Sa ma laud? Sa Nu ma laud? Ieremia 9:23.24

23. Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul* să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
24Ci* cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte,că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ!
Căci** în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul

Cu multi ani in urma, proaspat ajunsa in Marea Britanie am avut parte de o experienta care m-a marcat profund. Am fost invitata la masa, la o familie cu sapte copii. Gazdele au invitat un prieten de familie necasatorit (habar nu aveam ca asa se procedeaza aici pentru a ajuta tineri sa intalneasca ‘pe cineva’). M-am bucurat relaxata de conversatie ,de mancare, de atmosfera de familie. La un moment dat, acel ‘cineva’ cu care de-abia facusem unostinta, incerca sa ma impresioneze cu detalii lipsite de importanta pentru mine (cum ca locuieste intr-o zona fina in Londra iar vecina lui este Lady X). In timp ce ascultam cu atentie, am fost intrerupti de capul familiei, care foarte natural adauga. “Sunt sigur ca Lady X nu povesteste la seratele ei ca este vecina cu tine”. Nu stiam atat de multe despre titul de Lady mostenit sau conferit de Regina, dar stiam ca denota un statut superior in societate. De atunci, mai bine de 15 ani, cand sunt tentata sa ma laud cu cine cunosc, langa cine locuiesc, ce realizari am mai obtinut, imi aduc aminte de vocea lui Steve. “ Sunt sigura ca persoana respective nu se lauda ca te cunaoste sau ca are ceva de–a face cu tine”. Uite asa, o lectie invatata, de data asta pe pielea altcuiva.
Dar versetele de sus ne spun ca avem voie sa ne laudam, sa aducem in discutie un singur nume care merita mentionat. Sa ne laudam in Domnul,sa ne laudam cu Domnul, sa il pomenim cat mai mult in discutiile noastre, nu are egal. Nici o alta prietenie nu poate imbunatatii situatia noastra, nu poate da un sens mai profund vietii noastre. Ieremia omeneste a avut o viata grea, dar alaturi de el, a fost intotdeauna cel mai de nadejde prieten.
Iata ce citim in capitotlul 17: 5 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat* să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor** şi îşi abate inima de la Domnul!
6 Căci este ca un nenorocit* în pustie şi nu** vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ† sărat şi fără locuitori.
7 Binecuvântat* să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
8 Căci el este ca un pom* sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.