Fără să bem apă murim. Ne uscăm ca fructele dezhidratate vândute prin magazine. Când ne naștem, corpul omenesc conține 75% apă. Când murim, cum scria cineva, murim pământ, deși la bătrânețe avem doar 50% apă.
Dumnezeu ne-a creat mai plini de apă decât bananele care au apă 74% în fructul lor. David spunea că Dumnezeu ne-a făcut o făptură așa de minunată! De când ne naștem, în noi este mai mult apă și totuși funcționăm, avem inteligență, instincte și viață.
Din punct de vedere trupesc avem tot ce ne trebuie ca să izbutim și să căpătăm sens. Dar, odată ce omul devine conștient de bine și de rău, apare teama și păcatul. Dintr-o dată, ființa aceea curată începe să fie egoistă, să mintă, să se compromită, să se gândească la lucruri nepotrivite, să acuze, să fie diferită de standardul curat impus de Dumnezeu.
Sufletul din ea, are nevoie de apa vie care este Hristos. Numai așa își poate redobândi frumusețea curată cerească. Numai așa poate înflori sufletește. Numai așa poate deveni asemănătoare chipului Celui Ce a creat-o.
Fără să bem din apa vie, murim sufletește și nimeni nu ne mai poate salva. Sufletele atâtor oameni sunt dezhidratate din lipsa lui Dumnezeu. Sunt servite pe tava păcatului în pungi ambalate frumos. Dumnezeu este ca roua dimineții, înviorează în zilele însorite de vară când apa lipsește. Dar nu este îndeajuns doar roua. Nu ajunge doar să îți placă de El. Ai nevoie de apă să trăiești. Ai nevoie să bei.
Gustați și vedeți ce bun este Domnul. Nu îți va mai fi sete niciodată pentru că El este Cel Care te satură. Vei fi fericit. Până la urmă toți vrem asta nu?