Să iubești nu e simplu. Dar dragostea fără sacrificii nu este dragoste. Hristos ne-a iubit și Și-a dat viața pentru sufletele noastre. Nu se putea altfel. Trebuia să sufere în locul nostru. Trebuia să fie chinuit, bătut, batjocorit și executat.

Iubirea specială a lui Dumnezeu pentru noi a făcut ca Isus să fie pedepsit. Dragoste mai mare nu există. Să iubești pe cel ce te urăște, atât de mult, incât să renunți la unicul tău fiu. Niciun om nu ar putea să facă ce a făcut Dumnezeu.

Noi Îl uram, Îl înjuram, Îl batjocoream și nu ne interesa. Totuși El ne iubea în același timp cu o dragoste incomensurabilă. Contrastul acesta pare supranatural din motive evidente. Tot ce este om, în natura lui, n-ar putea face asta. De aceea a făcut Dumnezeu.

În comparație, nu ni se cere mult. Să iubim și pe cine nu ne apreciază, nu pare așa mult. Să iubim și pe cel care ne urăște, e ceva, dar nu ajungem la maximul realizat de Dumnezeu. Să iubim aproapele, prietenii, oamenii, nu e ușor dar e realizabil, este porunca lui Dumnezeu.

Câți împlinim acest cuvânt? Câți încercăm și nu avem resentimente? Să iubești pe cel ce te iubește e cel mai ușor. Și păgânii fac asta. Dar noi câteodată, nici asta nu facem.

Să recunoaștem, să iubești, nu e simplu. Însă, fără iubire suntem nimicuri în viață. Dragostea este cea care ne dă sens iar sursa este Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu are efecte deosebite asupra noastră. În primul rând ne vindecă. În psalmul 107, ni se specifică faptul că au strigat către Dumnezeu și El “a trimis Cuvântul Său și i-a tămăduit…”. Încercăm să ne rezolvăm problemele cu ceaiuri, pastile, doctori, dar sunt situații când nu merge așa. Iar pentru suflet nici atât.

Atunci trebuie să strigi către Dumnezeu și să fii sigur că El te ascultă. Pentru asta avem nevoie de o relație adevărată cu Hristos, să creștem în Cuvânt și în cunoștință, să stăm aproape de El. Avem nevoie de sfințire, podoaba sufletului nostru.

În Ioan 17, Hristos se roagă și Îl roagă pe Dumnezeu Tatăl să ne sfințească prin Adevărul Său, tot El ne spune în continuare că Adevărul este Cuvântul, motiv pentru care trebuie să-L citim, să-L iubim, să-L strângem în inimă ca să fim biruitori.

Nu vom putea reuși să urcăm în carul de biruință prin puterile noastre. La un moment dat, oricât am rezista noi, tot vom cădea. Avem neapărată nevoie să ne ancorăm în Scriptură. Atunci când Domnul Isus Hristos a fost ispitit de diavolul în pustie, el i-a răspuns repetitiv cu aceste cuvinte: “este scris”. Ce este în Sfânta Scriptură va rămâne în veci.

În a doua epistolă a lui Pavel către Timotei ne este specificat cum că “toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu…” El ne vorbește, ne ridică, ne mângâie, ne întărește și ne ajută în probleme unde oamenii nu pot.

Nu uitați, Dumnezeu este acțiune. Are planuri pentru noi și cu noi. Bucurați-vă și fiți sfinți.

E greu să răspunzi la toate întrebările aici pe pământ pentru că numai Dumnezeu are răspunsurile adecvate. Mai ales când auzi că cineva credincios moare la tinerețe și lasă în urmă copii și familie.

Pentru noi este aproape imposibil de înțeles iar întrebările pe care ni le punem n-ar face decât să prelungească neștiința. Noi oamenii avem multe cu care să ne luptăm, însă în asemenea situații mintea noastră devine frontul unei bătălii crunte.

În astfel de momente, felul în care punem întrebările ajută cel mai mult. Veșnicul “de ce?” ar trebui lăsat în seama lui Dumnezeu, noi nefiind înzestrați să răspundem la astfel de probleme pentru că nu avem cum să știm motivul pentru care Dumnezeu acționează într-un fel sau altul. Putem doar să ne dăm cu părerea iar opiniile nu oferă certitudine ci mai mult sporesc nesiguranța.

