• Alexandru Fintoiu

    Sa ne trezim din somn

    Din 1990 încoace, parcă avem de-a face cu o luptă continuuă de deșteptare a românilor, conform imnului național. Doar că din păcate prea puțini se trezesc și cei mai mulți din ei, ca să adoarmă iarăși.

    Ideea este că noi românii dormim, nu în perne pufoase, nici în case pline de de toate, ci ducem un somn lung din care nu ne mai poate trezi un om, ci doar Dumnezeu. Somnul cel de moarte nu e bun și liniștit. Este un coșmar pe care doar Hristos îl poate schimba cu liniștea și pacea.

    Aș dori să transmit la mulți ani românilor, dar nu așa, cu somn și moarte, ci cu odihnă  și viață. Viața este doar în Hristos și abia atunci poți spune că trăiești.

    Auzeam la radio că a început o nouă lună, luna lui Moș Crăciun, a cadourilor, a miracolelor și a luminilor. Se pare că încă dormim și ne cam place ce visăm. Cred că nici Dumnezeu nu înțelege cum de preferăm filmele de groază în dauna unei realități cu final fericit și veșnic.

    Ce n-au înțeles oamenii este că bucuria adevărată există abia în momentul în care știi că ești salvat și ai asigurată veșnicia. Atunci te poți considera cu adevărat deștept pentru că ce trăiești nu mai este un coșmar. Ce trăiești este Viață!

    Visul din care Hristos îi poate deștepta pe români dacă vor, se poate transforma. El a scris cu sânge curat la Golgota despre veșnicia noastră.

    În rest, avem o țară frumoasă ce merită prețuită și iubită.

  • Alexandru Fintoiu

    Sa facem ceva

    Binecuvântați pe Domnul și nu uitați. Nu uitați că El este la cârma tuturor lucrurilor, El pune oameni la conducere și tot El îi ia de acolo. El hotărăște vremea împăraților și tot El îi aduce cu picioarele pe pământ pe cei mândri.

    Grija noastră ar trebui să fie sfințenia fără de care nu Îl putem vedea. Nu baticul legat în colțuri, cravata, fusta lungă până la pământ, te fac sfânt. Am întâlnit oameni care n-aveau nimic din toate astea dar se rugau cu alții și făceau gesturi de o generozitate impresionantă. Când le cereai ajutorul, erau acolo.

    Credința nu stă în șabloane sau în veșnicul “așa se face” că dacă ar fi așa am muri. Îmi pare rău că mulți oameni umplu bisericile și atât. Nu urmează nimic după venitul la biserică, nu tu rugăciune, nu tu milă, nu tu dărnicie, nu tu dragoste față de pierduți, nimic din ce este dumnezeiesc să fie.

    Pe toți îi apucă rugatul în necesitate. Dar până atunci? Unde a fost Dumnezeu? Uitat undeva la bine? Pentru România ne rugăm o dată la cinci ani și primim o dată la cinci ani. Dar dacă ne-am ruga în fiecare zi, am primi în fiecare zi.

    Alegerile noastre definesc viața noastră. Iar dacă nu alegem să facem ceva pentru Dumnezeu, s-ar putea să nu mai putem să facem nimic mai târziu. Pur și simplu, te-mpietrești și nu mai poți. Pur și simplu te duci la biserică și atât. Nu te schimbi, nu trăiești, nu iubești.

    Singurul lucru care ne descotorosește de viața deprimantă fără acțiune este ajutorul pe care îl acordăm celorlalți. Nu trebuie să fii milionar ca să ajuți. Uneori e nevoie doar de un Nou Testament pe care să îl dai cuiva, dar să faci ceva!

    Cine vrea să fie împlinit, să facă ceva pentru Hristos… Altfel nu merge.

  • Alexandru Fintoiu

    Fara griji

    Mai avem puțin și vine iarna. Este o bucurie pentru copii, tineri și uneori și pentru vârsta a doua dar mai rar. Totuși, oamenii ar trebui să se bucure de orice clipă, au fost creați ca să fie fericiți.

    Motivul pentru care copiii se bucură mai mult este că ei nu se îngrijorează de nimic. Pe măsură ce oamenii cresc, cresc și problemele, grijile dar și facturile vieții. Unele probleme ni le facem noi, altele sunt foc de paie. Dacă omul ar sta aproape de Dumnezeu ar fi fericit și n-ar avea nicio grijă.

    Dar cine reușește acest lucru într-o lume materialistă și inoculatoare de griji? Mulți din noi ne lovim de probleme mult mai mici și deși Dumenzeu ne zice să nu ne îngrijorăm de nimic, nu suntem ancorați pe deplin în Cuvântul Sfânt.

    Răspunsul la stres îl găsim la Dumnezeu. Practic oamenii au cunoscut ce înseamnă  îngrijorarea în momentul în care au păcătuit. Un om ancorat în Hristos, nu are motive de stres pentru că el știe că Dumnezeu îi va purta de grijă conform promisiunilor Sale.

    Așa că lăsați-L pe Dumnezeu să rezolve nerezolvatele. Poate atunci vom învăța să ne bucurăm și de ceea ce ne bucura când eram mici și fără griji.

    Când Hristos ne-a spus să fim ca niște copilași în ceea ce privește Cerul, ne-a dat indirect un sfat care să ne alimenteze viața de aici și să o propulseze spre cea care va veni. Ocupați-vă de Împărăția cerurilor și restul e pe deasupra.

    Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre. Lipsiți de griji, ne vom bucura în fiecare zi.

  • Uncategorized

    Luptati sa fiti verzi

    Cum sunt frunzele toamna așa suntem și noi. Ne îngălbenim pe măsură ce trece timpul iar viața cu Hristos nu strălucește cum ar trebui. Facem rugăciuni de tip “fast food” din cauză că am încredințat timpul nostru altor lucruri care ne extrag sucul de viață din noi.

    Dumnezeu ne spune să nu ne lăsăm purtați de vânt, încoace și încolo, dar ne place să fim legănați pe aripile lui, până când, fără pic de durere, galbeni și uscați, ne desprindem purtați de el cine știe unde.

    Călcați în picioare de bocanci murdari, sfârșim putrezind în pământul moale și ud, asta dacă nu alegem să ne tragem seva din Hristos. El ar dori să fim în copacul veșnic verde, nu împodobiți de globuri ci de cununi ale sfințeniei și neprihănirii.

    E greu să rămâi în El. Nimeni nu promite că este ușor în condițiile în care vântul și gerul se întețește, dar toată această rămânere trebuie cultivată în fiecare zi. Doar așa reușim să nu fim luați de pală.

    Uneori mă gândeam că ar trebui să fim ca o ceapă care supraviețuiește miraculous în pământ pe timp de iarnă și te trezești cu ea că înverzește primăvara, te miri pe unde.

    Dumnezeu ne vrea treziți din beția somnului de moarte. Dumnezeu ne vrea vii ca să proiectăm lumina. Dumnezeu ne vrea verzi ca să fim o gură de oxigen pentru cei care vor cu adevărat să respire aer neîntinat.

    Avem de luptat până ajungem la capăt. Dar pentru locul fără pete, lacrimi și regrete, merită.

  • Alexandru Fintoiu

    Sa ne rugam pentru Romania

    Urmează o săptămână la sfârșitul căreia România își decide iar viitorul următorilor patru ani. Cel mai rău e să votezi cu cineva fără să ai habar despre ce fel de om este și ce susține, influențat de circumstanțe sau oameni.

    Cel mai bun lucru este să ne rugăm ca Dumnezeu să aleagă pe cineva care să ne fie o binecuvântare, nu un blestem. Să ne rugăm ca cel ce va conduce țara să fie aproape de familiile normale, creștine, de biserică, de valorile morale despre care se bate atâta monedă dar pe care parcă toți le uită.

    Să ne rugăm ca Dumnezeu să se uite în inima celui care va conduce și să o orienteze cît mai aproape de El. În fața lui Hristos nu este important partidul, ci omul. N-avem nevoie de oameni care promovează păcatul, neascultarea de Dumnezeu, o viață trăită în plăceri și în neconcordanță cu Biblia.

    Dacă vrem ca România să fie binecuvântată, trebuie să ne rugăm. Nu este important să alegem oameni care doar să declare că susțin familia și valorile creștine dar este important să alegem pe cei care și împlinesc în viața lor personală ceea ce spun. Au fost mulți care au declarat că susțin copiii și habar nu au ce înseamnă să fii tată sau mamă.

    Rugați-vă pentru România. Este cel mai bun lucru pe care îl avem de făcut. Restul Îl face Dumnezeu. Toate stăpânirile vin de la El. Noi românii încă mai pâlpâim. Dumnezeu să ne ajute să nu se stingă ce mai e bun.