Author: admin_casa

Credeti totul

Published / by

Când Dumnezeu a zis, așa a fost. Nu a fost îndoială, nu s-a chinuit, nu a încercat de mai multe ori, pur și simplu a zis și a fost. Ce spune Dumnezeu se împlinește și astăzi.

Avem Sfânta Scriptură unde Dumnezeu zice multe lucruri. Trebuie să fim convinși că ce este scris acolo se împlinește așa cum s-a împlinit și acum câteva mii de ani. A zis acelui om bolnav, “păcatele îți sunt iertate”, și i-au fost iertate chiar atunci. Oamenii se întrebau, cine este, cum, de ce, dar, când Dumnezeu zice, se împlinește.

Să ne amintim, a spus unui tată stresat și afectat, nu de faptul că i s-a stricat mașina sau că i-a venit factura mai scumpă ci de faptul că fiul lui era pe moarte, i-a spus “du-te, fiul tău trăiește”. Aceste cuvinte s-au împlinit pentru că le-a zis Dumnezeu.

Celui care a fost bolnav de 38 de ani i-a zis să-și ridice patul și să umble. Omul acela avea toate motivele să se uite la starea în care era și să nu încerce să facă nimic dar când îți spune Hristos, nu te poți opune pentru că ce poruncește Dumnezeu întodeauna se împlinește.

Astăzi sunt mulți oameni care au probleme care nu pot fi rezolvate de alți oameni. Însă pentru Dumnezeu nu este nimic irealizabil. El poate spune și astăzi, să te ridici, să lupți, să fii puternic. Totul este cu putință la El. Poate repara relații, poate transforma vieți, poate schimba felul în care gândim.

Când Dumnezeu a zis așa a fost. Ce este ciudat este că mulți oameni citesc Sfânta Scriptură și li se pare greu să creadă tot ce este scris. Dar când Dumnezeu spune ceva se împlinește. Nu există îndoială decât la noi.

Credeți tot ce este scris. Dumnezeu a zis.

A venit toamna in biserica

Published / by

A venit toamna la biserică. Au început să cadă frunze și nimeni nu le poate înlocui. Unele crengi sunt rupte cu totul și încearcă să se replanteze în altă parte. E greu pentru un butuc ca să dea lăstari. E nevoie de primăvară, soare, lumină și dacă nu a înverzit acasă, greu de crezut că va reuși în altă parte.

Dar, încercarea, moarte n-are, vorba românului, important este să vrei să schimbi ceva. De cele mai multe ori tot cu vorbe rămânem. Unii L-ar schimba pe Dumnezeu pentru că nu merge. Dumnezeu nu funcționează după parametrii noștri indiferent cât de mașină-robot Îl credem că este. Alții ar mai scoate câte ceva din El pentru că e foarte greu cu standardul atât de sus.

E întodeauna mai ușor să încerci să-L schimbi pe El și să renunți să încerci la tine. Dar e o sarcină imposibilă. Dumnezeu nu se poate schimba. Când îți dai seama că El rămâne la fel de sfânt ca și acum 500 de ani nu ai decât varianta cu tine.

Ți-e groază să te iei de tine pentru că niciodată în lupta cu tine însuți nu poți zice, gata! Pare ca un ocean la orizont, pare că nu se sfârșește niciodată. Din această cauză mulți oameni abandonează. Renunță la biserică, familie, slujbe, chiar la ei înșiși pentru că e mai simplu cu valul decât împotriva lui.

Și uite așa toamna vine și bate vântul schimbării. Și când vântul acesta bate, multe frunze purtate pe aripile lui, cad și se duc pe aripile lui încotro apucă.

Să rămânem în El. În afara Lui trăim degeaba iar de uitat n-avem voie să uităm că Dumnezeu face să înverzească chiar și toamna.

Mic si inofensiv dar care face diferenta

Published / by

Un om vindea într-un târg, două capre. Lângă el, era altul care vindea porumbei. Nu apucaseră să vorbească prea mult între ei. Cel cu porumbeii avea mai mulți clienți decât celălalt. La un moment dat a apărut cineva care părea să zăbovească mai mult analizând un porumbel foarte atent. Dintr-o dată, se hotărăște să-l cumpere și se târguiește la o mie de lei. Cel cu caprele se uita cu gura căscată și și-a zis în barbă, “nu pot să cred, eu nu pot vinde o capră cu 250 de lei iar ăsta a vândut un porumbel cu 1.000 de lei…”

Omul cu caprele nu înțelegea de ce o ființă atât de mică avea pentru cineva o valoare atât de mare. El era un om simplu iar pentru el capra însemna mâncare pentru multe zile. Uneori, în viață ceea ce este mic și neînsemnat poate avea o semnificație uriașă pentru cei care înțeleg.

