E greu să răspunzi la toate întrebările aici pe pământ pentru că numai Dumnezeu are răspunsurile adecvate. Mai ales când auzi că cineva credincios moare la tinerețe și lasă în urmă copii și familie.

Pentru noi este aproape imposibil de înțeles iar întrebările pe care ni le punem n-ar face decât să prelungească neștiința. Noi oamenii avem multe cu care să ne luptăm, însă în asemenea situații mintea noastră devine frontul unei bătălii crunte.

În astfel de momente, felul în care punem întrebările ajută cel mai mult. Veșnicul “de ce?” ar trebui lăsat în seama lui Dumnezeu, noi nefiind înzestrați să răspundem la astfel de probleme pentru că nu avem cum să știm motivul pentru care Dumnezeu acționează într-un fel sau altul. Putem doar să ne dăm cu părerea iar opiniile nu oferă certitudine ci mai mult sporesc nesiguranța.

Abandonarea totală a minții noastre lui Hristos este singura soluție viabilă. El vrea să ne întărească și să luăm decizii având încredere în Dumnezeu pe deplin. Întrebă-L pe Dumnezeu ce trebuie să faci, pentru că este necesar să ieși biruitor din lupta cu mintea.

Toate lucrurie lucrează  împreună spre binele nostru, deci chiar și ce pare de neînțeles, insurmontabil. Dumnezeu are gândurile Lui cu privire la noi pe care și le va pune în acțiune.

Ne iubește și când ni se pare că de fapt nu ne iubește.

O învățătoare a pus elevii să care cu ei în fiecare zi, oriunde merg, câte un cartof pentru fiecare persoană pe care ei o urau. La un moment dat cartofii din pungă s-au stricat și au emanat un miros urât. Cu cât erau mai mulți, cu atât era mirosul mai puternic. Învățătoarea le-a explicat elevilor că așa se întâmplă și în viața de zi cu zi. Dacă urăști o persoană, cu timpul viața ta se transformă și nu vei mai deveni un om plăcut. Apoi ea i-a chemat pe elevi la iertare și la iubire ca să scape de cartofi.

Dumnezeu ne cheamă să iertăm în fiecare zi. Cu ura nimeni nu a câștigat niciodată. De-a lungul istoriei omenirii ura nu a făcut decât să aducă războaie, tristețe și moarte. Când a venit Hristos, ne-a dăruit un exemplu de cum ar trebui să iubim și să iertăm.

Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este dacă reușim să unim credința noastră cu fapta. Altfel degeaba ne-am străduit. În momentele de cumpănă sau criză, iubim sau urâm? Reacționăm după îndemnurile firii noastre sau după îndemnurile Duhului Sfânt?

Pe de altă parte, oamenii care au condus cu ură pe alții n-au rezistat și au sfârșit deplorabil. Cred că astăzi este ziua în care fiecare din noi ar trebui să ne cercetăm și să vedem cum stăm în această situație. Diferența dintre ură și iubire este diferența dintre iad și rai. Dragostea întodeauna a fost cea care a topit inimile împietrite ale celor care urăsc.

Iubind, dovedești că ești alt om, venit și născut nu din fire ci din Cuvânt. Ura îți oferă pe moment satisfacție dar dragostea îți oferă fericire veșnică.

Alege deștept și iubește.

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi ne copleșește. O putem simți în fiecare zi. Nu ai cum să rămâi nepăsător față de ea. Parcă atunci când meriți mai puțin, El îți oferă mai mult. Ea învinge pe mulți oameni, în fiecare zi. Nu o poți descrie dar o poți simți.

O poți simți atunci când ești bolnav și ai nevoie de ajutor. Nimeni nu te tratează ca Dumnezeu, cu grijă, atenție, ca un Tată bun. Și nimeni nu cunoaște bolile ca El. El știe tratamentul la fiecare însă vede dincolo de ele. Vede ce este în inima ta și știe dacă tu crezi că El poate.

Poți simți dragostea lui când ești fericit și-ți merge bine. Sunt oameni care își dau seama că numai El i-a ridicat și i-a așezat acolo unde sunt. Au avut încredere în Hristos și credința le-a fost răsplătită. Au rămas aproape de El având inimile pline de nădejde. Vrei să fii și tu așa binecuvântat?

