Dragostea lui Dumnezeu pentru noi ne copleșește. O putem simți în fiecare zi. Nu ai cum să rămâi nepăsător față de ea. Parcă atunci când meriți mai puțin, El îți oferă mai mult. Ea învinge pe mulți oameni, în fiecare zi. Nu o poți descrie dar o poți simți.

O poți simți atunci când ești bolnav și ai nevoie de ajutor. Nimeni nu te tratează ca Dumnezeu, cu grijă, atenție, ca un Tată bun. Și nimeni nu cunoaște bolile ca El. El știe tratamentul la fiecare însă vede dincolo de ele. Vede ce este în inima ta și știe dacă tu crezi că El poate.

Poți simți dragostea lui când ești fericit și-ți merge bine. Sunt oameni care își dau seama că numai El i-a ridicat și i-a așezat acolo unde sunt. Au avut încredere în Hristos și credința le-a fost răsplătită. Au rămas aproape de El având inimile pline de nădejde. Vrei să fii și tu așa binecuvântat?

Mai poți simți iubirea Lui în ceilalți. Când vezi seninul din ochii curați ai copiilor sau zâmbetele celor dragi nu ai cum să nu apreciezi dragostea lui Dumnezeu pentru tine.

Avem motive mari să-L lăudăm pe Dumnezeu, poate chiar și când nu înțelegem de ce ni se întâmplă nouă anumite lucruri. El urmărește binele nostru suprem. Cum spunea Spurgeon, “Dumnezeu trebuie să fie lăudat cu vocea iar inima trebuie să i se alăture într-o exaltare sfântă.”

Bucurați-vă de El. Nimic nu e mai bun, mai frumos și mai sfânt pe lumea asta. Simțiți dragostea Lui?

Ne așteaptă înainte un nou an. Fiecare din noi avem așteptări și dorințe pe care le-am vrea realizate. Toate acestea se pot împlini dacă ne apropiem de Dumnezeu. “Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropi de Dumnezeu…” Așa gândea Asaf și cred că așa ar trebui să punem problema fiecare din noi.

Nu poți realiza nimic trainic fără Dumnezeu. Poți doar avea succes pentru o vreme, prieteni pentru o vreme și poate ceva bani pentru o vreme. Toate însă se duc la un moment și vor rămâne inimile goale și dorința după altceva.

Toți oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu au avut parte de biruințe deosebite. Practic, promisiunea lui Dumnezeu pentru ei s-a împlinit în momentul în care au căutat Împărăția Lui, sfințirea, viața curată. Au primit toate celelalte în funcție de nevoile fiecăruia.

Nu e o perioadă mai bună ca aceasta, în care să ne apropiem de Hristos, Începutul și Sfârșitul. Să începi cu El și să o sfârșești cu El este cea mai mare binecuvântare.

Să ne bucurăm. Când cei mai mulți oameni par triști pentru că lasă în urmă o perioadă de cadouri și zile libere, melancolici pentru ce a trecut și fără chef, noi să arătăm celorlalți că nădejdea noastră e Hristos, Pâinea Vieții, că bucuria noastră nu stă în trecutul nostru ci în prezentul cu Dumnezeu care ne dă har în fiecare zi.

Este o provocare să fii optimist. Dar când ești cu Dumnezeu nu poți fi altfel, indiferent de vești. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru posibilitatea unui nou an.

Trec anii. Și cum obișnuim, dacă mai obișnuim, la sfârșit de an ne facem socotelile și ne dăm seama de marea datorie pe care o aveam de plătit la Dumnezeu și nu puteam. Dacă ar fi după numărul anilor din cârca noastră, ar însemna că un om în vârstă a adunat multe, dar nu este neapărat așa.

Ideea datoriilor la Hristos este că le avem și că niciunul din noi nu le puteam plăti. Mulțumirile noastre către El ar trebui să fie necurmate, dar mai sunt? Cine știe? Acum fiecare e pregătit să petreacă o noapte dintre ani plină cu mâncare sau distracție și unii nu vor mai apuca anul viitor. Motivul, tot din pricina păcatului, îmbubărilor, lăcomiei și așa mai departe…

Avem nevoie de Hristos și de Revelion și în anul care va veni, în fiecare zi. Fără El n-am fi avut nicio perspectivă și ne-am fi culcat în patul deprimărilor, fără sens. De aceea vă doresc ca noul an să vă găsească oameni mulțumiți.

