Pe cine asteptam!

Poporul Israel a fost martorul multor minuni pe care Dumnezeu le-a realizat în mijlocul lor. Cu toate acestea, memoria scurtă a omului sau nevoia de plăceri care a înăbușit ceea ce știau despre Dumnezeu, a făcut ca poporul să păcătuiască și să se închine până la pământ înaintea dumnezeilor străini.

Acesta este omul pentru care Dumnezeu s-a jertfit pe cruce la Golgota. Acesta ești tu și acesta sunt eu. Atât de pierduți eram încât diagnosticul era simplu – nerecuperabil. Nu uita, aveam mai multe șanse să găsim pe jos un miliard de euro decât să ne salvăm viața. Noi nu puteam, datoria fiind mult prea mare, atât de mare încât de-am fi adunat toată bogăția pământului la un loc, tot nu reușeam.

În aceste condiții Hristos vine și ne oferă soluția. El Însuși. De fapt, cu rezolvarea tot Dumnezeu a venit. Nu găseam nicăieri dragoste mai mare. Ne-a vrut cu El. Aceasta este imensitatea harului. Tot El a plătit când noi nu aveam cu ce.

Ar trebui să fim nebuni de fericire. Fără datorii și totuși iertați, fără să ne chinuim și totuși izbăviți. În aceste condiții, când avem totul fără să plătim nimic, de ce ne purtăm ca și când vrem totul și nu avem cu ce plăti?

Răpirea este aproape. Dumnezeu face pasul pe ușă. Să nu mai datorăm pământului fericirea noastră și vlaga noastră. Puneți-vă încrederea în ce va fi. Cei din trecut au așteptat toată viața să trăiască prezentul nostru.

Noi ce așteptăm? Sau pe cine?

                                                                                                                        Alexandru_Fintoiu