Mai poți simți iubirea Lui în ceilalți. Când vezi seninul din ochii curați ai copiilor sau zâmbetele celor dragi nu ai cum să nu apreciezi dragostea lui Dumnezeu pentru tine.

Avem motive mari să-L lăudăm pe Dumnezeu, poate chiar și când nu înțelegem de ce ni se întâmplă nouă anumite lucruri. El urmărește binele nostru suprem. Cum spunea Spurgeon, “Dumnezeu trebuie să fie lăudat cu vocea iar inima trebuie să i se alăture într-o exaltare sfântă.”

Bucurați-vă de El. Nimic nu e mai bun, mai frumos și mai sfânt pe lumea asta. Simțiți dragostea Lui?

Ne așteaptă înainte un nou an. Fiecare din noi avem așteptări și dorințe pe care le-am vrea realizate. Toate acestea se pot împlini dacă ne apropiem de Dumnezeu. “Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropi de Dumnezeu…” Așa gândea Asaf și cred că așa ar trebui să punem problema fiecare din noi.

Nu poți realiza nimic trainic fără Dumnezeu. Poți doar avea succes pentru o vreme, prieteni pentru o vreme și poate ceva bani pentru o vreme. Toate însă se duc la un moment și vor rămâne inimile goale și dorința după altceva.

Toți oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu au avut parte de biruințe deosebite. Practic, promisiunea lui Dumnezeu pentru ei s-a împlinit în momentul în care au căutat Împărăția Lui, sfințirea, viața curată. Au primit toate celelalte în funcție de nevoile fiecăruia.

Nu e o perioadă mai bună ca aceasta, în care să ne apropiem de Hristos, Începutul și Sfârșitul. Să începi cu El și să o sfârșești cu El este cea mai mare binecuvântare.

Să ne bucurăm. Când cei mai mulți oameni par triști pentru că lasă în urmă o perioadă de cadouri și zile libere, melancolici pentru ce a trecut și fără chef, noi să arătăm celorlalți că nădejdea noastră e Hristos, Pâinea Vieții, că bucuria noastră nu stă în trecutul nostru ci în prezentul cu Dumnezeu care ne dă har în fiecare zi.

Este o provocare să fii optimist. Dar când ești cu Dumnezeu nu poți fi altfel, indiferent de vești. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru posibilitatea unui nou an.

Trec anii. Și cum obișnuim, dacă mai obișnuim, la sfârșit de an ne facem socotelile și ne dăm seama de marea datorie pe care o aveam de plătit la Dumnezeu și nu puteam. Dacă ar fi după numărul anilor din cârca noastră, ar însemna că un om în vârstă a adunat multe, dar nu este neapărat așa.

Ideea datoriilor la Hristos este că le avem și că niciunul din noi nu le puteam plăti. Mulțumirile noastre către El ar trebui să fie necurmate, dar mai sunt? Cine știe? Acum fiecare e pregătit să petreacă o noapte dintre ani plină cu mâncare sau distracție și unii nu vor mai apuca anul viitor. Motivul, tot din pricina păcatului, îmbubărilor, lăcomiei și așa mai departe…

Avem nevoie de Hristos și de Revelion și în anul care va veni, în fiecare zi. Fără El n-am fi avut nicio perspectivă și ne-am fi culcat în patul deprimărilor, fără sens. De aceea vă doresc ca noul an să vă găsească oameni mulțumiți.

Zilele trecute o rudă de-a mea mergea cu mașina și din sensul opus a venit altul care fiind prea aproape de el, i-a smuls oglinda laterală. Când l-am sunat și l-am întrebat ce face a zis că e bucuros și mulțumit că nu a fost mai rău.

Atitudinea asta ar trebui să o avem, să fim mulțumiți indiferent de situații pentru că Dumnezeu ne scoate totdeauna din ele.

Încurajați, iubiți, trăiți alături de Hristos o viață curată și bucuria vă va fi cel mai bun prieten.

La mulți ani!