Ioan Botezătorul n-a avut multe, dar a avut curaj. A avut curaj să spună unora ceea ce diplomația te împiedica să o faci. În fața lui, adevărul era mai important decât compromisul și funcția. Știa că singura soluție pentru viața omului este pocăința și o proclama de câte ori avea ocazia.
Dumnezeu l-a numit ca fiind cel mai mare născut din femeie și totuși, cel mai mic în Împărăția Cerurilor va fi mai mare decât el. Declarația aceasta te face să te gândești de două ori la viața ta. Vrei cerul dar cum trăiești aici?
Adevărul întodeauna a durut dar l-a spus fără menajamente. A deranjat pe mulți, altora le-a plăcut dar viața lor nu s-a schimbat. Tot vicleni au rămas, tot pui de năpârci. Incomoditatea pe care Ioan le-o crea i-a determinat să ia decizii radicale.
Ioan știa ce se va întâmpla. Adevărul a însemnat moartea însă Ioan Botezătorul era mort oricum pentru lumea în care trăia. Pentru el moartea era cu adevărat o trecere în brațele dragostei. A renunțat la haina din blană de cămilă pentru haina țesută cu sfințenie și aur curat. Se săturase de lăcuste. El vedea dincolo de capul tăiat.
Ioan Botezătorul nu este modelul oamenilor cu mașini scumpe și bani la discreție. Nici măcar modelul celor săraci nu este, săraci care tind să aibă și ei câte ceva mai mult decât praful de pe tobă. N-a avut nimic pe pământ, dar a avut totul Dincolo.
Apa sfințită, rugăciunile către Ioan Botezătorul, lucrurile care se fac sau nu se fac în ziua sărbătoarei, toate sunt frecție la picior de lemn.
Românilor, treziți-vă. Citiți Biblia. Acolo găsiți Adevărul.
Pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor este aproape. Fiecare creștin poate fi un Ioan Botezătorul, ducând mesajul iertării oamenilor din jur. Arătați-le că-i iubiți, spunându-le adevărul.