Alexandru Fintoiu

Sa lasam trecutul

Iosif s-a luptat cu trecutul și nu a ieșit șifonat. Când au venit frații lui după grâu în Egipt putea să aibă resentimente și o gândire din topor nu-l putea condamna. Totuși caracterul lui Iosif fusese clădit de mic și scăldat în lumina lui Dumnezeu. A refuzat răzbunarea și a ales dragostea. Dumnezeu l-a binecuvântat și pe el și pe frații lui.

Iacov s-a luptat și el cu trecutul după ce Dumnezeu îl trimisese înapoi în țara lui, acolo unde știa că îl așteaptă Esau, cel căruia îi furase practic viitorul. Dumnezeu i-a transmis că îl va binecuvânta dar frământările lui cu privire la iminenta întâlnire cu fratele lui nu i-au dat pace. A trimis înainte turme și oameni ca să  încerce să îl îmbuneze pe Esau. Nu și-a dat seama că inima lui Esau era îmbunată de Dumnezeu și că îngrijorările nu-și aveau rostul.

Și noi ne îngrijorăm fără sens de ce va fi din pricina la ce a fost, paradoxal. Dumnezeu ne-a dat motive destule să privim plini de încredere la ce va fi, din pricina felului în care El a lucrat în viața noastră cu ce a fost, dar, semănăm uneori cu Iacov. O luăm înainte cu planurile noastre în loc să așteptăm liniștiți timpul Lui.

Iona avea și el probleme cu trecutul. Dumnezeu i-a poruncit să vorbească ninivenilor și Iona nu dorea asta de frică să nu se pocăiască acel popor. Interesant este că Iona știa ce cruzi au fost oamenii aceia cu poporul său și știa și ce iertător este Dumnezeu cu cei care Îi înțeleg mesajul. Mânat de mânia împotriva ninivenilor din pricina trecutului negru al acestui popor, a fost în stare să fugă de mesajul lui Dumnezeu.

Totuși, de Dumnezeu nu poate fugi nimeni, nici viu nici mort așa că până la urmă a trebuit să predice și la predica lui s-au pocăit toți. O predică scurtă, amenințătoare, pe care nu ar fi dorit să o predice și la care ar fi vrut să nu se pocăiască nimeni. Dar mesajul nu era al lui Iona ci al lui Dumnezeu. A trebuit să biruiască frustrarea trecutului și să privească în viitor.

Cu toții ne luptăm cu ce a fost, dar noi nu privim în urmă, ci la cruce. De acolo vine salvarea. Noi ne uităm de unde am fost scoși de Hristos și privim la locul unde vom fi duși în fericire veșnică. Nimeni nu ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu, nici chiar trecutul.

Să fim atenți la inimă  și să ne uităm înainte.