Dumnezeu ni L-a dat pe Hristos ca soluție pentru problemele păcatului din viața noastră. Dar pentru unii oameni El este mic și neînsemnat în comparație cu bucuriile vieții sau cu lipsa lor. Totuși, “neînsemnatul” Hristos face o diferență uriașă printre oameni. El este diferența dintre viață și moarte.

S-ar putea să găsim oameni care de-a lungul timpului să ne pară neînsemnați chiar și la biserică. Și totuși în spatele acelui om să fie ore de timp închinat lui Dumnezeu, el să fie omul care se roagă din umbră pentru bunul mers al bisericii, el să fie omul din spărtură.

Superficialitatea nu ne lasă să credem astfel de lucruri. Superficialitatea nu ne lasă să vedem valoarea care se ascunde în spatele bătăii inimii unor oameni. Probabil nu ne lasă pentru că nu suntem în dragostea Lui pe deplin.

Să nu uităm că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a fost simbolizat printr-un porumbel. Dumnezeu putea alege altceva dar hotărârea Lui a fost ca El să fie reprezentat printr-o ființă mică și neînsemnată dar curată.

Ce pare mic și inofensiv sau nebăgat în seamă, poate face diferența. Chiar și noi în lumea aceasta.

Sa privim cu incredere inainte

Published / by

Singurul care ne mai ține pe linia de plutire este Dumnezeu. El este motivul pentru care mai putem, mai vrem, mai reușim și mai încercăm. Altfel am profita de prima ocazie pe care o avem să nu rămânem în El.

Suntem în secetă de ani, când ne merge bine uităm de El când ne merge rău apelăm la El. Mersul rău al lucrurilor probabil este singura variantă pe care Dumnezeu o are cu încăpățânați ca noi. Dumnezeu ne vrea cu o dragoste care depășește puterea noastră de înțelegere, dar El este credincios relației.

Cumva El ne dovedește că nu e nimic prea greu pentru El. Noi oamenii suntem neiertători și ni se pare că dacă greșim de câteva ori s-a terminat. Dar Dumnezeu nu are socotitoarea aceasta la El deși ar putea. El ne iartă depășind puterea noastră de pricepere.

Ba mai mult, Dumenzeu ne dovedește ce mare este și prin faptul că atunci când ne iartă ne și binecuvântează. Atunci ne simțim copleșiți de bunătatea și dragostea Lui. Ne aduce în starea în care nu ai cum să nu Îl lauzi.

Obosiți de lume, de lucruri, de nou, ar trebui să aterizăm în brațele sfinte ale cerului. Să ne unim cu îngerii cântându-I Lui în fiecare zi și să ne bucurăm de viață. Doar așa ne mai putem odihni un pic.

Avem o nouă săptămână  în față. Un nou început, o nouă zi. Iar dacă vechiul vrea să fure bucuria, întoarceți spatele. Lumina este în față.

Mai poti fi doar cu Hristos

Published / by

Școala este locul unde duci oameni mici ca să devină oameni mari. Totdeauna există aspirația celor mici către ideea de a fi mare. Este un gând care ascunde admirație dar poate și puțină dorință după independență. Însă mare, poți fi în multe feluri.

De exemplu atunci când știi atât de multe lucruri încât nu mai poți fi considerat un om obișnuit. Ceilalți te consideră mare din pricina științei, pasiunii pe care o exerciți asupra consolidării cunoștințelor tale.

Mai poți fi considerat mare atunci când faci anumite fapte eroice, care salvează pe cineva dintr-o situație critică. Lucrul acesta te înalță în ochii celorlalți și ești considerat mare.

Mare poți fi și atunci când ai bani mulți, ești văzut ca un om realizat care își permite lucruri pe care un om obișnuit nu poate să și le permită. Ești considerat mare pentru că te-ai îmbogățit cinstit și ai muncit pentru asta.

Mare, mai poate fi și un indicativ de laudă la adresa caracterului cuiva. Ești om mare atunci când întodeauna respecți cuvântul dat, când ai precepte morale de la care nu te abați și când îți poți înfrâna anumite dorințe care ar deranja.

Dar dintre toate acestea, cel mai mare este omul sfânt. Cel mai mare este omul care trăiește cu Dumnezeu în inimă. Omul acela nu este neapărat omul izolat pe vârful unui munte, ci omul cu inima izolată de Hristos.

E posibil ca școala să te învețe multe și tu să știi multe, să înveți de-a lungul vieții să fii un erou pentru cineva, să ai bani mulți și chiar să ajuți pe alții, să fii moral și de cuvânt. Dacă Dumnezeu nu îți dă harul neprihănirii, tot gol ești oricât de aclamat vei fi.

Dar dacă I-ai dat inima lui Hristos, atunci vei fi mare, indiferent de statutul tău în lumea aceasta. Și sărac de vei fi, vei fi fericit. Și să nu uităm cel mai mare lucru – El ne-a promis viață veșnică și nu vom muri niciodată!

Rugaciunea care face minuni

Published / by

Rugăciunea care face minuni nu primește încurajări de la alții. Rugăciunea care face minuni are proprie inițiativă. Te rogi știind că Dumnezeu te ascultă și va realiza în mod excepțional ceea ce Îi ceri.

Rugăciunea care face minuni se realizează cu credință. Dacă te îndoiești nu merge, trebuie să fii sigur că Dumnezeu îți va împlini visul.

Rugăciunea care face minuni nu se bolborosește ca pe o poezie ci se revarsă din interior într-o nădejde de neclintit în ceea ce speri și dorești.

Rugăciunea care face minuni, nu uită să fie plină de mulțumire. Nemulțumirea veacului de acum caracterizează mii de oameni… Să nu ne așteptăm să primim ceva de la Hristos dacă nu suntem oameni mulțumiți.

Rugăciunea care face minuni este puternică bazată în siguranța și pacea pe care Sfânta Scriptură ți-o acordă. Hristos vorbea oamenilor diferit, pentru că avea putere de la Duhul Sfânt.

Rugăciunea care face minuni are în sine iertare pentru cei de lângă noi. Ierți celor care îți greșesc pentru că știi că și tu ai fost răscumpărat prin har și n-aveai nici un merit. Oricum Dumnezeu ne iartă multe în fiecare zi, deci în recunoștința noastră pentru El ar trebui să se regăsească iertarea pentru ceilalți. Are chiar și logică.

Rugăciunea care face minuni nu privește la ceilalți superior, ci este plină de blândețe și înțelepciune, nu este superficială și nu este pentru urechile oamenilor ci pentru Dumnezeu.

Faceți rugăciuni curate lui Dumnezeu iar minunile nu vor întârzia să apară.

Chaeama-L in ziua necazului

Published / by

Mulți oameni au necazuri. Unii încearcă să le rezolve singuri iar alții încercă să intre cu mașinile în stâlpi. Mai sunt și categoriile de oameni care vor să le rezolve cu ajutorul prietenilor, doctorilor, banilor iar uneori și cu Dumnezeu.
Sunt anumite probleme pe care le poți rezolva până la urmă. Cumva noi oamenii o scoatem la capăt în anumite situații. Totuși cel mai grozav necaz este atunci când Dumnezeu nu este cu tine. Poți să fii vindecat, poți să ai case mari și să schimbi mașinile noi din an în an, atunci când nu-L ai pe Hristos ai mari necazuri.
Cel mai mare necaz este că pierzi cerul. Toți oamenii doresc să ajungă acolo dar nu toți acceptă Calea și Adevărul care spun că adevărata Viață este Hristos. Și ce folos să trăiești 120 de ani dacă la sfârșit nu primești viața veșnică?
Un alt necaz este că fără Hristos nu ai niciun sprijin pe pământul acesta. Dumnezeu îți face mintea sănătoasă și te ajută să nu o iei razna în nebunia acestei lumi. Atunci când nimeni nu te mai poate ajuta, El poate.
Tot necaz mare este și când trăiești nefericit. Nu ai bucurii care durează pentru că golul din inimă nu poate fi umplut cu lucruri ci cu Dumnezeu.
Cheamă-L însă pe Dumnezeu în ziua necazului și El te va asculta. Este Singura soluție pentru viața veșnică.

Sa fim oameni

Published / by

Dumnezeu a făcut om când toate erau gata. Cel mai greu lucru care se poate întâmpla în lumea noastră este să fii om. Cei din jur în general aleg să fie diferiți de proiecția ideală pe care Dumnezeu a gândit-o. Păcatul ne mușamalizează trăirile la nivel profund. Nu ne lasă să fim noi.
Ca să fii om trebuie să ai caracter. Oamenii să vadă în tine sfințenie, dragoste, atribute care să aibă un impact în sensul apropierii de Hristos. Totuși, când o situație problematică o cere, lumea reacționează diferit de cum ar trebui să reacționeze, un om.
Să fii om înseamnă să te porți cu blândețe acolo unde lumea mușcă și e dură pentru că nu înțelege afecțiunea. Să fii om înseamnă să iubești adevărul, chiar dacă tu pierzi în relație cu alții. Să fii om înseamnă să acorzi îndurare celor care primesc acuze fără sens.
Dar, nu în ultimul rând, să fii om înseamnă să Îl lași pe Dumnezeu să te transforme. Să renunți la egoism, egocentrism și să-ți acorzi ființa în iertarea însângerată primită la cruce la Golgota.
Atunci se va putea spune și despre noi că suntem cu adevărat oameni, oameni cum ar trebui în mod ideal să fie oamenii.
Întodeauna, să fii e mai greu decât să ai. Să fii, implică o luptă interioară din care nu ieși cu hainele caracaterului călcate. Dar prin lupta aceasta devi om, devi ceea ce a făcut Dumnezeu posibil prin sacrificiul Lui.
Nimeni nu se naște mântuit ci devine mântuit, prin acceptarea lui Hristos, prin luptă și biruință. Dumnezeu a făcut om, e timpul ca noi să devenim. Tot Lui îi datorăm posibilitatea aceasta.

Invatam de la lacuste

Published / by

“El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui…” (Isaia 40:22a)
Se zice că în antichitate, lăcustele erau considerate o pedeapsă de la Dumnezeu și aduceau spaima în rândul populației. Venirea lăcustelor era considerată sfârșitul lumii. Biblia face referire de câteva ori la lăcuste, amintindu-ne faptul că ele au fost folosite ca mijloc de pedeapsă pentru egipteni, alteori ca un mijloc de învățătură pentru noi.
Totuși, imaginea frumoasă surprinsă de Isaia, dovedește micimea ființei umane și totuși, importanța acesteia în ochii lui Dumnezeu. Nu știu câți dintre noi am avut “curajul” să ținem o lăcustă în mână. Primul lucru de care îți dai seama este faptul că insectă aceasta este plină de viață.
Se mișcă, încearcă să scape, se ridică, sare iar uneori, surprinzător, rămâne nemișcată. De câte ori vine încercarea peste noi, oare cum reacționăm? Suntem plini de viață, luptăm, ne ridicăm, încercăm, ne rugăm, rămânem în pace?
Nu trebuie să abandonăm niciodată lupta. Lăcusta dacă își pierde un picior se reface. Oricât de grea ar fi încercarea prin care trecem vom ieși biruitori pentru că Isus Hristos este cu noi. În cartea Proverbe, Dumnezeu ne spune despre lăcuste că nu au împărat dar pornesc toate în cete. Când sunt necazuri grele, apelează la ceilalți, roagă-te cu ei, caută părtășia. Singur e mai greu, dar suntem puternici împreună.
Așa cum se zbat lăcustele în mână, așa este zbaterea noastră pe pământ în fața ochilor Lui Dumenzeu. Ne ține cu degetele Lui sfinte pentru că uneori sărim în puțuri adânci. Nu înțelegem de ce nu ne lasă să facem saltul, dar știe El.
Dacă Dumnezeu are grijă de o lăcustă, are grijă și de tine. Mai ales de tine.

Viata ca o floare

Published / by

Viața noastră de creștini ar trebui să fie ca o floare de colț. Când o întâlnești, de la distanță, pare o floare normală, obișnuită. Din ce te apropi de ea, din ce descoperi complexitatea frumuseții ei. Avem nevoie să lăsăm descoperită frumusețea lui Hristos. El ne face ceea ce suntem.
Floarea de colț e rară. Nu o poți vedea oriunde. Ca să o vezi trebuie să vrei să mergi acolo unde trăiește ea. Creștinii, îi găsești de obicei strânși împreună, dar, ca să ai de-a face cu ei trebuie să mergi la biserică. Atunci Dumnezeu te poate convinge de puterea pe care o are în a transforma viețile cu ghipi ale păcatului în vieți cu flori ale neprihănirii.
Floarea de colt este îmbrăcată cu o haină albă. Este unică și pare foarte delicată. Totuși, în mediul ei rezistă tuturor condițiilor de vreme. Și noi am primit haina frumoasă și albă a neprihănirii. Ar trebui să rezistăm problemelor, durerilor, încercărilor și să rămânem la fel de sfinți. Atunci când nu putem, Dumnezeu ne mai întinde o mână de ajutor.
Floarea de colț protejată de lege. Viața noastră este protejată de Hristos. La români, floarea de colț este declarată un simbol al dragostei. Noi, creștinii, precum ea, ar trebui să radiem iubire, să arătăm celor din jur că dragostea este nepieritoare și însuflată de prezența lui Hristos în viețile noastre.
Avem nevoie să fim florile de colț ale lumii acesteia. Să exprimăm raritatea, neprihănirea și iubirea în toate formele lor.
Să încolțim dragostea neprihănită a lui Hristos în inimile oamenilor.