Când anii trec…
Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.Aş vrea
Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înţelegînd al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie:
Mergînd prin viaţă spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Şi să mă `nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.Aproape-aş vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar şi de cei căzuţi din rînd,
Rămaşi în urmă, sîngerînd,
Răniţi fără de nume.Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
„Ó, bine, slugă bună!“Şi aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Şi strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Şi să mă-ntorc în soare.Am tot strigat
Am tot strigat, — de când tot strig
îmi e şi greu să tot mai spun
dar strig, căci ştiu că vine ziua
să ştiţi că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, — de când tot chem
şi ură poate că-mi purtaţi
dar chem, căci ştiu că vine ziua,
când veţi striga înspăimântaţi.
Am tot mustrat, — de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.
Am tot venit — şi tot mai vin
să spun că încă mai e har
să spun, căci ştiu că vine ziua
cu plâns şi ţipăt în zadar.
Am tot înştiinţat — şi mai
răbdaţi-mi să vă-nştiinţez
căci ştiu ce-aproape este ziua
cu-nfricoşatul morţii crez.
Veţi face şi-acum tot ce vreţi,
cum aţi făcut şi pân-acum
dar scumpul mântuirii preţ
amar se va plăti cu scrum.Nu va pacaliti
Astăzi este ziua în care o parte din cei din jur fac statuie minciunii, o împodobesc frumos și o vând bine. Așa este românul, face haz de necaz. Ce nu înțeleg este cum cineva care zice că e credincios se distrează pe tema mințind pe alții.
Ziua păcălelii a plecat din evul mediu, cel puțin așa se zice, când un sfânt pe nume Sisoe obișnuia ca pe această dată să păcălească un alt sfânt, Antonie. Nu știu cum se face că poveștile de genul au la bază sfinți. Probabil simțeau nevoia să se murdărească din când în când ori să se păcălească pe ei înșiși.
Realitatea din ziua de astăzi este că suntem mințiți în fiecare zi fără să mai fie nevoie de o dată anume. Reclamele mint, știrile mint, meșterii mint, guvernele mint și ne dăm seama că nu se poate să trăim în această lume fără să ni se întâmple să fim mințiți măcar o dată.
Și cum ce este rău se ia ca râia, oamenilor le place să prostească pe alții. Aprilie este o lună frumoasă, e păcat că debutează cu minciuni. Ironic este că se încheie sărbătorind Calea, Adevărul și Viața – învierea lui Hristos.
Pare că în viața orice lucru bun are și o imitație proastă. Vrei să faci bine, răul stă lipit. Avem nevoie de putere de la Dumnezeu și nu se poate obține cochetând cu păcate și greșeli.
E o primăvară frumoasă atât timp cât facem lucruri curate și sfinte. Mizeria de afară, nu are rost să o strângem și să o aducem în casă. Eventual, ar trebui să fim un exemplu și să o punem în tomberoane. Așa ne păstrăm sfinți. Inima nu e coș de gunoi.
Spuneți adevărul din inimă.