Abandonarea totală a minții noastre lui Hristos este singura soluție viabilă. El vrea să ne întărească și să luăm decizii având încredere în Dumnezeu pe deplin. Întrebă-L pe Dumnezeu ce trebuie să faci, pentru că este necesar să ieși biruitor din lupta cu mintea.

Toate lucrurie lucrează  împreună spre binele nostru, deci chiar și ce pare de neînțeles, insurmontabil. Dumnezeu are gândurile Lui cu privire la noi pe care și le va pune în acțiune.

Ne iubește și când ni se pare că de fapt nu ne iubește.

O învățătoare a pus elevii să care cu ei în fiecare zi, oriunde merg, câte un cartof pentru fiecare persoană pe care ei o urau. La un moment dat cartofii din pungă s-au stricat și au emanat un miros urât. Cu cât erau mai mulți, cu atât era mirosul mai puternic. Învățătoarea le-a explicat elevilor că așa se întâmplă și în viața de zi cu zi. Dacă urăști o persoană, cu timpul viața ta se transformă și nu vei mai deveni un om plăcut. Apoi ea i-a chemat pe elevi la iertare și la iubire ca să scape de cartofi.

Dumnezeu ne cheamă să iertăm în fiecare zi. Cu ura nimeni nu a câștigat niciodată. De-a lungul istoriei omenirii ura nu a făcut decât să aducă războaie, tristețe și moarte. Când a venit Hristos, ne-a dăruit un exemplu de cum ar trebui să iubim și să iertăm.

Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este dacă reușim să unim credința noastră cu fapta. Altfel degeaba ne-am străduit. În momentele de cumpănă sau criză, iubim sau urâm? Reacționăm după îndemnurile firii noastre sau după îndemnurile Duhului Sfânt?

Pe de altă parte, oamenii care au condus cu ură pe alții n-au rezistat și au sfârșit deplorabil. Cred că astăzi este ziua în care fiecare din noi ar trebui să ne cercetăm și să vedem cum stăm în această situație. Diferența dintre ură și iubire este diferența dintre iad și rai. Dragostea întodeauna a fost cea care a topit inimile împietrite ale celor care urăsc.

Iubind, dovedești că ești alt om, venit și născut nu din fire ci din Cuvânt. Ura îți oferă pe moment satisfacție dar dragostea îți oferă fericire veșnică.

Alege deștept și iubește.

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi ne copleșește. O putem simți în fiecare zi. Nu ai cum să rămâi nepăsător față de ea. Parcă atunci când meriți mai puțin, El îți oferă mai mult. Ea învinge pe mulți oameni, în fiecare zi. Nu o poți descrie dar o poți simți.

O poți simți atunci când ești bolnav și ai nevoie de ajutor. Nimeni nu te tratează ca Dumnezeu, cu grijă, atenție, ca un Tată bun. Și nimeni nu cunoaște bolile ca El. El știe tratamentul la fiecare însă vede dincolo de ele. Vede ce este în inima ta și știe dacă tu crezi că El poate.

Poți simți dragostea lui când ești fericit și-ți merge bine. Sunt oameni care își dau seama că numai El i-a ridicat și i-a așezat acolo unde sunt. Au avut încredere în Hristos și credința le-a fost răsplătită. Au rămas aproape de El având inimile pline de nădejde. Vrei să fii și tu așa binecuvântat?

Mai poți simți iubirea Lui în ceilalți. Când vezi seninul din ochii curați ai copiilor sau zâmbetele celor dragi nu ai cum să nu apreciezi dragostea lui Dumnezeu pentru tine.

Avem motive mari să-L lăudăm pe Dumnezeu, poate chiar și când nu înțelegem de ce ni se întâmplă nouă anumite lucruri. El urmărește binele nostru suprem. Cum spunea Spurgeon, “Dumnezeu trebuie să fie lăudat cu vocea iar inima trebuie să i se alăture într-o exaltare sfântă.”

Bucurați-vă de El. Nimic nu e mai bun, mai frumos și mai sfânt pe lumea asta. Simțiți dragostea Lui?