N-avem nevoie de monștrii, deși magazinele apelează la ei ca să vândă de Halloween. Sunt oricum destui monștrii printre noi ca să mai apelăm la cei veniți din Irlanda. Fiecare țară se mândrește cu ai ei. Unii se vând bine, alții stau ascunși în inimile oamenilor.

Până și desenele animate sunt pline de creaturi înfiorătoare. Copiii se tem și în același timp încearcă să prindă curaj, tot creatorii de “bau bau” îi sperie după care le spune să nu le fie frică. Umberto Eco spunea că prostia e mult mai fascinantă decât inteligența, motiv pentru care este într-adevăr uluitor când vezi unii părinți care își amenință copilul cu “bau bau”.

N-avem nevoie de monștrii care să fie sărbătoriți ascunzându-se sub haine oculte. Și cum orice lucru rău are o parte frumoasă la început, majoritatea aderă la ea. De Halloween se primesc bomboane, dulciuri iar copiilor le plac. Apoi măștile dizgrațioase, sperieturile și toate celelalte intră  în subconștientul copilului. Par inofensive oricum și amuzante pentru oameni “mari”. Nu-i așa? Mai sunt și prinți și prințese, nu doar monștrii sacrii. Pe termen lung însă, consecințele vor apărea.

Diavolul nu o să stea nepăsător. Formează oamenii de mici și profită de orice ocazie, mai ales de una imensă ca Halloween-ul. E limpede că nu o să vină la oameni îmbrăcat în monstru pentru că nu l-ar alege nimeni. Va apărea drăguț, inofensiv sub forma unor afirmații umaniste ca “lăsați copilul să se simtă bine, că e mic” sau acuzativ la adresa celor care nu îl lasă “ce părinți înguști și fără minte”…

N-avem nevoie de monștrii. Sunt destul de mulți printre noi și avem deja probleme în a ne feri de ei. Avem nevoie de Hristos și de viața îmbelșugată.

Fiți sfinți în toată purtearea voastră.

Dumnezeu te binecuvântează  și când nu înțelegi. De cele mai multe ori ne găsim în situații în care nu putem vedea mâna lui Dumnezeu din cauza faptului că noi credem că El ne binecuvintează doar când pare că ne merge bine.

Când ucenicii erau în corabie în mijlocul furtunii, nu puteau vedea ceea ce avea să urmeze. Nu se vedea urmă de lumină afară de fulgerele care săgeteau din când în când cerul, zgomotul era infernal, părea că viața lor se va sfârși chiar acolo. Luptau cu valurile iar puterea omenească nu putea face față condițiilor de stres fantastice în care se regăseau.

Totuși, ce avea să urmeze avea să le influențeze viitorul punându-și amprenta pe viața lor. Venirea lui Hristos pe apă a fost momentul în care și-au dat seama că nu valurile și vântul reprezintă finalul vieții lor ci începutul credinței în Dumnezeul izbăvitor. Și-au dat seama că fiecare problemă din viață are o rezolvare care nu stă neapărat în mâna oamenilor ci în mâna lui Dumnezeu.

Când nu înțelegi pentru ce ți se întâmplă ție anumite lucruri, gândește-te că au fost oameni care au mai trecut pe acolo și au biruit în numele lui Isus Hristos. Iov era înconjurat de oameni care îl demoralizau și care căutau să îi explice că este păcătos și că Dumnezeu l-a pedepsit. Cei care făceau afirmațiile acestea nu și-au dat seama că toți oamenii au păcătuit și niciunul nu este neprihănit.

Iov nu știa de ce suferă  în felul acesta dar, tăria lui a fost în Dumnezeu și tot Dumnezeu a fost acela care l-a răsplătit ca pe un rege. Orice lucru de neînțeles care ni se întâmplă este pentru că Dumnezeu urmărește binele nostru suprem, bine care nu îl înțelegi în momentele grele.

Hristos a poruncit mării să tacă și s-a liniștit. Același lucru îl poate face Hristos și cu sufletul tău tulburat. Te vei liniști și vei înțelege că Dumnezeu este un Uriaș de o bunătate veșnică.