Categorii
Costache Ioanid Poezii

– O, om!…

O, om!… ce mari raspunderi ai 
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai, 
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viata ta, în toată, 
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... şi-n veci nu-l mai aduni, 
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.

Ai spus o vorbă – vorba ta, 
mergând din gură-n gură, 
va veseli sau va-ntrista, 
va curăţi sau va-ntina, 
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis, 
spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare – viersul tau
rămâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rău, 
spre curăţie sau desfrâu, 
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine!

Arăţi o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea, 
va prabuşi sau va-nălţa, 
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă – viaţa ta
e una, numai una;
ar fi, tu nu uita, 
cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea, 
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari răspunderi ai, 
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai, 
ce laşi prin pilda care-o dai, 
pe mulţi, pe mulţi, mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios, 
cu grijă şi cu teamă!
Să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Căci pentru toate, ne-ndoios, 
Odata vei da seama!...