• Alexandru Fintoiu

    Inaltarea un prilej de acceptare

    Hristos s-a înălțat la cer ca noi să ne înălțăm gândul și să ne îmbărbătăm inima. Dezamăgirile de aici au nevoie de un răspuns de dincolo. Și El este acolo ca să ne dea o mână sfântă și puternică de ajutor.

    Nu putem trăi fără nădejdea revederii cu El. Fie că va lua biserica împreună cu toți ai Lui, fie că la timpul potrivit pentru fiecare, vom închide ochii aici ca să-i deschidem imediat dincolo, de văzut tot Îl vom vedea.

    Ucenicii stăteau cu ochii pironiți spre cer așteptând ca Hristos să reapară din suflarea văzduhului. N-avea de gând să vină atunci. Avea de pregătit un loc pentru noi. Când Dumnezeu ne pregătește ceva este magnific și neexprimabil în cuvinte.

    Isus Hristos a suferit condamnarea în locul nostru iar acum ar trebui să primească laude nesfârșite pentru bunătatea lui Dumnezeu. Ne-a dorit cu El, cu toate că în fiecare zi Îi arătăm că nu suntem în stare și nici vrednici.

    Într-o zi, tălpile picioarele noastre vor fi expuse străzilor pline de lumină și aur din cer, fără să avem nici cel mai mic merit, fără să ni se atribuie nouă nici cea mai mică vrednicie posibilă. A contat că într-o zi, am răspuns chemării lui Dumnezeu și n-am neglijat singura soluție de salvare.

    Avem cel mai mare exemplu de iubire de oameni. Dumnezeu a dat când tot ce primea era ură  și dispreț. Ar trebui ca inima oricărui om să se topească  în fața acestei mărinimii incomensurabile care se cheamă har.

    Păcatul de neiertat pe care un om îl poate face este ignorarea unicii șanse de salvare pe care o are. Iar acest lucru Dumnezeu nu mai poate ierta.

    Hristos s-a înălțat și așteaptă. Te așteaptă și pe tine.