Vine primavara

Vine primăvara. Cu alai de flori sau nu, o așteptăm. Își întinde brațele înverzite spunând parcă, vreau să vă binecuvântez. Semne sunt. Nimeni nu știe ziua când începe, fără ca iarna să mai pună stăpânire pe noi. Dar știm că nu mai este mult.

Așa va veni și Hristos. Tot ca primăvara. Ne va binecuvânta. Ne va bucura atât de mult că din iarnă nici măcar amintire nu va mai rămâne. Pentru primăvară însă, trebuie să fii pregătit. Nu toată lumea o apucă. N-are nevoie de lemne, flori sau căldură ci de inimă.

De primăvară nu se bucură decât cei care o iubesc, cei care o apreciază, cei care o așteaptă. Pentru cine nu o dorește, primăvara trece ca și cum nu ar fi fost și nu are nimic special. Ca să te califici în primăvară, ai nevoie să te lupți, să te rogi, să nădăjduiești și să te sfințești.

Azi o vestește un ghiocel, mâine o predică, iminenta venire este trâmbițată și de natură și de om. Hristos vine. Primăvara vine. Ca să fii pregătit nu îți trebuie multe lucruri. Haina curată și sfântă nu o pui când e iarnă în șifonierul vieții. Ea îți ține de cald și când e ger.

Nu ai mare lucru de făcut decât să fii aproape de Hristos, cu El în inimă. Apoi, atunci când va veni, primăvara te va lua și te va învăța să zbori. Te vei duce din ce înce mai sus, acolo unde le stă bine fiilor și fiicelor de Împărat.

Hristos te va face să privești de sus, dar nu cu mândrie, ci cu responsabilitatea și lupta celui care știe de unde a plecat și cu modestia celui care conștintizează harul.

Primăvara va lua tot ce este al ei și-l va transforma în eternitate.