Zilele trecute o rudă de-a mea mergea cu mașina și din sensul opus a venit altul care fiind prea aproape de el, i-a smuls oglinda laterală. Când l-am sunat și l-am întrebat ce face a zis că e bucuros și mulțumit că nu a fost mai rău.

Atitudinea asta ar trebui să o avem, să fim mulțumiți indiferent de situații pentru că Dumnezeu ne scoate totdeauna din ele.

Încurajați, iubiți, trăiți alături de Hristos o viață curată și bucuria vă va fi cel mai bun prieten.

La mulți ani!

În casa de poposire nu era loc pentru El dar nici în inimile oamenilor. Au fost nepregătiți și n-au avut parte de sărbători cu bucurie.

Irod, era rege și avea de toate. Era considerat “mare” de cei din vremea lui, dar când un astfel de om ucide copii nevinovați din cauza perfidiei și a fricii pierderii tronului, nu mai poți să spui despre el decât că a fost un mare ucigaș. A provocat lacrimi și durere și nu s-a bucurat la Primul Crăciun.

Și noi avem de toate, la cei mai mulți nelipsind nimic. Dar păcatul tot păcat este, fie mare fie mic și el nu te lasă să te bucuri. Avem nevoie să venim la El.

Alți oameni care nu s-au bucurat au fost cărturarii și fariseii în condițiile în care știau de venirea Lui. S-au tulburat și ei, cu toate că știau Biblia pe de rost. L-au ignorat pe Prunc și nu le-a păsat. Religia împlinită ceremonial nu ajută pe nimeni, doar te chinuie și te aduce la biserică deja obosit, gata să nu mai primești nimic.

Norodul a pățit la fel. S-au tulburat împreună. Venirea lui Isus a fost un motiv de stres nu de bucurie, cu toate că ei erau cei mai îndreptățiți să Îl primească. Cel mai frumos eveniment care a existat, i-a prins nepregătiți pe toți.

Noi cum suntem? Ne bucurăm de Hristos? Magii au venit tocmai din Persia și nu s-au oprit la bogăția lui Irod din palat ci n-au mai putut de bucurie doar atunci când s-au întâlnit cu Isus.

Motivul fericirii noastre este El. Poate din această cauză încercăm să fim fericiți și nu suntem. Fericirea noastră se împarte în toate direcțiile, lucruri, bani, lumini, mâncăruri alese, cadouri și multă oboseală.

Cine își face timp pentru El? Va fi cu adevărat bucuros.

Dumnezeu ne-a văzut că suntem fără nicio șansă pentru viața veșnică, motiv pentru care Domnul Isus a creat primul Crăciun din istorie la Betleem. Prin venirea Lui ne-a transformat și ne-a schimbat percepția despre lume și viață.

A venit Singur și s-a dăruit pe Sine oamenilor care aveau să-L urască încă din iesle. N-a fost dorit în lumea noastră decât de foarte puțini. Totuși, nu a ținut cont de răutatea omenească ci a preferat să moară ca cerul să nu fie gol.

Atât de mare a fost teama lui Irod încât a ucis fără milă copii nou născuți. Orb și lacom, nu a putut ceda în fața nevinovăției imaculate a pruncilor. A distrus vieți, părinți și toată bruma de optimism care mai era.

Cu toate că Dumnezeu a venit să vestească pacea, El a fost primit cu moarte și război. Omenește gândind nu meritam nici măcar o unghie care să cadă din piciorul lui Hristos pe pământul nostru însângerat de istorie și vieți pierdute.

Azi râdem și suntem bine din pricina unei iubiri care s-a revărsat în ciuda faptului că avea de urcat munții inimilor noastre. Și ce munți am așezat între noi și Dumnezeu!

Acum vin sărbătorile și singura victorie pe care putem să o avem este să ne dăm seama în ce lume a venit Hristos și cât de mult ne-a iubit. Asta este singura noastră șansă să ne bucurăm cu adevărat.

Profitați de har și cântați Domnului cu viața și cu vocea.