Alexandru Fintoiu

Tu ce fel de pom esti?

Domnul Isus a blestemat smochinul pentru că n-a adus roade. Așteptările lui Dumnezeu cu privire la noi sunt rezumate într-un singur cuvânt: rod. Altfel trăim degeaba, mergem la biserică degeaba, ne rugăm degeaba, cântăm degeaba. Frunzele fără rod nu ajută la nimic. Te usuci sau ești tăiat, alte opțiuni nu ai.

Hristos ne îndeamnă să fim plini de suc și verzi. Dar nu poți să faci suc decât din rod. Avem nevoie să fim cei la care ceilalți să-și găsească alinarea, o vorbă bună sau un ajutor. Avem nevoie să dovedim că acolo unde sunt frunze frumoase sunt și roade frumoase.

Pe nimeni nu încălzește cu nimic un pom fructifer din care nu poți culege că nu ai ce. Dumnezeu ne îngrijește cu atenție ca să aibă ceva de pe urma noastră. Sunt pomi care fac roade acre, motiv pentru care Hristos specifică și spune că e nevoie din partea noastră de roade “bune”.

Poate că nouă oamenilor ne mai plac și zarzărele verzi, primăvara. Bunica acrea mâncarea cu ele. Dar când Hristos vorbește despre roade bune, o face gândindu-se cu plăcere la ce gust bun are un rod copt. Dumnezeu nu ne vrea niște creștini de oțet ci copți la inimă.

Ce rămâne în urma noastră? Ce culege Dumnezeu? Le vorbim altora despre mântuire? Suntem sarea pământului? Pe cine nu aduce rod bun Dumnezeu îl taie. Poate nu-i curmă viața, dar îl lasă așa să se usuce singur.

Responsabilitatea noastră e mai mare decât ne imaginăm, și în fața altora și în fața cerului. Suntem ca niște pomi sădiți lângă ape, îngrijiți, săpați?

Tu ce fel de pom ești?