Astăzi, ajung de dimineață la birou și mă întâlnesc cu cineva care mă întreabă cum stau cu psihicul. I-am zis că sunt bine atât timp cât sunt în mâna lui Dumnezeu. Dar persoana aceea zice, “ar trebui să te îngrijorezi”…

Cei din jur se îngrijorează de coronavirus și sunt afectați. În fiecare zi citesc din mediul online sau aud lucruri care îi descurajează. De fapt ei nu se bazează pe Dumnezeu în nicio privință. Îl acceptă la nivelul unei existențe pierdute prin Univers și atât.

Îmi pare rău că oamenii uită de faptul că Dumnezeu are ultimul cuvânt de spus cu privire la tot ce se întâmplă și chiar legat de pandemia aceasta. Situația de acum este un moment pentru fiecare, de gândire, cu privire la viața lui și la cum stă cu veșnicia.

Pentru că ne iubește, Dumnezeu ne oferă timp mai mult pentru familie și pentru meditație. Probabil că a văzut că nu ne-am oprit la timp din cursa noastră nebună după plăceri, bani și lucruri și ne-a obligat să ne oprim. Cei mai mulți din noi au avut mai mult decât era nevoie ca să fie fericiți și totuși n-au fost. Au alergat, au căutat, au obosit și n-au rezolvat problema.

Trăim vremurile pe care apostolii și le doreau să le trăiască, aproape de revenirea Domnului pe pământ. El a promis că vine să își ia biserica și Dumnezeu face întodeauna ce promite. Isus dojenea fariseii atunci când se uitau la cer și iși dădeau seama că vremea va fi bună sau nu, din cauza faptului că lucrurile din lume știau să le deosebească dar pe cele spirituale nu.

Apropiați-vă de Dumnezeu. Sunt convins că are un plan. În Psalmul 107, oamenii când au fost strâmtorați, au strigat către Domnul și El i-a izbăvit din toate necazurile lor. Să facem și noi la fel și o să vedeți ce Dumnezeu mare avem!

La început a apărut ca o știre, apoi noi am crezut că e doar la ei. Se pare însă că ajunge pe tot globul și a ajuns și în România. Disperarea cu care unii oameni se poartă dovedește că suntem un popor consumator de televizor, internet și știri.

Nu credeam că o să ajungem aici, să fim afectați în așa hal de panică încât să golim magazinele de conserve, de măști și de alte lucruri care nu ajută cu nimic cauza. Nici nu aș fi vrut să scriu nimic legat de coronavirus pentru că oricum au scris alții îndeajuns.

Legat de asta însă, e de neînțeles cum de creștinii se lasă afectați. Noi ar trebui să fim lumina în lume și neîngrijorați de nimic pentru că știm că avem un Tată puternic și îndurător. Cu atât mai mult cu cât acest coronavirus nu este nicidecum așa de periculos. Presa, televiziunile și site-urile, sunt în căutare de rating și de click-uri, motiv pentru care sunt disperați după exagerarea lucrurilor.

Când au sosit niște copii din China, pe aeroport în București, televiziunile au tăbărut în jurul acestora punând întrebări care insinuau: “Nu-i așa că ați făcut febră?” sau “Nu-i așa că v-ați îmbolnăvit?” Voiau să intimideze ca apoi să răspândească zvonuri.

Ar fi bun un post negru pe care să îl ținem ca să nu ne mai uităm la știri. Să  încercați două săptămâni ca să vedeți ce bine este. Garantat, nu ve-ți pierde nimic. Întrebarea este, vrem? Sau suntem așa de dependenți să trăim îngrijorați încât dacă suntem liberi de griji pare ciudat și neobișnuit?

Ar fi bine ca fiecare om să se preocupe mai mult de păcatele sale și cum să trăiască o viață curată. Un antivirus mai bun ca Sfânta Scriptură nu există. Scanați, detectați ce e rău și ștergeți. Sângele Dmnului Isus poate și azi.

Ea face parte din tine. Este primăvara înaintea căreia te înfățișezi în fiecare zi. Trebuie să o iubești, să o prețuiești, să o ajuți, să o înțelegi. Din când în când să vii și cu niște flori sau cu un cadou frumos prin care să-i arăți că e importantă pentru tine.

Înainte prietenă, apoi mireasă, acum soție, poate mamă, nu poți fi nepăsător nici bădăran, cu toate că în firea noastră ne stă. Dar rezistența firii împotriva Duhului ar trebui să nu dureze. Iubirea topește, cedează, are răbdare și te umple de fericire.

A venit martie și nu ai voie să o uiți și nici să-ți ceri scuze că nu poți. Când ai cunoscut-o, la început ai putut, iar când te întâlneai cu ea ajungeai mai devreme, semn că era importantă. Nu o lăsa singură să te aștepte, așteapt-o în continuare tot tu.

Ea înțelege că o iubești când vorbești frumos, când ești atent, când anticipezi anumite așteptări și chiar când știi să fi domn. Are nevoie de protecția ta, nu de muschii tăi, motiv pentru care poți renunța la sală liniștit. Când o protejezi nu înseamnă pumni ci ajutor zi de zi.

