• Alexandru Fintoiu

    Rusaliile sarbatoarea Duhului Sfant!

    Au venit Rusaliile. Odată cu ele au venit și petrecăreții. Cânta Salam de vibrau termopanele și nici n-aveai cum să nu știi că e el pentru că avea grijă să-și strige tare numele. Lângă boxe, doi inși se zgâiau penibil, de ți-era rușine să privești. Ca să fie circul circ, mai și fluierau cât puteau, deși, în jur nu era nici țipenie de om.

    Cam asta e lumea fără Dumnezeu, plină de subcultură, de nonsensuri dar și de bani utilizați pentru clipe. Niciun pic de fericire. Nu poți fi fericit beat. Eventual doar o imagine tristă pentru cei care apucă să privească.

    Coborârea Duhului Sfânt pe pământ este sărbătoarea bucuriei adevărate. O bucurie completă pe care nu o ai când asculți bucățile lui Salam care ție ca și creștin ți se prind printre dinții inimii. E plin de pierduți care nu-L vor pe Dumnezeu pentru că este prea ieftin. Lumea merge pe principiul că ce e ieftin nu e bun.

    Dumnezeu e gratis pentru cine vrea. Duhul lui Dumnezeu convinge pe cine-L caută cu adevărat nu pe cine-L respinge. Sunt oameni care preferă sticla rece în dauna vocii calde a lui Hristos. Coborârea Duhului Sfânt este sărbătoarea acceptării. Accepți ca chipul tău să-L arate pe-al Lui. Noi aratăm rău de cele mai multe ori în ochii prezenței divine. Dar Duhul Sfânt ne transformă în oameni cerești.

    Venirea Duhului Sfânt este sărbătoarea umplerii cu Dumnezeu. Nu puțini au viața goală, simt că parcă totul e în zadar și că n-au niciun sens. Noi am fost creați cu sens unic, nu avem decât două direcții în care mergem. Chiar dacă pare că suntem bine, dacă nu e Dumnezeu, nu suntem. Hristos a venit ca să ne îndrepte direcția spre rai.

    Esența sărbătorilor creștine este El. Dacă ne sărbătorim noi, am pierdut-o.

    Fiți plini de duh.

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Multumirea de ieri parca nu ne e de ajuns!

    Îți mulțumim că ne-ai mai oferit o zi pe care noi nu o meritam. Nu meritam să vedem soarele sau norii și nici cerul în care pregătești locașuri pentru noi. Îl vedem pentru că Tu ne-ai vorbit despre el. Ne-ai făcut să ne imaginăm cum va fi, ce vom face acolo și cât de mult ne vom bucura.

    Îți mulțumim că încă stelele n-au căzut și că încă cerul nu a fost făcut sul. Ne-ai mai dat șansă să fim noi schimbarea în lumea aceasta, să răzbim cu dragostea, pentru că atunci când vei veni Tu, schimbarea se va face cu durere.

    Ești bun cu noi iar noi nu suntem buni cu Tine. Suntem slabi, nevrednici și nu întodeauna Te răsplătim ascultând. Avem atâtea lucruri iertate și încă rămân atâtea lucruri de iertat la noi. Îți punem întrebări pe care ar fi trebuit să le transformăm în mulțumiri, căci Tu cunoști ce noi nu vedem și știi cel mai bine, binele.

    Îți mulțumim că respirăm. Puteai să oprești robinetul apei harului ultima dată când am păcătuit împotriva Ta. Și, dacă ne gândim bine, s-ar putea să fi fost chiar ieri. Nu ne dăm seama cât de mare e dragostea Ta pentru noi. Doar gustăm din ea, fără să înțelegem pe deplin profunzimea gustului.

    Îți mulțumim că Ție Îți pasă și când nouă ne piere răbdarea. Noi avem puțin, încercăm îndelungul, dar numai Tu poți face să crească puținul în mai mult. Totuși nu ne trebuie mulți talanți, unul e de ajuns dacă știm să îl înmulțim. Ne trebuie curaj ca să ne pese și numai Tu ni-l poți da.

    Îți mulțumim că ne-ai pus gândul veșniciei. Fără el, ne preocupam de pereți, nu de suflet. Fără el, nu vedeam că ce este cu adevărat frumos este ceea ce nu izbește privirea, pentru că sufletul poate fi așa cum vrem noi să fie. În Hristos, tranformat, curat, îndrăgostit de sfințire iar în afara Lui, murdar…

    Îți mulțumim, cum putem, unii cu vocea sugrumată de ce este în jur, alții prin tăcere, alții lăudându-Te. Nu ne lua mulțumirea din inimă, fără ea n-am mai fi nimic, doar umbra trecutului.

    Astăzi Îți mulțumim iar. Mulțumirea de ieri parcă nu e îndeajuns.

                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Multumiti ca sa fiti multumiti!

