai.

Pe cruce în Hristos, era lipsa noastră de valoare, păcatul, nelegiuirea pentru care noi trebuia să fim pedepsiți. Dacă mieii care erau sacrificați nu știau unde sunt duși, Hristos, deliberat s-a dus la moarte. De bunăvoie a luat asupra Lui tot ce a însemnat păcat, nelegiuiri sau boli.

El reprezenta în acele momente suma păcatelor omenirii întregi. Dragostea, bunătatea, mila, toate au fost urâte de oameni în acele momente. Dumnezeu a privit în Hristos, atunci, răutatea noastră, nonvaloarea noastră.

A fost pus în mormântul celui bogat. Bogații din vremea aceea erau priviți ca fiind oameni foarte păcătoși. Nu se știe prin ce mijloace au reușit să se mențină avuți. Cu toate că era sărac, Hristos a fost pus într-un astfel de mormânt. Ura omului pentru Dumnezeu a fost așa de mare încât Hristos a fost asociat și cu asta.

Dar, valoarea sacrificiului se vede astăzi. Mijlocitorul a făcut posibilă mântuirea celor care cred. Întrebarea este câți oameni răspund sacrificiului fantastic și dragostei incomensurabile a lui Dumnezeu pentru om? Cei mai mulți îl înjură, sunt nemulțumiți, invidioși, urăsc și nu fac altceva decât să continue impasibili pe drumul căderii.

Lupta cu tine însuți e cea mai grea. Însă lupta continuuă împotriva harului lui Dumnezeu este cea mai nefericită. Cândva se va sfârși și depinde de care parte a baricadei te afli.

Nadajduieste in Dumnezeu ca sa fii fericit

Published / by

Mulți din noi plângem pentru necazurile pe care le avem, din pricina problemelor, durerilor și lucrurilor pe care le dorim rezolvate. E adevărat, pe genunchi. Dar câți plâng cu durere pentru ca Dumnezeu să lucreze cu putere în biserică, să tranforme vieți, să dea binecuvântare unei țări?

În Psalmul 42, fiii lui Core plângeau și ziua și noaptea când vedeau că oamenii vin la ei să îi întrebe unde este Dumnezeu. Sunt momente în viață în care Dumnezeu parcă dispare, nu răspunde nimic rugăciunilor și totul pare ambiguu. Fiii lui Core doreau cu ardoare prezența lui Dumnezeu. Iși doreau din nou să simtă pasiunea aceea pentru Hristos care să-i facă să strige de bucurie. Părea că Dumnezeu plecase de la ei.

Noi avem multe pasiuni. Ni se lipește sufletul de bani, de lucruri, de evenimente, de politică, de oameni dar nu de Dumnezeu. Să fii pasionat de Dumnezeu înseamnă să-L iubești și să plângi când El nu este onorat, lăudat, binecuvântat.

Cred că dacă oamenii s-ar lupta cu dragoste și pasiune pentru Dumnezeu, cum o fac pentru partidele politice sau pentru anumite pasiuni, România ar ajunge departe. Mai mult ca oricând, nădejdea noastră trebuie să fie în promisiunile lui Dumnezeu.

Poate ne merge așa de bine că nu mai avem nevoie de Hristos. Un om care înțelege că nu se poate descurca singur, apelează la Dumnezeu. Un om care experimentează îndurarea lui Dumnezeu, nu mai poate de fericire. Îl laudă zi și noapte.

Noi suntem fără reacție, fără bucurie, abia mai schițăm un zâmbet uneori. Poate nu am mai experimentat nimic cu Dumnezeu de foarte mult timp. E timpul schimbării. Faceți lucruri frumoase și neobișnuite care să Îi aducă glorie lui Hristos.

E nevoie de oameni fericiți, cu adevărat fericiți. Cum spuneau fiii lui Core, să nădăjduim în Dumnezeu…

Rugaciune pentru tara

Published / by

Țara noastră are nevoie de ajutor. Nu împrumuturi cu dobânzi, nici fonduri. Dar are nevoie de ajutor divin. Dacă nu intervine Dumenzeu, ștampilele nu au niciun efect. David spunea că își ridică ochii spre munți, locul mai înalt din care spera la ajutor. Totuși, el recunoaște că ajutorul vine de la Dumnezeu.

Sunt situații când numai intervenția lui Dumnezeu poate ajuta. Munții reprezintă siguranță  și sentimentul de înalt spiritual. Când ești căzut, nu ai voie să stai cu ochii în altă parte, ci ațintiți la muntele Hristos. La noi, munții sunt exploatați la propriu, la figurat, cât de cât mai pâlpâim.

Hazul de necaz parcă a fost avangarda resemnaților, oamenilor care trăiesc cu teoria lui “asta e”. E greu să te mobilizezi la post și rugăciune pentru că este o luptă. Avem nevoie să ne luptăm pentru viitorul nostru, iar ce va fi este influențat doar de Dumnezeu.

Dacă El va vrea să fim binecuvântați, vom fi. Dar noi vrem să fim? Lucrul acesta trebuie dovedit pe genunchi. Fiecare om, fiecare familie, fiecare inimă  în care bate Duhul Sfânt ar trebui să ceară de la Dumnezeu îndurarea și harul. Numai așa există șansa schimbării. O schimbare care aduce viață din belșug celor care se chinuie și nu pricep nimic.

Creștinii nu trebuie să se lase manipulați de nimeni, nici de presă, nici de televiziune, nici de politicile care vin și pleacă. Dar trebuie să-și lipească sufletul de Hristos. El este Cel care are controlul. Ce este mai frumos decât să știi că Dumnezeu, care ne dorește binele, controlează totul?

Vă îndemn să vă rugați pentru țară. Și un minut pus deoparte contează. O rugăciune mică poate crea un viitor mare.

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Cand Dumnezeu spune NU

Published / by

De câte ori nu ne-am rugat la Dumnezeu și El ne-a răspuns la rugăciuni. A făcut miuni pentru noi, a iertat, a binecuvântat, a mângâiat. Totuși, au fost situații când El nu ne-a răspuns niciun cuvânt. Au fost momente când toate rugăciunile noastre au fost în zadar.

Apostolul Pavel s-a rugat lui Dumnezeu să îi îndepărteze țepușul din carne. De trei ori a făcut asta. Răspunsul pe care l-a primit a fost, nu! Domnul Isus s-a rugat de trei ori să I se îndepărteze povara. Răspunsul pe care l-a primit a fost, nu!

Ce faci când Dumnezeu spune nu? Mulți oameni se supără, ca și cum ar fi avut dreptul să li se răspundă. Alții sunt dezamăgiți de Dumnezeu. Totuși, atunci când Dumnezeu spune nu, te doare. Nu putem nega durerea negației mai ales când cineva suferă de o boală sau de poveri sufletești.

Ne punem întrebări, avem dileme, însă nu trebuie să uităm că răspunsul lui Dumnezeu nu este todeauna acela pe care l-am dori. Gândurile lui Dumnezeu sunt diferite de gândurile noastre. Atunci când El nu răspunde unor rugăciuni, are în plan binele nostru ulterior și glorificarea Lui.

Nu răspunde când vrem noi pentru că dorește ca din luptele noastre să scoată un și mai mult bine pentru noi, să ne tranforme într-un om mai bun, mai credincios și să scoată laude pentru Gloria Lui într-un final.

Trebuie să avem încredere în El. Lui Pavel, Dumnezeu i-a zis că harul Lui îi este îndeajuns, ca apoi apostolul Pavel să afirme cu toată încrederea că atunci când este slab, de fapt este tare. Toate acestea pentru că în momentele de slăbiciune ale vieții te bazezi pe puterea lui Dumnezeu iar atunci ești întărit.

Domnului Hristos, nu I-a fost îndepărtat paharul. Motivul suntem noi. Suntem rezultatul suferinței Lui. Avem toate motivele să-I aducem laude lui Dumnezeu.

Chiar și când Dumnezeu spune, nu!

Ce asteapta Dumnezeu

Published / by

Oamenii au așteptări multe de la noi. Se așteaptă ca reacțiile noastre la atitudinile lor să fie înscrise în șablonul imaginat de ei. Când nu este așa, sunt dezamăgiți. Dumnezeu ce așteptări are de la noi? În niciun caz nerealiste dar, acordate Sfintei Scripturi.

Un pastor care făcea vindecări miraculoase în Africa, a avut un accident și în timp ce zăcea, a ajuns la poarta cerului. Acolo nu L-a văzut pe Dumnezeu care era în interior, ci a auzit glasul Lui care îi spunea că nu e îndeajuns timpul investit în binele altora, ci ar trebui să se cerceteze pe el.

E posibil ca realizând lucruri deosebite pentru Dumnezeu, să crească inima în tine, să fi mândru de realizările tale iar apoi să nu-ți dai seama că ai ajuns pe o pantă periculoasă în ceea ce privește sufletul tău.

Biblia ne spune că la poarta raiului erau oameni care ziceau că au făcut minuni în numele lui Dumnezeu și au fericit pe alții, dar Hristos îi respinge.

Intrebarea normală este cine va ajunge în cer în aceste condiții? Ideea este că ar trebui să ne vedem mici în ochii noștrii și să fim ca vameșul care se bătea cu pumnii în piept zicând lui Dumnezeu, “ai milă de mine, păcătosul!”

Doar așa realizezi că în cer nu intri arătând cine ești ci părându-ți rău de ceea ce ești. O stare de crecetare continuuă nu este o stare de asuprire spirituală, ci o stare de libertate în care te lași călăuzit de Dumnezeu.

Smerenia merge înaintea slavei. Până la urmă, asta dorește Dumnezeu de la noi, să umblăm smeriți cu El. Să-L onorăm pe El și să nu uităm că și noi avem nevoie de iertare.

Dumnezeu să aibă milă de noi.

Hristos a inviat si pentru tine

Published / by

Hristos înviat înseamnă speranță și nădejde pentru orice persoană în viața după moarte dar și în viața de aici. De la asta pleacă totul.
El ne restaurează visurile noastre. Pentru Iair, toate visurile cu privire la fetița lui păreau înghețate pe patul unde-i zăcea fetița. Nimeni nu-l putea consola. Cu toții putem trece prin astfel de probleme, fie că se numesc boli, relații, serviciu, toate par că te înfrâng.
Chiar dacă îți pare că toate posibilitățile logice s-au dus, nu uita că Dumnezeu vede altfel. Oamenii spuneau că fata a murit, Isus spunea că ea doarme. Ca să ne vedem împlinite nădejdile, trebuie să ne schimbăm sursa visurilor noastre, din cea pământească în cea cerească. Hristos a înviat, iar visurile noastre pot învia împreună cu El.
El ne restaurează viitorul. Văduva din Nain a rămas și fără soț și fără fiu și fără viitor. Pe vremea aceea, femeile n-auveau niciun suport afară de bărbații familiei. Odată cu fiul ei, își înmormânta și viitorul ei. În mod simbolic sau nu, Hristos s-a atins de raclă și Domnul l-a înviat.
David avea viitorul profețit. Totuși, era fugărit, obosit, apăsat de dușmani și nu părea nimic în viața lui care să-i dea vreo nădejde într-un viitor. Dar, în Psamul 31 spune că viitorul lui este în Mâinile Domnului. S-a dovedit mai târziu că Dumnezeu l-a binecuvântat.
Isaia ne spunea că Domnul a crescut ca un lăstar într-un pământ uscat și fără viață. Isus n-a avut nici facultate, nici pământul necesar, nici cultura sau educația folositoare, dar, a avut brațul Domnului de partea Lui. Când mâna lui Dumnezeu este peste tine, viitorul ți-e binecuvântat.
El ne restaurează credința. Isus a auzit rugăciunea Martei și Mariei dar El nu le-a răspuns așa cum și-au dorit ele. Drept urmare, credința lor s-a dus. Dar credința nu stă în răspunsul la rugăciuni ci în cuvintele anunțate. Hristos a zis “Eu sunt Învierea și Viața…” Așa a fost. Lazăr a ieșit afară.
Dacă credința ți-a fost bazată pe ceea ce Dumnezeu ar putea face pentru tine, mai degrabă decât pe ceea ce Dumnezeu vrea ca să fie pentru tine, e timpul să te schimbi.
Trei învieri, trei restaurări, același Dumnezeu.
Hristos a înviat și pentru tine.

Vaucher pentru cer

Published / by

Citeam zilele trecute că s-a relansat programul Rabla pentru cei care doresc să-și cumpere mașini noi. Nu e rău. Programul ține cât timp există vauchere. Nu știu însă câți dintre noi s-au gândit că Dumnezeu are tot un fel de program de refacere a sufletelor noastre care nu este condiționat de un vaucher. Sau, putem considera jertfa lui Isus de la Golgota vaucherul nostru de intrare in cer.

Cert este că Dumnezeu vrea oameni noi și-i poate face noi. El nu reînnoiește parcuri auto ci oameni care se simt pierduți sau păcătoși. Este ca un program rabla pentru cer. Rablele de noi, pervertite, nefuncționale, poluate de amprenta păcatului gata să fie transformate de harul jertfei de la cruce. Dumnezeu nu ne schimbă cum schimbăm noi mașinile. Dacă ar fi așa, ar fi cerul gol iar noi n-am mai trăi.

Hristos face ceva special, cum nicio ideologie, cultura sau guvern nu o poate face, transformă viața fără sens, găunoasă și păcătoasă a oricărui om care dorește asta într-o viață nouă, curată, plină de nădejde.

Toate acestea fără reduceri, Dumnezeu ne dă totul, gratuit. Condiția este să fim în stare să acceptăm. Pare simplu și normal să accepți un astfel de dar, totuși câți oameni ignoră astăzi mâna sfântă de ajutor de la Dumnezeu.