Ea este sensibilă  și trebuie să ai grijă. Nu cu nervi, că tu ești creștin. Un creștin nervos e un nonsens. La stâna lui Hristos sunt doar oi nu și câini. Spune întodeauna “te rog”, ea nu e sclava ta pe plantația vieții ci o regină în via lui Dumnezeu.

Acordă-i prioritate și dovedește-i că ești credincios lui Hristos. O iubești ca El biserica, altfel nu merge. În multe case nu funcționează motorul pentru că nu mai este în parametrii. Nu are schimburile de ulei la timp și se defectează. Sunt recomandate schimburile de cuvinte cu Dumnezeu în rugăciune. Fii preot.

Comunică și dicută totul cu ea. Nu fiți o casă de muți, că iar nu merge. Mereu sunt situații când părem nedreptățiți și tindem să ne supărăm. Trebuie să știi când să taci și când să vorbești pentru a evita situațiile neplăcute. Este nevoie de fler. Cere înțelepciunea de la Dumnezeu, fără, e imposibil și nu merge.

Petrece timp cu ea. Nu sta cu mâna pe telecomandă ca uliul care ochește prada. Nu fii ca oamenii din metrouri care stau cu căștile în urechi cu ei înșiși. Nu te plictisești de tine? Împărtășiți idei, visuri, gânduri, râdeți. Doar călugării nu prea au cu cine.

O primăvară colorată cu binecuvântări!

Se apropie primăvara. Cu alai de flori sau nu, rămâne de văzut că nu prea a plouat. Dar o iubim și o așteptăm. Vrem verde în jur și pe noi ne vrem la fel. Plini de suc și verzi, roditori în fapte bune, bucuroși că Dumnezeu ne-a mai lăsat.

Venirea primăverii este un moment bun să începi ceva nou. Să-ți înnoiești ființa, să o îmbraci cu sfințenie nu doar de sărbători legale când toată suflarea se spoiește cu gânduri bune și haine noi. Spală-te cu isop, luptă ca să biruiești, lasă murdăria și dă-ți cu parfumul neprihănirii.

Primăvara este un timp al schimbărilor. Dacă ai avut prieteni care te-au nenorocit și te-ai afundat în noroi, e momentul să prețuiești pe cel care te ajută să iubești firul verde de iarbă. Asta înseamnă entuziasm pentru viața primită de la Dumnezeu. Știrile din jur te ajută să fii îngrijorat dar Hristos te vrea liber și bucuros.

Primăvara înseamnă  activitate mai multă. Strângi, trăiești la lumina zilei, dăruiești, zâmbești, ești acolo când este nevoie, o evanghelie vie, spui altora despre viața veșnică, zidești, iubești, acoperi greșeli, ajuți…

Primăvara este răspunsul lui Dumnezeu la monotonia oamenilor. Ne arată că există și a doua șansă, că El poate ierta și poate face lucrurile noi.

Iubiți primăvara.

Toți oamenii ar dori să aibă parte de bunătatea lui Dumnezeu. Pentru unii oameni Dumnezeu este bun doar atunci când își rezolvă problemele. Pentru alții, El este bun doar atât timp cât nu se implică prea mult în viața lor.

În momentul în care Dumnezeu nu implinește dorințele oamenilor, El este acuzat de nedreptate, lipsă de bunătate și Îi este pusă la îndoială însăși existența Lui. Un tânăr a venit la un rabin într-o zi, supărat pe Dumnezeu. Îi zice acestuia așa: “Eu nu mai cred în Dumnezeu, dacă există, de ce se întâmplă atâtea lucruri rele în lumea aceasta?”. Rabinul gânditor, îi răspunse: “Uite ce este, nu știu de ce există atât rău în lumea aceasta, dar îți pun și eu o întrebare ție, în seama cui pui atâta bine care se întâmplă în lumea aceasta? Dacă nu ar exista Dumnezeu, atunci cine l-ar face?”… Tânărul n-a mai zis nimic.

Realitatea este că bunătatea lui Dumnezeu nu se poate măsura în cuvinte. Chiar și atunci când a creat lumea, Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut și iată că “erau foarte bune”. El dă ploaie și peste cei buni și peste cei răi. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care ne îndeamnă la pocăință.

Totuși ca să beneficiezi de ea, trebuie să nădăjduiești în El. Oricât de mari ar fi piedicile din viața ta, trebuie să continui să crezi, să nu deznădăjduiești niciodată. David a zis către Saul, “nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia”. Poate că în viața ta sunt uriași mari. Să nu uităm că David l-a biruit cu o praștie, pentru că Dumnezeu a fost cu El.

Deasemenea trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu de fiecare dată. El se va lăsa găsit. Să-L căutăm în rugăciune, în Cuvânt. El nu va rămâne dator și ne va binecuvânta.

“Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.” (Plângeri 3:25)