    Un ciclist a câștigat de curând o cursă pe șosea și a dedicat victoria lui Isus. Comentatorii, amuzați, au făcut fel de fel de declarații. A doua zi de cursă, a câștigat iar. Toți se întrebau dacă ciclistul va mai mulțumi lui Dumnezeu.
    Oamenilor li se pare caraghios să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru biruința în munca pe care o depui. Ei nu-și dau seama că nu poți face nimic fără Hristos. În orice muncă pe care o faci, fie de la birou, fie fizică, fie sportivă, trebuie să-I mulțumești lui Hristos. Tu ai fost binecuvântat să ai mâini și picioare. Mulți oameni și-ar dori doar să meargă și nu pot să o facă.
    Să-I mulțumești lui Dumnezeu și când nu îți iese ceva. Celor mai mulți nu ne ies toate așa cum vrem, dar asta nu înseamnă că nu avem valoare sau că suntem nebinecuvântați. Binecuvântarea constă în primul rând în valoarea spirituală care se acumulează în viața ta.
    Să-I mulțumești lui Dumenzeu că nu te doare nimic, dacă nu te doare. Sunt unii oameni care au dureri ce pot fi cu greu descrise în cuvinte. Psalmistul spunea că Îi mulțumește lui Dumnezeu chiar și în necazuri, pentru că El și acolo este cu noi.
    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le avem. Unii se cred prea spirituali și spun că lucrurile nu contează. Ei bine, lucrurile pe care tot Dumnezeu ni le-a dat, le avem ca să le folosim, să ne ajute și să nu fim obsedați de ele.
    Nu uitați să mulțumiți pentru oamenii de lângă voi. Nici nu realizăm ce binecuvântare sunt decât atunci când nu mai sunt. Da, oamenii sunt mai importanți ca lucrurile, motiv pentru care au nevoie de prioritate.
    Mulțumiți și când pare ciudat, și când pierdeți, și când suferiți. Aceasta e atitudinea corectă în fața lui Dumnezeu.
    Mulțumiți, ca să fiți mulțumiți.

                                    Alexandru_Fintoiu
  • Alexandru Fintoiu

    Sa fim copii ceresti!

    O inimă curată. Așa este inima de copil. Crede tot ce îi spui, te iubește necondiționat și face prostioare cu o plăcere curată și încântătoare. În psalmul șapte ne este scris că Dumnezeu mântuiește pe cei cu inima curată. Copiii sunt candidații numărul unu.

    Hristos spunea că până nu devenim ca niște copii, n-avem șanse. Mi se pare cel mai greu lucru pe care ar trebui să-l facem. Să ne transformăm prin înnoirea minții noastre în așa fel încât să devenim cetățeni ai cerului începând de aici.

    O inimă curată înseamnă să urmărești adevărul, să nu umbli la două capete. Să fii concis și drept dar plin de iubire. O inimă curată exclude ipocrizia cu toate formele ei. Un copil se interesează de subiectele care i se par curioase și nu renunță. Așa trebuie să cercetăm Scripturile, căutând, rugându-ne, nădăjduind.

    O inimă curată crede pe Dumnezeu fără urmă de îndoială. Dacă tata spune copilului ceva, el știe că orice ar fi se ține de cuvânt. Dacă un om poate să se țină de cuvânt, ce ziceți de Dumnezeu care este Da și Amin?

    Promisiunile Lui pentru noi sunt așa de minunate și multe încât le pierdem șirul. Dar cu toate acestea El nu uită ce-a promis și va împlini întocmai. De multe ori ne trezim în situația lui Petru care se simte prea păcătos să se apropie de Dumnezeu. Dar Hristos nu l-a contrazis dar nici nu a plecat de la El.

    Dumnezeu nu te lasă pentru că știe că ești un giuvaier care are nevoie să fie pus în lumină dumnezeiască pentru a străluci la adevărata lui valoare. Cum inima ne spune din partea Lui să-L căutăm, tot așa nu putem lumina fără să fim luminați mai întâi de El.

    O inimă curată umblă în lumină. Copiilor nu le place întunericul. Ei vor să fie lumină totdeauna. Hristos, Lumina lumii ne-a luminat și pe noi. Acum trebuie să ducem mai departe misiunea.

    Luminați și voi și fiți copii. De Dumnezeu!

                                                                                                                                           Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Pregatiti cu sufletul!

    Mă tot întreb dacă oamenilor le plac știrile cu morți. Acum că n-au mai murit mulți oameni de covid, au apărut știrile cu accidente. E imposibil să citești presa și să nu găsești că cineva a murit. Probabil că moartea bagă groaza în oameni. Să nu uităm că Singurul care a biruit-o e Hristos.

    Cineva spunea că lucrul cel mai sigur pe pământ este că mai devreme sau mai târziu toți suntem datori cu o moarte. Ideea e că nimeni nu dorește să moară. Singurul care a dorit asta a fost Domnul, doar ca noi să trăim.

    Așa că toți oamenii fac tot ce pot să-și prelungească viața. Problema este că totul depinde de Dumnezeu. Când dorește El să ne oprim, ne oprim, oricât de sănătos am mânca sau oricât de sănătos am trăi. Sănătatea ne ajută să trăim cu dureri trupești mai puține, cât trăim. Dar cât trăim hotărăște Domnul.

    Totuși nu moartea trebuie să ne preocupe ci viața. Hristos este viața, El este Ușa și prin El intrăm în cer. Moartea a biruit-o El, și noi care credem, suntem izbăviți de puterea ei. Așa că avem motive să ne bucurăm cât trăim, că trăim și vom trăi veșnic chiar dacă va fi să trecem hotarul acesta.

    Dar poate că unii din noi nu vom trece prin moarte ci vom fi transformați într-o clipă când Hristos își va lua biserica. Trebuie să fim cu bagajele făcute. Nu cu geamantane în cer ci cu hainele sufletului curate. Să-L așteptăm pentru că va veni atunci când nu ne așteptăm mai puțin.

    Noi am așteptat să vină vara parcă mai mult ca oricând. Știam că va veni dar nu știam când. Așa este și cu Domnul. Știm că va veni, calendarul spiritual spune asta, dar nu știm cu exactitate când numărul celor mântuiți se va împlini. Dar se apropie și simțim în aer cerul.

    Dumnezeu să ne ajute să ducem mântuirea până la capăt.

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu,