Alexandru Fintoiu

Mai e putin!

Nu vă îngrijorați de nimic. Singura noastră grijă să fie pocăința. Acum când oamenii acceptă mai mult ca oricând păcatele ca fiind normale, când dragostea adevărată este ca un animal pe cale de dispariție, când nu este evlavie, când oamenii preferă cârciuma sau terasa în locul bisericii, când își bagă droguri prin vene și vitamine prin spitale din cauza datoriilor, când nu mai există pic de bunătate, în astfel de momente trebuie să facem diferența…

Criza spirituală în care s-a afundat lumea, ne sufocă și pe noi. Nu dintr-o dată… Încet insă, să nu se observe nimic, azi ceva, mâine ceva. Vrea să ne ia totul. Ce  trebuie să nu pierdem este pocăința. Să tragem cu dinții de ea, să fim disperați după ea. Vine Hristos.

Cum te găsește? Cu lumea? Lumea are tehnologie dar n-are viață, lumea are atracții dar nu are Biblia, lumea are bucurii de o clipă dar nu are veșnicia fericită. Vegheați și rugați-vă. Nu trebuie să stai cinci ore pe genunchi. Cele mai multe rugăciuni pe care le-am făcut au fost mergând, stând pe un scaun, în mașină sau pur și simplu prin casă.

Dar nu uitați de Dumnezeu. În clipa în care am uitat de El, am căzut. Căderea e mai puternică și mai rapidă decât înălțarea. Înălțarea e mai lentă, mai profundă, mai amplă… Când pici, te duci ca un bolovan și Hristos n-are nevoie de pietre în cer, străzile Lui sunt de aur.

Acum când pare liniște, când părem că ne revenim la o viață normală, când și biserica pare că începe să scape de pandemie, acum când ne așteptăm mai puțin, acum parcă mai mult ca oricând ar trebui să fim treji și tot acum parcă mai mult ca oricând dormim…

Nu știu ce va mai fi dar știu că trebuie să rămânem cu Hristos în inima…

                                                                                                                                       Alexandru_Fintoiu