Na-I cum sa nu-L iubesti!
N-ai cum să nu-L iubești când vezi cum lucrează atunci când nu meriți. N-ai cum să nu-L iubești când vezi că atunci când parcă nu mai e nicio soluție, Îți oferă răspunsul. N-ai cum să nu-L iubești, cu toate că aștepți ani să îți ofere izbăvirea, timp în care poate nu înțelegi și, apoi, dintr-o dată, găsești cheia și ești fericit că te-a făcut să aștepți.
N-ai cum să nu-L iubești când știi că te-a scăpat de la moarte, de la accidente, de la înnec, din foc, din boli de neînțeles, de oameni care ți-au vrut răul, de tine însuți…
N-ai cum să nu-L iubești când știi că e acolo, numai că nu-L vezi, când te ajută la examene, când îți dă servicii, când binecuvântează lucrul tău, când te ridică atunci când ești jos, când îți oferă momente unice, timp și har și picioare să mergi prin iarbă.
N-ai cum să nu-L iubești când vezi că îți face prieteni din cei care nu te suportă, când schimbă pe cei de neschimbat, când se uită în ochii înlăcrimați și vede valoarea pierdută pentru alții, când ridică valul mării să te lase să treci sau când îmblânzește sălbatica mânie cu un singur cuvânt…
N-ai cum să nu-L iubești, când ești rănit și te vindecă, când a murit la cruce pentru ca viața noastră de clipe să se consolideze în sensuri veșnice, când îți binecuvântează țara în care te-ai născut chiar dacă poporul pare pierdut undeva între prostie și ignoranță. La El poate veni orice sincer…
N-ai cum să nu-L iubești când vezi că răspunde la rău cu bine, la păcat cu indignare iar la oameni cu dragoste deplină. N-ai cum să nu-L iubești pe Cel care poate să spună da sau nu, să comande îngerilor, să facă viață din țărână sau cerul să-l strângă precum o pătură veche.
N-ai cum să nu-L iubești și paradoxal pare mai neiubit ca oricând, mai nerespectat ca oricând, mai ignorat ca oricând, mai subestimat ca oricând și mai disprețuit ca oricând…
Iubește-L ca niciodată și vei trăi ca niciodată!
Alexandru_Fintoiu