Pur și simplu unora le place să polueze sau n-au dorința necesară să schimbe ceva. Însă, toți cei care vor, trebuie să știe că nu mai pot păstra din viața veche nimic. Unii mai încearcă cu câte un acumulator, ceva anvelope, dorințe vechi, dar la Hristos nu merge așa.

Nici nu ar avea rost să pui la o haină nouă un petic vechi. Așa că, alergați spre ce este înainte. Cât e har, încă se mai poate. Vaucherul nostru mai poate fi răbdarea lui Dumnezeu.

Încă mai are, dar cine știe pentru cât timp?

Valoarea vesniciei Sale

Published / by

Dacă ne uităm în jurul nostru vedem oameni care au plăcerea de a intra într-o biserică  și care sunt de acord că Dumnezeu există. Dar numai cu atât nu ajungi în cer. Citeam undeva că e diferență între ați plăcea o floare și a iubi o floare. Când îți place o floare o culegi dar când iubești o floare, o uzi în fiecare zi.

Câți dintre noi udă floarea credinței în fiecare zi? Câți dintre noi caută să se apropie de Dumnezeu în fiecare zi? Câți dintre noi lăsăm superficialitatea deoparte și suntem gata să rămânem conectați cu cerul mai mult decât la wireless?

Când faci un lucru des, devine o obișnuință și ți se pare normal, nu mai conștientizezi cu adevărat valoarea lucrului respectiv. Din acest motiv, nouă ni se pare normal să accesăm toată această tehnologie și să profităm de ea și arătăm cu degetul la cei care caută să ne scoată din uzual. Nu avem nevoie în fiecare zi de computer dar ne-am obișnuit așa și e greu să ieșim.

E valabil și invers. Unii din noi s-au obișnuit atât de mult cu biserica încât nu mai realizează valoarea închinării lor. În Sfânta Scriptură avem exemple de oameni care se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu chiar dacă aveau motive să fie distrași de la astfel de practici.

Dar toți oamenii aceștia erau conștienți de faptul că relația cu Dumnezeu este o valoare fără de care nu pot trăi, simțeau nevoia, nu de închinarea însăși, ci de Dumnezeul închinării lor, Îl iubeau pe Dumnezeu. El nu putea fi uitat undeva. Mai degrabă uitau toate celelalte lucruri.

Din păcate astăzi, lucrurile sunt inversate. Facem toate celelalte lucruri și dacă rămâne timp și pentru Dumnezeu e bine, dacă nu, încercăm a doua zi. Nouă ne place Dumnezeu, dar nu-L iubim. Noi Îl culegem pe Dumnezeu și ne mulțumim să-L punem într-o vază și să-L admirăm până când moare și uităm de El. Dar, când Îl iubești pe Dumnezeu, îți uzi sufletul cu apa vie în fiecare zi. Nu-L uiți, nu-L lași, nu-L pierzi din vedere și nu-L culegi. Realizezi valoarea veșniciei Sale!

Pentru tine ce este valoros?

Nu va pacaliti

Published / by

Astăzi este ziua în care o parte din cei din jur fac statuie minciunii, o împodobesc frumos și o vând bine. Așa este românul, face haz de necaz. Ce nu înțeleg este cum cineva care zice că e credincios se distrează pe tema mințind pe alții.

Ziua păcălelii a plecat din evul mediu, cel puțin așa se zice, când un sfânt pe nume Sisoe obișnuia ca pe această dată să păcălească un alt sfânt, Antonie. Nu știu cum se face că poveștile de genul au la bază sfinți. Probabil simțeau nevoia să se murdărească din când în când ori să se păcălească pe ei înșiși.

Realitatea din ziua de astăzi este că suntem mințiți în fiecare zi fără să mai fie nevoie de o dată anume. Reclamele mint, știrile mint, meșterii mint, guvernele mint și ne dăm seama că nu se poate să trăim în această lume fără să ni se întâmple să fim mințiți măcar o dată.

Și cum ce este rău se ia ca râia, oamenilor le place să prostească pe alții. Aprilie este o lună frumoasă, e păcat că debutează cu minciuni. Ironic este că se încheie sărbătorind Calea, Adevărul și Viața – învierea lui Hristos.

Pare că în viața orice lucru bun are și o imitație proastă. Vrei să faci bine, răul stă lipit. Avem nevoie de putere de la Dumnezeu și nu se poate obține cochetând cu păcate și greșeli.

E o primăvară frumoasă atât timp cât facem lucruri curate și sfinte. Mizeria de afară, nu are rost să o strângem și să o aducem în casă. Eventual, ar trebui să fim un exemplu și să o punem în tomberoane. Așa ne păstrăm sfinți. Inima nu e coș de gunoi.

Spuneți adevărul din inimă.