Vara asta a avut de toate. Ploi, nunți, soare și evenimente nefericite. Toate cele. Încă nu s-a terminat. Și la nunți și la înmormântări sunt cam aceeași oameni plictisiți. Nu prea îi mișcă nimic, nici zâmbet, nici lacrimă. La plâns mai sunt ceva șanse.
La nunți sunt multe categorii. Unii care sunt acolo că le place. Alții sunt acolo că n-au alte opțiuni. Unii obligați de datorii, alții care așteaptă masa la restaurant dar și oameni care comentează tot timpul de toate. Sunt și cei care se bucură cu adevărat de miri.
La tristeți sunt mai puțini, unii care merg că trebuie, alții că-i obligă moralitatea sau biserica ori bunul simț. Puțini sunt cei care merg din pură empatie pentru persoana care s-a dus la cele veșnice. Sunt și cei care merg din respect pentru cei în viață.
M-am întrebat mereu ce au în comun toți acești oameni dintre care facem parte și noi. Mi se pare greu să răspund. Evenimentele ne adună și ne despart, ne apropie sau ne depărtează, ne împart sau ne înmulțesc, dar, toate Îl au la origine pe Dumnezeu.
Nu e bine ca omul să fie singur nici în viață nici la moarte. De obicei cei singuri sunt tare nefericiți. Am fost creați de Dumnezeu să fim împreună și la bine și la rău. Suntem oameni și avem nevoie de oameni lângă noi, nu de câini.
Cineva spunea că un animal poate fi mai bun ca un om. Eu spun că un animal e animal deși se comportă omenește câteodată și te încântă. Și mai spun și că un om e om chiar dacă uneori e mai rău ca un animal.
Un creștin iubește animalele dar nu le pune mai presus de oameni niciodată. Hristos și-a dat viața pentru tine nu pentru pisica ta.
Am obosit într-o lume în care oamenii ajung să meargă la nuntă cu prietenul său animalul de companie sau la înmormântare cu câinele cu ochelari de soare negrii.
Iubiți oamenii și apoi iubiți și animalele. Dar cine iubește omul iubește și pe Hristos.

Cineva spunea că dacă vrei să fii fericit, să ai zero așteptări de la ceilalți. Nu știu cât de adevărată este afirmația asta însă știu că noi creștinii ar trebui să avem destule așteptări unii de la alții. Apostolul Pavel scria că așteaptă lucruri mai bune de la noi.
Ca să nu fim dezamăgiți, ne putem proteja de ceilalți fără să avem nicio pretenție de la ei. Dar acest lucru nu e o scuză ca să nu facem nimic. Așa cum Isus a demonstrat că El este Lumina lumii, vindecând orbul din naștere, la fel trebuie să demonstrăm că suntem creștini reacționând și trăind în conformitate.
Credința fără fapte este mecanică, de fațadă, superficială, de paradă, să vadă toată lumea. Un om cu o credință care și face, are o etică înaltă, se ridică și luptă, lăsând pe cei batjocoritori fără replică.
Faptele fără credință au doar valoare morală pentru că în spatele lor nu e dorința de a-L glorifica pe Dumnezeu ci omul. Credința autentică te mișcă și când nu-ți convine și când nu e confortabil. Te lupți pentru ea dar nu cu pumnul ci cu dragostea.
Poate că mulți oameni n-au așteptări de la ceilalți, dar noi trebuie să fim oamenii care să-i surprindem, să-i uimim, care întodeauna să putem oferi un cuvânt bun, să fim alături, să dăm un telefon, să încurajăm.
Săptămâna trecută, câți s-au simțit binecuvântați pentru că i-ai încurajat? Dacă nu este nimeni înseamnă că este posibil să ajungi în momentul în care oamenii să nu aibă așteptări din partea ta.
Surprinde azi ca să fii binecuvântat mâine.